Cu prilejul aniversării Centenarului României Mari, Jandarmeria Română, în colaborare cu Casa de Comerţ Balcanică şi Ordinul Militar Creştin Ortodox „Sfânta Maria" au făcut un cadou Poporului Român: o replică a spadei lui Ştefan cel Mare, adusă din Turcia, a ajuns, joi 29 noiembrie, la Giurgiu. Cu această ocazie, Jandarmeria Română împreună autorităţile locale au organizat un ceremonial militar şi religios în Piaţa Tricolorului. Sabia a plecat apoi, către Sibiu, unde în prezența a mii de persoane, sabia a fost binecuvântată la Catedrala Mitropolitană de către Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Laurențiu Streza și de către un sobor de preoți. După aceea, chiar în ziua marii sărbători a Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, sabia cu o însemnătate deosebită pentru istoria poporului român a ajuns la sediul Inspectoratului Județean de Jandarmi „Nicolae Titulescu" Brașov. În Ziua Naţională a României, aceasta a fost expusă în loc de cinste în cadrul defilării militare din centrul Brașovului.

Obiect al unității românilor, Sabia lui Ştefan cel Mare a fost „purtată" de militari, la parada de 1 Decembrie de la Braşov.

Replica sabiei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost adusă în ţară în urma demersurilor efectuate de către patrioții români din cadrul Jandarmeriei Române, Ordinului Militar Creştin Ortodox Sfânta Maria şi Casei de Comerţ Balcanice cu sediul la Braşov, fiind donată de către Muzeul Topkapi din Istanbul.

„Așa cum simt toți românii cu dragoste de neam și țară, la rândul meu, am sperat și cred cu tărie, că va veni o vreme când acest artefact de o însemnătate majoră pentru noi românii se va întoarce în ţară. Chiar dacă acum, cu mari sacrificii, am reușit aducerea doar a unei replici a acestei săbii celebre a domnitorului nostru Ştefan cel Mare și Sfânt, consider că este un gest de onoare deosebit de măreț făcut de un grup de patrioți inimoși, gest care generează o serie de evenimente foarte importante pentru a marca 100 de ani de unitate pentru națiunea română. Mai mult ca oricând, în acest An Centenar, noi, toți cei care simțim, gândim şi trăim româneşte, suntem datori moral față de jertfa supremă a înaintașilor noștri să demonstrăm că suntem buni români și că le ducem cu cinste mai departe memoria. La mulți ani națiune română din partea marii familii a Jandarmeriei Naționale Române". (Colonel Cristian Elly Paliștan, inspectorul șef al IJJ „Nicolae Titulescu" Brașov).

„Aducerea acestui simbol drag românilor în an Centenar nu este decât un arc peste timp al continuității noastre bimilenare în aceste teritorii. Sabia lui Ștefan se așează alături de grifonii din sigiliul marelui Mihai Viteazul, ca semn și predicții pentru viitor, din trecut, al Daciei libere, unite și indivizibile". (Prof. dr. Liviu Pandele, președintele Casei de Comerț Balcanice).

Moment de închinăciune

Pentru marcarea unităţii de neam şi de credinţă, după parada din Ziua Centenarului României Mari de la 1 Decembrie din centrul Brașovului, în cadrul unui impresionant ceremonial realizat de către preoții parohi, Eugen și Ciprian Comșulea și de către preotul militar Ion Epaminond Boroș din cadrul I.J.J. „Nicolae Titulescu" Brașov, replica sabiei lui Ştefan a fost așezată spre închinare alături de steagul tricolor brodat cu icoana lui Ştefan cel Mare şi Sfânt placată cu foiță de aur, înfățișându-l pe acesta, la Biserica Schimbarea la Față din Braşov.

Spada voievodului Ştefan cel Mare, o armă încărcată de legendă, venerată şi temută de turci

Unul dintre cele mai importante artefacte din muzeul Topkapî din Turcia este o armă. Mai precis, este spada voievodului Ştefan cel Mare, o armă încărcată de legendă, venerată şi temută de turci, construită din oţel special la indiciaţiile personale ale voievodului. În muzeul Topkapî din Istanbul, fostul mare palat al sultanilor otomani, în sala dedicată armelor, lângă o sabie japoneză, se află o spadă moldovenească. Simplă şi cu lama „muncită", atrage atenţie prin dimensiuni, dar mai ales prin heraldica mânerului. Spada lui Ştefan cel Mare era tipic moldovenească, un tipar de armă albă identificat de istorici ca individualizându-se în Epoca Medievală : „Cu lamă dreaptă şi două tăişuri, braţe drepte [...], cu o lungime de cca. 110 -130 cm, este atestată prin descoperirile arheologice, prezenţa ei în scenele cu militari de pe frescele bisericilor moldoveneşti ridicate şi pictate în parte în timpul domniei voievodului şi de o serie de izvoare scrise. Astfel, acest tip de armă este confirmat de spadele descoperite la Tg.Neamţ, la Deleni (jud. Iaşi), la Cetatea Neamţului, sau de cele pictate la biserica din Bălineşti"[1].

În mod particular, sabia lui Ştefan cel Mare se încadrează în tiparul sabiei specifice moldoveneşti, utilizată cu două mâini şi pentru care trebuia o forţă fizică extraordinară. Iată cu este descrisă în mod precis de istoricul doctor Andrei Eşanu, specialist în Evul Mediu. „Lama dreaptă cu două tăişuri cu lungimea de 125 cm; pe ambele feţe ale spadei, în lungul lamei, sunt făcute câte 3 şenţuleţe, cel din mijloc - mai lung, este însoţit de alte două mai scurte, de o parte şi de alta. Spada descrisă are vârf în formă de triunghi. Mânerul armei în formă de fus, numit de specialişti « de două mâini », adică de apucat cu ambele mâini, este înfăşurat cu fir argintiu, iar după alţi istorici - cu fir de aur. Spada are gardă cu braţe drepte în formă de cruce, terminate cu butoni conici. Mânerul cu cap în formă de disc, care avea în mijloc un medalion, probabil o fi fost o piatră scumpă sau un blazon, care a căzut, iar pe marginea discului este gravată următoarea inscripţie cu caractere slavone, pe o faţă: „† I|an´ ŞStefan´ voevoda g", pe revers este continuată inscripţia: „ospodar´ zemli Moldavskoü"[2]. Spada lui Ştefan cel Mare ar fi fost primită cadou de la Papă după lupta de la Vaslui din 1475, când Ştefan s-a acoperit de glorie, spulberând uriaşa armată otomană care intrase în Moldova. Impresionat de faptele de arme ale voievodului, Papa Sixtus al IV lea i-a conferit titlul de „Athleta Christi", dar şi două daruri, un steag de luptă şi o sabie, (după unii istorici, cea prezentă astăzi la Topkapî). La comanda Papei, sabia ar fi fost realizată în atelierele armurierilor italieni, fiind binecuvântată personal de Papă şi blagoslovită special la Roma, motiv pentru care i-au fost atribuite şi calităţi magice.

O altă variantă este cea a făuririi spadei în atelierele italieneşti, genoveze la comanda lui Ştefan cel Mare. Practic, voievodul a dorit o spadă făcută de cei mai buni armurieri ai Europei şi a dat o comandă specială. Istoricii se bazează pe corespondenţa purtată de voievod cu genovezii, descoperită de Nicolae Iorga. „Este interesant că documentul semnalat arată că cel care a primit comanda, un oarecare Cristofor, asociatul atelierului care făcea astfel de piese, a răspuns că meşterii armurieri, necunoscând acest tip de spadă, să trimită pe cineva în Moldova pentru a se informa", preciza Carol Konig. Un armurier genovez a fost trimis în consecinţă în Moldova pentru a studia modelul de spadă moldovenească. În cele din urmă, comanda voievodului ar fi fost onorată, genovezii predând o armă făcută dintr-un oţel special, de Toledo, cel mai rezistent la aceea vreme în Europa.

Istoricul Ştefan Gorovei, un specialist al epocii ştefaniene, spune că sabia este, cel mai probabil, un semn al puterii şi că nu a fost făcută de genovezi şi nici primită cadou de la Papă, ci moştenită din tată-n fiu încă din vremea întemeierii Moldovei : „S-ar putea ca şi sabia de la Topkapî din Istanbul, pe care după criterii heraldice sigure am atribuit-o lui Dragoş Vodă sau lui Sas Vodă-să fi îndeplinit un asemenea rol"[3]. Sabia era ţinută în mod ritualic, de un înalt slujbaş, din neam de mari boieri, numit „spătar", adică de la spată-sabie. În epoca lui Ştefan cel Mare sunt atestaţi mai mulţi asemenea spătari, printre care şi Seacâş, Bodea sau Vrânceanu. În aceste condiţii, sabia nu ar fi fost folosită efectiv în luptă, eliminând riscul ca o relicvă importantă a dinastiei şi un simbol domnesc de a fi deteriorată sau pierdută. Despre cum ar fi ajuns spada lui Ştefan cel Mare la turci există mai multe supoziţii, unele dintre acestea fiind credibile. Se presupune că Ştefan cel Mare personal şi-ar fi predat sabia turcilor, în momentul în care a acceptat să plătească tribut. Este însă puţin probabil însă ca voievodul să fi renunţat la simbolul dinastiei şi al moharhilor Moldovei. O altă variantă şi de departe acceptată este jefuirea visteriei domneşti de către turci. Acest eveniment s-ar fi întâmplat după 1538, când Petru Rareş a fost alungat de campaniile de represalii ale lui Soliman Magnificul. Domnul adus de turci Ştefan Lăcustă i-a lăsat pe otomani să jefuiască tezaurul, luând cu ei şi spada voievodală. De atunci, spada lui Ştefan cel Mare a stat în palatul sultanului. Deşi au fost deschise tratative cu autorităţile turceşti pentru aducerea spadei în România, inclusiv existând varianta unui schimb de artefacte, arma a rămas la Istanbul. În muzeele româneşti există doar copii ale celebrei arme.

Notă : Sabia lui Stefan cel Mare se află în patrimoniul Muzeului Topkapî Sarayi din Istanbul, Turcia. În colectia de arme a muzeului menţionat se mai afla alte doua spade moldoveneşti din secolele al XV-XVI-lea, care prezintă caracteristici asemănătoare celei a domnitorului Ştefan. Textul prezentat este o adaptare după relatările ziarului Bună ziua Braşov[4] şi articolul Misterele spadei lui Ştefan cel Mare[5] .

Grafica - I.M.

-------------------------------------------
[1] Carol Konig (expert în armament medieval), Armamentul din dotarea oastei Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare.
[2] Andrei Eşanu, specialist în Evul Mediu, Spada lui Ştefan cel Mare", revista „Accente", Chişinău, 2004.
[3] Ştefan Gorovei, „Muşatinii".
[4] http://newsbv.ro/2018/11/29/eveniment-anul-centenarului-replica-sabiei-stefan-mare-adusa-acasa-turcia/ şi http://www.bzb.ro/stire/sabia-lui-stefan-cel-mare-vine-acasa-a132230
[5] https://adevarul.ro/locale/botosani/misterele-spadei-Stefan-mare-teribila-arma-manuita-voievod-era-confectionata-otel-special-fost-furata-turci-1_55c1f8e4f5eaafab2c447b2d/index.html