„În noaptea de 22 spre 23 Ianuarie a anului 1866, Mălinescu, ofiţer de gardă, împreuna cu căpitanii Pilat, Costiescu şi Lipoianu, primii trei membri ai lojii francmasonice «Les Sages d'Heliopolis» (Intelepţii din Heliopolis) - îl treziră pe Vodă Cuza din somn, pe la 4 dimineaţa, după care l-au silit să abdice şi să semneze un document prin care ceda puterea în favoarea unei locotenenţe domneşti." Aceasta este mărturia istoricilor francezi Abel Douay şi Gerard Hertault, autorii volumului „Napoleon III et la Roumanie" - apărut la Paris în urmă cu trei ani de zile. În noaptea aceea friguroasă de ianuarie a început calvarul Domnului Cuza. A ieşit pe o uşa dosnică a palatului, a părăsit ţara, îndreptându-se spre Viena. A trecut prin Florenţa şi în cele din urmă, bolnav fiind, în 1872 a poposit la Heidelberg, străvechiul oraş german, unde, în anul 1873 şi-a aflat sfârşitul.
„Binecuvântată zi de duminică, de început de iulie, când soarele şi cerul mi s-au părut că aparţin în întregime românilor."
Emoţionanta ceremonie ce nu se va şterge din memoria noastră, a celor ce am participat duminică, 3 Iulie 2011, la Heidelberg, la dezvelirea monumentului închinat domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Situat în inima celebrului oraş de pe Neckar, în arhicunoscuta Adenauer Platz (Piata Adenauer), bustul domnului Unirii priveşte către hotelul „Europäischer Hof" (Curtea Europeana), aflat peste drum - aşezământul care l-a adăpostit până la trecerea în veşnicie pe domnul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. S-a stins din viaţă aici, în ziua de 15 mai a anului 1873. O placă comemorativă amplasată la intrarea hotelului aminteşte acest lucru vizitatorilor, trecătorilor şi turiştilor veniţi din cele patru zări ale lumii, ca să viziteze Heidelbergul. Semn al neuitării, placa a fost dezvelită de primăria oraşului Heidelberg în ziua de 24 Ianuarie 1969, în prezenţa ambasadorului de atunci al României, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească. Făcând un arc peste timp pe cerul istoriei, ajungem din nou în preajma binecunoscutei clădiri a hotelului purtând numele simbolic „Curtea Europeană", în rotonda verde de vis-a-vis, unde asistăm la ceremonia dezvelirii monumentului domnitorului Cuza împreuna cu prietenii limbii şi ai culturii româneşti. Numeroase grupuri de români veniţi de la o mai mică sau mai mare depărtare, reprezentând asociaţii culturale din centrul şi sudul Germaniei îşi fac apariţia încă din faptul zilei de duminică, 3 iulie, o zi despre care de multe ori vom vorbi de acum înainte. Amfitrioni sunt reprezentanţii Asociaţiei Culturale „Alexandru Ioan Cuza" din Heidelberg, al cărei preşedinte şi principal animator este domnul Iosef Herlo, prezent la ceremonie. Dezvelirea monumentului conţine în substanţa ei clipa plină de eternitate, de emoţie a trăirii unui eveniment de excepţie ce a cuprins treptat, asistenţa, o simţire şi o trăire cu toata inima, greu de exprimat prin cuvinte. Împreună cu cei menţionaţi şi nemenţionaţi încă, au fost prezenţi invitaţii de onoare: doamna Consul General Brânduşa Predescu, de la Consulatul României din München, domnul Consul General Marcel Alexandru, de la Consulatul României din Strassbourg, domnul Preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, inginer Mircea Cosma, domnul Joachim Gerner, primarul oraşului Heidelberg, domnul Bogdan Cuza, urmaş al domnitorului, maestrul Constantin Ionescu, sculptor de mare talent şi creatorul monumentului.
Părintele Viorel Mehedinţiu a ţinut o slujbă de pomenire închinată domnitorului la finele căreia a săvârşit ritualul impresionant al sfinţirii monumentului. În fiecare an, la 24 ianuarie, părintele Mehedinţiu îi adună pe credincioşi la biserica din Heidelberg, pentru a-l omagia pe Domnul Unirii în cadrul unei slujbe de pomenire, urmată de discuţii tematice, având ca subiect importanţa domniei lui Cuza în istoria românilor. În continuare, am avut parte de o neobişnuită căldură a discursurilor susţinute de personalităţile prezente, care au impresionat auditorul, reuşind să transmită fibra emoţiei pe care o trăiau atunci când evocau reformele novatoare ce caracterizează domnia lui Vodă Cuza. Alocuţiuni documentate, convingătoare ne-au reamintit faptele de domnie care au pus bazele statului românesc modern: reforma agrară cu împroprietărirea ţăranilor, secularizarea averilor mânăstireşti, reforma învăţământului, implicând obligativitate şi gratuitate, crearea Universităţii din Iaşi, care azi poartă numele domnitorului, reforma armatei etc. Cu totul remarcabil a fost discursul scurt şi concis al preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, domnul inginer Mircea Cosma. Domnia sa a pus accentul pe valorile identitare, culturale româneşti, valori care au căpătat strălucire în timpul scurtei domnii a lui Cuza. Să ne amintim ca la 5 februarie 1862 parlamentul unic, cu sediul la Bucureşti, a hotărât ca denumirea oficială a ţării să fie România, iar capitala să fie la Bucureşti. Prin această hotărâre, fiecare român şi-a consolidat sentimentul apartenenţei la o naţiune care se năştea odată cu ţara. Dacă până atunci erau moldoveni şi munteni, sub Cuza au devenit cu toţii ROMÂNI. Foarte inspirat, domnul Mircea Cosma şi-a presărat discursul cu versuri din poeţii clasici şi cu improvizaţii după Adrian Păunescu: „El Moldovei este fiul/ Şi Munteniei nepot,/ L-a-nfiat intreg poporul,/ Cuza Vodă-i peste tot." În continuare a menţionat că tot atunci, o dată cu reformele din învăţământ, s-a trecut de la scrierea cu litere chirilice, la scrierea cu litere latine.
Frumoase versuri a recitat, lângă bustul proaspăt dezvelit, poetul George Voica venit tocmai de la Râmnicu Vâlcea, pentru a fi prezent la eveniment: „Ne luminează iar, Măria Ta, că doar cu tine învăţa-vom slova/ în straie albe fi-vom iar curaţi/ cât vor rămâne pururea, ca fraţi,/ Valahia, Ardealul şi Moldova." Poetul a adus cu dânsul şi un „Hrisov de Onoare" conferit Asociaţiei Culturale „Alexandru Ioan Cuza" din Heidelberg, cu prilejul acestui eveniment. Hrisovul este semnat, din partea Societăţii Culturale ART-EMIS de domnul Ion Măldărescu şi doamna Maria Diana Popescu, iar din partea Academiei Olimpice Române - Filiala Vâlcea, de domnul Nicolae Dinescu, conducători ai structurilor menţionate, „Pentru cunoaşterea şi promovarea simbolurilor naţionale, a valorilor culturale şi spirituale ale neamului românesc dincolo de hotarele Ţării, pentru perseverenţa eforturilor de reabilitarea memoriei primului Domnitor al Principatelor Unite Române, Alexandru Ioan Cuza". Ceremonialul bogat în conţinutul de idei, exprimate neconveţional prin vocea oratorilor, care au consfinţit climatul cultural şi au respirat prin poezie, s-a încheiat cu celebrele versuri ale poetului naţional Mihai Eminescu, cuprinse în poemul „Ce-ţi Doresc eu ţie Dulce Românie!", recitate cu mult patos de tânărul student Alin Lepşa - purtător de cuvânt al Forumului Studenţilor Români ce poartă numele regelui Decebal - alcătuită din tineri admirabili, mesageri ai limbii şi spiritualităţii româneşti la Stuttgart. Mare parte dintre ei au asistat la dezvelirea monumentului, încheind festivităţile în ritmurile mobilizatoare ale Horii Unirii în care s-au prins toţi participanţii, inclusiv localnicii germani .
Se cuvine a fi aduse mulţumiri doamnei Lia Maria Voicu directoarea Muzeului de Arheologie şi Istorie Prahova, pentru toţi acei ani în care a susţinut proiectul amplasării unui monument menit să perpetueze amintirea personalităţii lui A.I.Cuza, chiar în oraşul în care s-a stins din viaţă. Împreuna cu soţia mea, Mariana Silaghi, în urmă cu vreo cinci ani, am fost martori, la discuţiile purtate la noi acasă, la Frankenthal, de doamna profesoară Voicu şi de domnul Lichiardopol, arheolog - decedat între timp - discuţii care vizau împlinirea acestui nobil proiect de realizare a unei adevărate opere de artă sculpturală, având ca subiect pe Cuza Vodă. Traducerea în fapt a acestor planuri, înseamnă împlinirea unui vis pe care-l împărtăşeam de câţiva ani, şi cu membrii ai Consiliului Judeţean Prahova, cu domnul preşedinte Mircea Cosma, cu doamna Elena Cosma, soţia dânsului, cu doamna Veronica Dănilă, consilier în cadrul aceleiaşi instituţii, cu toţii implicaţi cu entuziasm în demersurile adesea complicate şi dificile, necesare aprobărilor şi autorizaţiilor de tot felul. Pe soclul care susţine bustul domnitorului stau douî plăci pe care citim cu nedisimulată mândrie: „Alexandru Ioan Cuza (1820-Huşi - 1873-Heidelberg)". Urmează apoi un text în limba germană care tradus în româneşte spune: „Monumentul a fost ridicat de către Consiliul Judeţean şi de către Muzeul de Arheologie din Prahova, dăruit Asociaţiei Culturale A.I.Cuza din Heidelberg, ca un simbol al prieteniei Germano-Române." Sculptor Constantin Ionescu.
După cum menţiona în alocuţiunea sa domnul Joachim Gerner, primarul Heidelbergului, bustul domnitorului român devine emblematic pentru relaţiile de prietenie germano-române, mereu reînnoite şi consolidate pe planul artei şi al culturii la înalt nivel.
Grafica - Ion Măldărescu