La Patriarhia Română, 2019 a fost declarat „Anul omagial al satului românesc” (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari), dar şi „Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti”. La vernisajul expoziţiei de fotografie „Chipul satului românesc”, de la Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei, P.F. Daniel - Patriarhul Bisericii Ordodoxe Române a susţinut un scurt discurs:

„Să vedem drama satului românesc de astăzi, nu doar să privim mioritic la satul de odinioară”. († P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ordodoxe Române).

„Sunt sate care, în timp de ploaie şi frig, iarna, au drumuri foarte anevoioase, foarte grele. S-a arătat chiar şi, adesea, cât de greu se merge cu mortul la groapă într-un sat unde drumurile s-au deteriorat de la an la an, nu s-au reparat. Deci, ţăranul este adesea izolat, uitat, ignorat şi atunci trebuie nu doar să privim nostalgic şi mioritic la satul de odinioară, ci să vedem şi drama satului românesc de astăzi. […] Satul românesc se confruntă cu probleme mari: depopularea, singurătatea, boala, lipsa de acces în aşezările rurale, lipsa apei curente, avem nevoie de o cultură de responsabilitate şi solidaritate cu oamenii de la sat […].

Să nu uităm biserica din sat, cimitirul din sat, crucea eroilor, să nu uităm şcoala din sat, noi, care ne-am născut la sat şi ne-am mutat la oraş şi să nu uităm pe oamenii săraci din satul în care ne-am născut, să-i ajutăm, cel puţin la marile sărbători, la hramul satului şi să salvăm unele case de la sat care sunt părăsite. Să le reparăm, să le cumpărăm, să le facem case de vacanţă. [...] E foarte important, dacă avem posibilitatea, să ajutăm, că aproapele nu-i doar vecinul. Este şi cel cu care te-nrudeşti. Şi, în general, oamenii de la sat preţuiesc faptul că n-au fost uitaţi, […] Avem obligaţie morală. Că aceste fotografii nu sunt făcute doar să ne impresioneze emoţional, ci să ne mobilizeze în mod responsabil, în mod exemplar, nu doar să creeze emoţie de moment, până la lacrimi, ci să ne determine să facem o lucrare în favoarea satului. Altfel, îl descriem frumos şi devine lauda noastră un fel de parastas al satului românesc.

Noi avem nevoie de o reînviere. […] Trebuie să surprindem nu numai sărăcia, ci şi prosperitatea unor sate, pentru că avem şi comune şi sate din mediul rural mai frumoase, cum ar fi satele foarte frumoase din Bucovina, Maramureş ori Rucăr-Bran. Nu trebuie să punem în evidenţă doar jalea şi suferinţa, ci şi speranţa. Deci, trebuie să avem deodată o privire realistă, dar una cu speranţă. Cine a ajuns într-o funcţie de răspundere în sat, fie la Consiliul Judeţean, fie la Guvern, sau în diferite instituţii ale statului are obligaţia morală să ajute şi satul lui. Asta nu înseamnă deturnare de fonduri, ci stabilire de priorităţi” († P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ordodoxe Române).

Grafica - Ion Măldărescu