Craciun K.S.M.Crăciunul bate la ușă, iar familiile se adună

Este luna decembrie și toată țara se pregăteşte pentru Crăciun. Gazetele sunt pline de reclame, mall-urile gem de oameni, iar brazii de Crăciun stau sprijiniți de pereți la intrarea în supermarket. „Orgia" marilor cheltuieli și a meselor copioase, în general excesele din vremea sărbătorilor au început. Din aceste pricini și mai ales, din altele, pentru cei mai mulți dintre americani Crăciunul înseamnă și altceva, înseamnă familie, biserică și acțiuni de caritate. Aceste trei cuvinte nu se prea potrivesc cu știrile zilei, vreau să spun cu unii candidați politici pătrunși de oricare alt spirit, decât de cel al Crăciunului; cu veștile despre asasinate în masă, cu cele despre bombardamentele masive din alte țări. Dar aici, la noi, la nivelul oamenilor obișnuiți, aceste trei cuvinte fac parte din viața normală, cea de toate zilele. Mă rog, statisticile privind familia nu arată prea grozav. Potrivit lui „Pew Research Center", din Washington, D.C., numai 46% dintre copiii americani sub 18 ani locuiesc într-o casă cu doi părinți căsătoriți, heterosexuali și aflați la primul lor mariaj (ca să fim și mai preciși, probabil că unii dintre acești copii, nu mulți, au fost adoptați...) Circa 41% dintre copiii din ziua de azi s-au născut din părinți necăsătoriți, iar 34% trăiesc doar cu un singur părinte, necăsătorit, sau divorțat. Nu-i prea limpede, dacă numărul divorțurilor a crescut, dar cel al recăsătoriților cu siguranță da. Și, în ce privește familiile, acestea sunt astăzi mai puțin tradiționale dar, „tradiționale" sau nu, cu legături trainice sau mai puțin solide, ele se adună de Crăciun.

Distanțele și nicidecum emoțiile despart mulți omeni în această țară imensă, iar Ziua Recunoștinței și Crăciunul sunt ocazii importante de a călători. Rudy și Bettie zboară la Florida, pentru a fi cu fiul și nora lor, iar Regina a plecat la Louisville, în Kentucky, pentru că se apropie ziua de naștere a mamei sale. Verișoara Susan vă pleca cu mașina la mama ei, în nordul Californiei. Liniile telefonice vor fi încinse de cei care nu pot călători și cei care nu au familii sau se află prea departe, ori sunt prea săraci, sau prea ocupați, ca să poată voiaja, dar și aceștia sunt, de obicei, invitați de cineva, undeva. Dacă o familie nu e la îndemână, facem rost rapid de una - acesta este, probabil, vreun obicei mai vechi, din zilele când țara se muta către Vest călare și în căruțe, iar călătoriile durau zile, săptămâni sau chiar luni întregi. Astăzi, ca și atunci, stăm cu prietenii, schimbăm cadouri, mâncăm împreună, mâncăm mereu și, la urma urmei, ne întrebăm, dacă nu-s făcute, cumva, sărbătorile, ca să te îndestulezi, ca să nu zic ghiftuiești?

In zilele Crăciunului membrii comunității îi colindă pe cei bătrâni sau bolnavi

Iar biserica... în această țară biserica este adeseori o surpriză pentru străini. Suntem, în general, o națiune religioasă. Cei mai mulți dintre noi, peste 70% în 2014, ne-am identificat drept creștini, mai bine de jumătate ducându-se la biserică în fiece săptămână. Aici, mersul la biserică este ceva obișnuit și serios. Cu alte cuvinte, nu zăbovim pur și simplu într-o biserică, undeva, în spate, ascultăm o parte din slujă și pe urmă plecăm. Enoriașii din bisericile neortodoxe vin încă de la începutul slujbei (sau, dacă întârzie, riscă priviri mustrătoare) și rămân acolo vreme de o oră, răstimp în care mulți își verifică stăruitor ceasurile, ca să fie siguri că pastorul nu ține o predică nici mai lungă, și nici mai scurtă, decât este normal. După ce serviciul religios s-a încheiat, cele mai multe biserici oferă cafea, ceai și ceva gustări, urmează o oră de socializare, întrucât aici biserica este, concomitent, și o organizație religioasă, și una socială. Biserica metodistă din micul nostru orășel de munte are un club masculin, unul feminin și o școală duminicală pentru copii. Există și clase pentru adulți, de studierea Bibliei, în cursul săptămânii, și există și un fel de „concediu" anual, când unii enoriași petrec câteva zile într-o „tabără" a bisericii. Corul se întrunește miercuri seara și cântă duminicile, dimineața, iar în zilele Crăciunului, împreună cu alți membrii ai comunității, pleacă înghesuiți în mașini să-i viziteze și să-i colinde pe cei bătrâni sau bolnavi (amintiți-vă că, aici la țara și distanțele sunt mari). Bisericile catolică și baptistă fac la fel. Nu toți participă la asemenea acțiuni, dar și ideea și faptele de compasiune și întrajutorare creștinească există.

In această țară există o mare decență, există onoare, există speranță și iubire

Bisericile sunt active în ceea ce am numi a treia parte a Crăciunului, adică acțiunile de binefacere, care nu sunt niște simple acte ce țin de religie. Se colectează jucării și alimente pentru copiii săraci și oamenii neavuți. Poliția organizează ziua denumită „Hai la cumpărături cu un polițist" („Shop with a cop" Day), când polițiștii se duc la magazine cu copiii din familiile sărace sau care au avut, în trecut, întâlniri mai puțin plăcute cu poliția... Zăngănind clopoțeii, la ieșirea din marile magazine voluntari totdeauna zâmbitori îți urează Crăciun fericit și strâng bănuți pentru „Armata Salvării". Ziarul „Union-Tribune", din San Diego, oferă zilnic o pagină de gazetă gratuită, pentru organizațiile de caritate. Pagina se schimbă, cum spuneam, zilnic, astăzi a avut următorul text generic: „În cadrul acțiunii « Jucării pentru Sărăbători » (Holiday Toy), firma de avocați Casa Cornelia Law Center, care oferă servicii legale gratuite imigranților victime ale violenței domestice, colectează jucării în beneficiul copiilor săraci" şi, în continuare, „Organizația « Veteranii din războaiele străine » strânge jucării de toate vârstele pentru familiile de militari mai sărace...", și „Asociația « Veteranii din San Diego pentru pace » oferă saci de dormit celor fără locuință aflați în centrul orașului...". În ziar, întâlnești, de asemenea, apeluri ale altor organizații de caritate, tipice sfârșitului de an, după ce Crăciunul consemnează, de obicei, cam 30% din totalul acțiunilor caritabile anuale. Desigur, multe din aceste acțiuni sunt scutite de taxe, dar majoritatea lor nu urmăresc acest scop, pur și simplu ele se datorează faptului creștinesc, că unii oameni vor să ajute alți oameni. Dincolo de politică, de asasinatele în masă, de Donald Trump și de politica noastră externă, în această țară există o mare decență, există onoare, există speranță și iubire.

De Crăciun va exista o armonie deplină, atunci când vom vorbi de familia noastră

Și aici, în micuțul nostru orășel de la munte, strada principală (the Main Street) este pavoazată și luminile din uriașul brad de Crăciun se aprind în fiecare seară. Ziaa, fiica mea și Steve vin cu avionul de la Seattle, vecinii Eric, Jenny și mama lui Eric vor fi cu noi la masa din seara de Crăciun. O să avem, pusă pe ea, friptură de vită, budincă Yorkshire și salăți, iar oaspeții vor aduce ciuperci umplute și deserturi. Vărul Bob vine și el aici de Crăciun, de acasă, de la frontiera cu Mexicul, unde locuiește, cu condiția să nu ningă mult și drumurile să fie deschise. Apoi, s-ar putea să mergem toți la verii noștri Barnes, de la ranchul Manzanita, unde nu ne vom înțelege când vom discuta politică, dar cu siguranță va exista o armonie deplină, atunci când vom vorbi de familia noastră.

Bucătăria s-a umplut deja cu mirosul prăjiturilor abia scoase din cuptor, bradul a fost înălțat la locul lui și împodobit, petrecerea breslei Artelor Frumoase din Julian are loc acasa la prietena noastra Angela. Tradiționalul nostru Ceai de Crăciun al verilor va fi sâmbătă, iar petrecerea de Crăciun a corului bisericii se va întâmpla săptămâna viitoare. Deci, fiți gata de acțiune, acușica-acușica Crăciunul bate la ușă!

Crăciun fericit, România! Crăciun fericit, America!

Grafica - Ion Măldărescu