Et in Craiova EgoVineri, 18.07.2014 la Craiova a avut loc un eveniment cum nu s-a mai văzut şi nu ştiu dacă şi când se va mai vedea prea curând. În prezenţa unei asistenţe de aproximativ două mii de oameni, dacă nu mai mulţi, şi a comandanţilor şi şefilor tuturor categoriilor de forţe ale armatei, a tuturor comandanţilor de mari unităţi şi unităţi participante la misiunea din Afganistan între anii 2002-2014, a avut loc ceremonia de primire a ultimului batalion dar şi de încetare a misiunii. Spun că a fost un moment unic, pentru că:
- aşa ceva încă nu s-a mai organizat până în prezent, deşi au mai avut loc misiuni şi în Bosnia şi în Irak;
- misiunea a fost începută de un batalion din Craiova şi încheiată de un alt batalion tot din Craiova;
- la ceremonie au participat reprezentanţii tuturor unităţilor şi marilor unităţi care au participat la misiune, inclusiv unităţile pentru misiuni speciale şi Baza de Transport Aerian care a asigurat afluirea şi defluirea trupelor în şi din teatrul de operaţii;
- în Piaţa din faţa statuii lui Mihai Viteazu, s-au aliniat, cred, pentru prima oară în istoria Armatei Române, steagurile de luptă a 30 de unităţi. Cu această ocazie au fost decorate toate cele 30 de drapele cu cea mai înaltă distincţie a Armatei Române, „Emblema de Onoare a Armatei Române cu Însemn de Război”. Este un eveniment unic, ca 30 de drapele să fie decorate în acelaşi timp şi acelaşi loc.
După două zile de antrenamente în care militarii aproape nu îşi mai simţeau tălpile care le ardeau de la asfaltul încins şi mişcare, ceremonia s-a desfăşurat la cote superlative şi pot spune după atâtea evenimente şi experienţe prin care am trecut că a fost un eveniment unic, pregătit, coordonat, organizat şi desfăşurat fără reproş. Nu ştiu cum sau ce or fi simţit ceilalţi privitori, dar, cu riscul dea mă repeta, pe mine vederea celor 30 de drapele de luptă la un loc m-a lăsat fără suflare, este ceva ce nu vezi de două ori în viaţă, poate nici de două ori într-un mileniu. Nici nu vreau să mă gândesc la ce ar fi însemnat - prin absurd fireşte - un atac terorist sau o catastrofă care să ducă la distrugerea sau pierderea acestor drapele. Cine are o pregătire militară, să spunem de bază, ştie că pierderea, distrugerea, furtul, pierderea sau capturarea drapelului de luptă al unei unităţi duce la desfiinţarea unităţii şi dezonorarea pe veci a unităţii şi membrilor unităţii, de aceea vederea atâtor drapele de
luptă în acelaşi loc şi acelaşi timp este o raritate, rar se asumă un asemenea risc. Cine a asistat azi la acest ceremonial se poate lăuda că a văzut ceva ce nu a mai văzut poate neam de neamul lui, cum spun oltenii. Trecând însă peste acest moment, acest punct care trebuia să se întâmple poate şi în prezentarea evenimentului, pot afirma - şi nu sunt mereu atât de darnic în calificative -, că totul s-a derulat fără reproş, începând de la asistenţă, prezenţa tuturor şefilor categoriilor de forţe, a unei companii a Regimentului de Gardă în ţinuta nouă, de vară, prezentarea şi decorarea drapelelor, locul ales, în faţa Întregitorului de neam, defilarea unităţilor, prezentarea tehnicii, ceremonialul religios scurt şi la obiect fără lălăieli interminabile şi chiar şi faptul că asistenţa a fost scutită de speech-urile politicienilor, singurul care a luat cuvântul a fost ministrul Duşa care a depus un efort deosebit, participând chiar şi la repetiţiile care au avut loc cu o seară înainte, pentru a se asigura că totul este în ordine. Nu pot spune decât felicitări, mă bucur că am avut onoarea şi bucuria de a participa la acest eveniment cu adevărat unic.[1]
luptă în acelaşi loc şi acelaşi timp este o raritate, rar se asumă un asemenea risc. Cine a asistat azi la acest ceremonial se poate lăuda că a văzut ceva ce nu a mai văzut poate neam de neamul lui, cum spun oltenii. Trecând însă peste acest moment, acest punct care trebuia să se întâmple poate şi în prezentarea evenimentului, pot afirma - şi nu sunt mereu atât de darnic în calificative -, că totul s-a derulat fără reproş, începând de la asistenţă, prezenţa tuturor şefilor categoriilor de forţe, a unei companii a Regimentului de Gardă în ţinuta nouă, de vară, prezentarea şi decorarea drapelelor, locul ales, în faţa Întregitorului de neam, defilarea unităţilor, prezentarea tehnicii, ceremonialul religios scurt şi la obiect fără lălăieli interminabile şi chiar şi faptul că asistenţa a fost scutită de speech-urile politicienilor, singurul care a luat cuvântul a fost ministrul Duşa care a depus un efort deosebit, participând chiar şi la repetiţiile care au avut loc cu o seară înainte, pentru a se asigura că totul este în ordine. Nu pot spune decât felicitări, mă bucur că am avut onoarea şi bucuria de a participa la acest eveniment cu adevărat unic.[1]Aşa ceva nu se vede de două ori în viaţă. Gândiţi-vă numai că acele drapele poartă în ele faptele de arme şi sângele tuturor eroilor, militarilor lor, căzuţi la datorie de la înfiinţare până în prezent. Întreaga asistenţă ar fi trebuit să stea în genunchi în faţa lor. La încheierea ceremoniei, craiovenii au trecut să îşi facă fotografii lângă drapele. Spune şi asta ceva, oamenii încă mai apreciază simbolurile şi valorile neamului. Cam asta a fost, scurt, la obiect, dar plin de semnificaţii şi frumuseţe.
Ocroteşte, Doamne, Armata Română!
Grafica - Ion Măldărescu
------------------------------------
[1]