Notă biografică

Kenereș Adina (prenumele la naștere: Adriana, descendentă a familiei Cândescu), n. 13 aug. 1957, București - d. 18 noiembrie 2022, București.
Fiica lui Maximilian Kenereș. inginer-economist, și a Elisabetei (n. Deliu), funcționară. Soția jurnalistului Petru Romoșan.
Școala primară, gimnaziul și Liceul „I. L. Caragiale" din București (1964-l976);
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Engleza-Hindi, a Universității din București.
Prof. de limba engleza la Ploiești (1980-l981), redactor(1983-l984) și bibliotecară (1985-l987) la Uniunea Artiștilor Plastici din București. In 1987 se stabileste la Paris, unde ocupă funcția de assistante de direction la o galerie de artă, precum și ca redactor și responsabil editorial (producție independentă și colaborări ca realizator) la editurile „Belin”, „Flammarion”, Larousse, „Selection du Reader's Digest. Errance”, „Eclectis”, „ATP”. Obține o diploma de studii aprofundate (DEA) la Univ. Paris VII (1989), unde se înscrie la doctorat în limba engleză, cu teza intitulată „Les dessins des poetes anglais, 1850-l900”.

„Adina Kenereș-Cândescu Romoșan  a  plecat mult prea devreme spre tărâmul «Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin». A plecat cu gândul spre acel Paradis pe care ea însăși l-a descris ca fiind «Suportul, pământul știut, surprinzător la tot pasul: lucitor, roz, scoici alge țesute aiuristic, melci nemai văzuți, scaieți roșii, galbeni, insecte cu ochi și puf violet. Un pământ chiar natural, niciodată arat, candoare lu ,generoasă…?». A lăsat în urmă un soț alături care viața în doi s-a derulat după «legi» scrise sau nescrise, dar trăite împreună. Uneori, limba română pare prea săracă pentru a exprima simțămintele care domină asemenea împrejurări. Dumnezeu s-o ocrotească și s-o odihnească!  („Redacția ART-EMIS”)

Soția prietenului și colegului nostru Petru Romoșan ne-a părăsit în această dimineață (18 noiembrie 2022), ne va veghea din ceruri. Adina Romoșan a fost un om de o rară sensibilitate, inteligență și frumusețe sufletească, am beneficiat deseori de ideile și sfaturile sale. Un om ca ea nu va putea dispărea din viețile noastre și-i vom purta o trainică amintire, gândurile noastre o vor însoți și-n ceruri. Dragului nostru prieten Petru îi dorim pace sufletească și puterea să treacă peste un asemenea moment! Drum lin către ceruri Adina Romoșan, le-ai luminat viața celor alături de care ai trăit în această lume!”. (Familia Cozmin Gușă)

„Adina Kenereș, pseudonimul literar al Adinei Cândea, descendentă a familiei Cândeștilor mehedințeni, stea de primă mărime din pleiada editorilor profesioniști de cărți notabile dictu, a trecut, în dimineața zilei de vineri, 18 noiembrie, A.D. 2022, dincolo de linia orizontului terestru. Doamna Adina, sufletul Editurii „Compania”, de unde a fost lansată o altfel de carte în peisajul destul de tulbure al valorilor din timpurile noastre a fost și rămâne iubită, respectată și va fi de-a pururi omagiată și pomenită de toți cei care știu ce este cartea menită să rămână posterității, drept etalon al unui patrimoniu cultural definitoriu pentru identitatea românească.

Viața Doamnei Adina este expresia cea mai pură a tragismului istoriei neamului românesc din ultimul secol: familia bunicilor deposedată de agoniseala de o viață, dezrădăcinată din vatră și colonizată în ciulinii Bărăganului; ea însăși exilată voluntar în Franța, unde și-a construit cariera de editor, apoi revenită în România, animată de licărul unei speranțe, care prea repede a devenit perpetua dezădejde a unui neam mereu sacrificat pentru salvarea Europei.

Doamna Adina lasă posterității o operă editorială de referință universală, care-i poartă amprenta calităților sale excepționale de om, morale și artistice.
De acolo de sus, privește-ne îngăduitoare, cu acel zâmbet al înțelepciunii și enigmelor vieții de apoi”.
(General Aurel I. Rogojan)

Zi tristă pentru iubitorii literaturii române. Prozatoarea Adina Kenereș a murit la vârsta de 65 de ani. Ea făcea parte din așa numita generație a optzeciștilor, scriitori care au marcat literatura românească a ultimilor ani. Printre volumele sale se numără „Îngereasa cu pălărie verde” şi culegerea de nuvele „Rochia de crin”. Scriitoarea Adina Kenereș a condus în ultimii ani Editura „Compania” din București. „Prozele sale anunţaseră o altă sensibilitate estetică şi morală în îmbîcsţii anii ai „domniei” ceauşiste tardive. Domnia sa a renunţat să mai scrie pentru a edita cărţi, a pus între paranteze narcisismul scriitorului pentru „a face” cărţi şi scriitori de calitate”, se arată într/o emisiune difuzată în 2018 la „România Cultural”. („Cotidianul”).

In dimineața zilei de 18 noiembrie 2022 s-a stins din această viață, sensibila scriitoare Adina Kenereș, soția poetului Petru Romoșan, fondatoare alături de soțul ei a Editurii „Compania”. Sub îngrijirea sa au apărut la Editura „Compania” volume care au făcut istorie. Breasla scriitoricească nu o va uita niciodată. Dumnezeu să o odihnească în pace!”. (Active News).

„Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească pe Adina Kenereș. O prozatoare inteligentă, subtilă, un spirit ascuțit, o editoare profesionistă pe val și înaintea valului ce urmează. Condoleanțe lui Petru Romoșan, familiei, celor ce au prețuit-o”. (Doina Uricariu)

„Ingereasa cu palarie verde', Adina Romosan-Keneres, s-a inaltat dintre noi... Ce frumusete de om... Inaltarea ei, atat de dureroasa...dar intr-un mod tainic, straniu, cumva fireasca: pentru ca ea era, aproape toata, suflet... parea, si cat a fost printre noi, mai mult de dincolo, din cer...acum EA ESTE doar suflet, doar in cer-si in sufletele noastre... 'Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -/ Stam singur lângă mort... și era frig.../ Și-i atârnau aripile de plumb” (Dorel Sandesc)

„Vă spun că vă sunt alături în momentele astea grele, că mă rog pentru Doamna Adina Romoțan, ca-mi pare nespus de rău că n-am cunoscut-o, nespus de rău! Știu ca oricâte mesaje consolatoare și de condoleanțe ați primi, inima vă e frantă. Și mesajele sunt doar niște cuvinte care nu contează, în momentele astea. Somn lin prin toamnă către cer, Adina Romosan" (Anca Oegar)