O „scrisoare” atribuită (incorect) Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, dar scrisă la 18 ianuarie 2011 de colonelul (r) Marin Neacşu şi adresată Poporului Român a găsit şi încă mai găseşte ecou în inimile românilor, fapt care m-a determinat să extrag un fragment pentru a vi-l reaminti: „Popor român ! […] Sper să îți amintești cine ai fost, cine ești și poate așa vei vedea încotro te îndrepți! Ești singurul popor european care traiește încă acolo unde s-a născut […] iar această Europa te lovește, te jignește și te umilește. De ce o lași să facă asta, când tu ești singurul popor născut, crescut și educat în granițele sale? Ești primul popor din lume care a folosit scrierea. […] Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărțit, despărțit și asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpanit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stapânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reușit niciodată să îți transforme teritoriul în pașalâc.[…] Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. […] De ce te lași dezbinat? […]  Astăzi, românii pleacă din țară, să muncească, sau să își vândă inteligența, pentru că țara lor nu are nevoie de ei. Conducătorii acestei țări au nevoie de slujbași proști, lipsiți de educație, lipsiți de caracter, lipsiți de voință, lipsiți de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi și face figurine de plastilina din ei. Tu taci! [...] Astăzi, urmele civilizației străbunilor voștri sunt șterse, pentru ca fiii tai să nu mai știe niciodată cum au aparut ei pe acest pământ, cine le sunt stramoșii și care le sunt meritele. Tu taci! Oștirea țării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine. […] Tu taci! […] Dușmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îți lua locul, îți impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul și ajutorul trădătorilor din fruntea țării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci! […] Tu, popor român de azi, ești legat de cel de ieri și de cel de mâine și odată cu tine piere nu numai trecutul, dar și viitorul acestui neam. Cât o să mai taci ? Trezește-te, popor român, trezește-te român adormit și nu lăsa să se șteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ți-au lăsat părinții, nu îți lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu știai să scrii”. (Colonel (r) Marin Neacşu).[1]

De ce am prezentat acest mesaj tulburător? Pentru că România se află în vremuri de cumplită bejanie, pentru că România nu-şi mai aparţine, pentru că românii şi-au abandonat libertatea şi demnitatea. Pentru că românii aşteptă în ţarc precum mieii care ţipă înainte de a fi ucişi… şi nu ies din ţarc pentru a se salva, chiar dacă acesta este deschis. Adevărurile „scrisorii” ne cutremură iar comportamentul românilor seamănă cumplit de tare cu „Tăcerea mieilor” de dinaintea masacrului. Mergi pe stradă şi privind în jur vezi firme care nu au nimic comun cu limba română. Leul românesc a ajuns o biată pisicuţă jerpelită pe care o calcă în picioare nu doar străinii, ci chiar cel care are menirea - prin lege - să se îngrijească de „sănătatea” sa - matusalemicul şi pe viaţă guvernator al B.N.R.

Ferocitatea şi lipsa de scrupule a haitelor numite partide au distrus economia Ţării lăsând în urmă sărăcie iar mirosul pestilenţial al călcătorilor pe cadavre a infestat până şi pădurile seculare ale României, făcând animalele sălbatice să-şi caute hrană şi adăpost la marginea oraşelor. Valorile naţionale sunt „periate” şi cenzurate de către un aşa-zis institut alogen care recondamnă marile personalităţi ale Neamului Românesc, chiar dacă prevederile actului fundamental al Ţării interzice cenzura. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - condus tot de un alogen - se scobeşte între dinţii cariaţi şi acţionează după porunci şi interese. Întreb din nou, nedumerit: au plecat sau au murit toţi românii din România de ajung aşa greu în structurile de conducere? Făţărnicia şi slugărnicia netrebnicilor cocoţaţi la pupitrele de comandă ale Naţiei - în mare măsură la fel de români precum cei de pe vremea Anei Pauker - urcă în slăvi atribuind merite nemeritete unor paraziţi sociali cu „rang înalt” şi ifose de faraoni.

Televiziunea Națională anunţa zilele trecute: „Eveniment istoric. TVR. va transmite « Întoarcerea acasă » a Reginei-mamă Elena a României. Host broadcaster al evenimentului, TVR asigură producţia TV a ceremoniilor funerare şi pune la dispoziţie semnal TV tuturor instituţiilor media interesate. Şi a umplut ecranele cu osanale şi comentarii lustruitoare de pantofi „regali”, condiţii în care o aducere aminte a cronologiei regale postdecembriste este se impune sine die:

Pe banii de la bugetul statului, adică ai contribuabilului român, în februarie 2003 au fost aduse şi reînhumate - cu onoruri militare şi de stat - resturile regelui-playboy Carol al II-lea şi ale alogenei sale „Elena”. În august 2016 „Alţi bani (tot ai românilor), altă distracţie!” Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma înzorzonată post-mortem  cu titlul „regină”[2] (n-a fost niciodată regină fiindcă s-a căsătorit cu Mihai-Viteză abia după ce acesta abdicase) a fost înmormântată la Curtea de Argeş.

În pas alergător şi tot pe banii românilor, s-a înălţat „catedrala-ţintirim regal” denumită pompos Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, iar în decembrie 2017 a fost adus - tot pe banii românilor - trădătorul de ţară de la 23 august 1944 păstrat la congelare până după prima fază a finalizării cavoului. Cu fast şi tămbălău cum nu s-a mai văzut în ţara asta, sicriul - în care norodul cască-gură n-a văzut ce sau cine era -, acoperit cu o zdreanţă străină de neam s-a plimbat cu gardă militară prin tot Bucureştiul, apoi a fost transportat cu „trenul regal” la Curtea de Argeş unde răposatul a fost depus (fără accesul publicului) în cripta destinată.

În ideea „reîntregirii familiei” şi pentru că toate merg ca pe roate în România anului 2019, cineva s-a gândit să aducă în acelaşi ţintirim şi pe ex-regina-mamă a lui Mihai-Viteză - divorţata Elena -  care a fost la fel de româncă precum toţi cei din ţintirimul cu pricina. Că ex-regina-mamă Elena a fost readusă în România de Ion Antonescu, se cunoaşte, că ex-regina-mamă Elena nu i-a iubit pe români, o ştiu bine toţi istoricii, că tot ea a fost cea care l-a asmuţit pe Mihai împotriva Conducătorului Statului, iar se ştie. Cu siguranţă, se mai ştie şi că ex-reginei-mamă Elena i-a păsat de România şi de români cum îi pasă lui Trump de şapca lui Klaus. Că Mareşalul Ion Antonescu a dat paşapoarte în alb evreilor scăpaţi din Transilvania ocupată de unguri, se ştie, că acelaşi Antonescu a permis plecarea evreilor în Palestina (vezi cazul vasului Struma scufundat de ruşi), se ştie, că acelaşi Ion Antonescu a păstrat o strânsă legătură cu „cel mai mare evreu din Europa” - cum a fost numit şeful comunităţii evreieşti din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial -, se ştie, că la Bucureşti, pe timpul regimului antonescian a funcţionat Teatrul evreiesc „Baraşeum” (singurul din Europa), iar se ştie. Toate acestea se regăsesc în documentele vremii.

Că evreul Teşu Solomovici a afirmat: Niciun tren românesc n-a plecat vreodată cu evrei la Auschwitz! Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz![3] se ştie. Şi tot el a mai spus: „[…] dacă eu trăiesc, eu trăiesc pentru că la 13 octombrie 1942, Antonescu s-a împotrivit şi a anulat ordinul ca toţi evreii să fie predaţi naziştilor pentru deportarea către Auschwitz. Şi Antonescu a spus nu ! spre turbarea naziştilor, care n-au avut ce să facă. Din acel moment, orice deportare a încetat”[4], şi asta se ştie.  

Nu se prea ştie însă pentru ce mare contribuţie a primit ex-regina-mamă Elena titlul de „dreaptă între popoare”. Nu s-a scris nimic în documentele vremii. Ce neglijenţă !, dar, vorba românului „după război, mulţi viteji se-arată !”. Ba mai mult, un comentator slugarnic afirma deunăzi despre alogena Elena că ar fi fost regina zâmbitoare. Priviţi vă rog, fotografiile acestei Elene şi dacă veţi găsi vreuna cu ea zâmbind, vă rog să i-o trimiteţi personajului în cauză. Urgent!

Atunci, la ce bun atâta tevatură „regală”? Nu-i destul de aglomerat balamucul din colonia corporatistă republicană cu „Casă regală” şi sub ocupaţie militară străină? Ba chiar cu mai multe case de-astea… ca să nu facem discriminare. Poporul român nu-i astăzi decât o copie a animăluţelor din „Tăcerea mieilor”, iar militarii Regimentului de gardă din Armata Română, au ajuns purtători de sicrie ale unor răposaţi care n-au avut nimic de-a face cu haina militară.

Din acelaşi repertoriu al balamucului menţionat face parte şi ştirea publicaţiei „Gazeta de Cluj”: „După liturghia oficiată la Biserica « Sf. Mihail » din Cluj-Napoca, Albert Wass, declarat criminal de război şi condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord cu sediul la Cluj pentru că a instigat trupele horthyste să omoare români şi evrei din localitățile Mureşenii de Câmpie şi Sucutard a fost omagiat în cadrul evenimentului « Zilele Bisericii Sfântul Mihail » din Cluj, desfășurat pe 28 și 29 septembrie 2019. Tot atunci, același actor ungur care a susținut un recital după opera criminalului de război  Wass Albert, a susţinut în sala Asociaţiei Femeilor Catolice un alt recital din opera altui criminal de război, scriitorul fascist József Nyírő”[5].

Oricine poate constata cu stupoare că în România anului 2019, ceea ce pentru românul Ion Antonescu este interzis,  pentru ungurii Albert Wass şi József Nyírő este nu doar permis, ci încurajat şi promovat. Parlamentul României tace ! Preşediţia României tace ! Guvernul României tace ! Cred că au înţeles pe dos scrisoarea colonelului (r) Marin Neacşu, aşa că mă simt obligat să le reamintesc că nu instituţiilor enumerate li s-a adresat acesta, ci Poporului Român: „Cât o să mai taci ? Trezește-te, popor român, trezește-te român adormit și nu lăsa să se șteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ți-au lăsat părinții, nu îți lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu știai să scrii”.

Aranjament grafic - I.M.

--------------------------------------------
[4] Idem