„Vreme trece... Vreme vine”

Au trecut şase ani de la 20 mai 2013, când Profesorul Buzatu a plecat la ceruri, unde acum stă de vorbă cu Nicolae Iorga şi Mareşalul Antonescu. La 6 iunie, în acest an ar fi împlinit opt decenii de viaţă, opt decenii de trudă sisifică, opt decenii de apărare a adevărului istoric şi a Neamului Românesc. Nu a fost uitat, iar astăzi dăm drum de slovă câtorva colaboratori apropiaţi (în ordine alfabetică), alături de care aşezăm şi pe cei care n-au mai avut vreme să ne trimită mesaje, dar care trebuiesc amintiţi: Prof. univ. dr. Dumitru Preda, General Mircea Chelaru, Prof. univ. dr. Viorel Roman (Germania), Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu, Dr. Constantin Corneanu, Col. (r) Dr. Alexandru Ganenco...
Ca întotdeauna, „Timpul n-a mai avut răbdare”. (Redacţia ART-EMIS)

Gheorghe Buzatu  - Un chip luminos
Prof. dr. Vasile Buga

Un chip luminos. Așa mi-l amintesc pe reputatul istoric Ghoerghe Buzatu din momentul în care am avut marea onoare să-l cunosc în anul 1992,  când a venit la documentare în Federația Rusă în plină „revoluție arhivistică” în acea țară. Atunci, în calitate de diplomat al Ambasadei României, am avut privilegiul de a-l însoți la principalele arhive din Moscova. M-a impresionat pasiunea cu care se apleca asupra unor documente de extrem interes pentru istoriografia română, ascunse mult timp privirii cercetătorilor. Istoricului Gheorghe Buzatu îi revine meritul principal în punerea la dispoziția cercetătorilor și cititorilor din România informații despre documentele aflate în arhivele din Federația Rusă referitoare la istoria contemporană a României, relațiile româno-sovietice în perioada intrerbelică. Volumul „Românii în arhivele Kremlinului” apărut în anul 1996 în editura Univers Enciclopedic este o dovadă grăitoare în acest sens.

Nu pot uita privirea concentrată a neobositului istoric asupra documentelelor descoperite în Arhiva Centrală de Stat a U.R.S.S. (Arhiva Specială), conținând  documente de o importanță excepțională (este vorba despre documente de arhivă capturate în anii celui de-Al Doilea Război Mondial) .

La calitățile profesionale incontestabile ale celui dipărut dintre noi prea repede se adăugau calitățile umane speciale- blândețe, modestie, respect față de semeni, disponibilitatea de a-i ajuta pe cei cărora i se adresau pentru sprijin, generozitatea cu care împărtășea vastele sale cunoștințe. Acestor calități li se pot adăuga setea de a fi la curent cu noile apariții editoriale și - ceea ce este mai important - preocuparea neobosită de valorificare a informațiilor culese cu atâta trudă, dăruirea cu care s-a consacrat profesiei, înflăcărarea cu care a slujit și apărat adevărul  istoric, interesele naționale, demnitatea de care a dat dovadă pe parcursul întregii sale vieți, curajul  cu care și-a apărat convingerile neclintite pe care nu le-a trădat.

Istoricul Gheorghe Buzatu s-a impus în conștiința celor care l-au cunoscut prin volumul impresionant de volume, studii și articole publicate. Referindu-se la opera acestuia, academicianul Florin Constantiniu îl numea pe acesta „marele înnoitor al istoriografiei nostre contemporane, în ale căror contribuții de înaltă valoare, cercetările în fostele arhive sovietice, ca și rezultatele cele mai noi ale istoriografiei ruse au o însemnată pondere ștințifică”. Nu în ultimul rând aș dori să remarc sprijinul generos acordat de  ilustrul istoric activității Laboratorului, apoi Centrului de Studii Ruse și Sovietice, precum și Comisiei mixte de istorie româno-ruse, la dezbaterile cărora a avut contribuții majore.

Scriind acum despre istoricul Gheorghe Buzatu, încerc un sentiment puternic de respect, amestecat cu regretul profund că a plecat atât de repede dintre noi.

Cu legendele nu te poţi lupta 
Ion Măldărescu

Dacă graba, potrivnică firii sale înţelepte, de a pleca la întâlnirea cu Mareşalul Antonescu şi cu Nicolae Iorga, nu s-ar fi întâmplat, truda istoricului-patriot Gheorghe Buzatu ar fi încununat cele 80 de mari „file de istorie”, scrise în tot atâţia ani. Plecarea sa ne-a răpit posibilitatea ca acum, în a şasea zi de Cireşar a lui 2019 să-i adresăm dreptului şi generosului istoric Gheorghe Buzatu româneasca urare „La mulţi ani !”.

Om bun şi iubitor de ţară, om drept şi savant rasat precum alţi înaintaşi români celebrii în diverse domenii: Nicolae Iorga, Nicolae Paulescu, Henri Coandă, Nicolae Vasilescu-Karpen, Ștefan Odobleja,  George Emil Palade, Ana Aslan, Emil Racoviţă…, Gheorghe Buzatu a  lăsat generaţiilor viitoare şi galeriei de patrimoniu naţional o vastă şi valoroasă operă. Vom şti oare s-o folosim? Sau ne vom lăsa împiedicaţi? Iconoclaştii, neaveniţii pripăşiţi pe meleaguri româneşti după cotropirea ţării de către „marele frate de la răsărit”, instalalaţi la conducerea statului pro-moscovit, ca şi urmaşii acestora nu s-au sfiit să arunce cu piatra în Gheorghe Buzatu, cronicarul neînfricat al adevărului istoric. Potentaţii vremurilor tulburi posdecembriste le-au cântat în strună, ridicând în slăvi impostorii, decorându-i pentru calomnierea poporului român, precum cel care striga în faţa camerelor de televiziune arătând cu degetul spre români: „Aţi ucis ! Aţi ucis ! Aţi ucis !”.

Unul dintre cei trei „escu” de după decembriadă i-a oferit istoricului aceeaşi distincţie - „Steaua României” - cu care fusese cadorisit în mod condamnabil şi antiromânul al cărui nume îl poartă o instituţie-Gestapo din România anului 2019, acelaşi care a zbierat cuvintele citate. Omul de ştiinţă, patriotul, românul autentic Gheorghe Buzatu a refuzat cu demnitate, returnând distincţia Preşedinţiei României, gest de demnitate naţională, care nu a fost uitat şi nici iertat de către nevrednicii cocoţaţi la cârma Ţării. Atunci, ca şi astăzi.

Naţionalismul, care nu convine globaliştilor kalergiano-junckeriano-timermannsnieni este Doctrina Iubirii de Patrie, iar naţionalistul Gheorghe Buzatu trăieşte prin opera sa în fiecare român vrednic să-şi apere Istoria şi glia străbună. În pofida tuturor calomniilor, adevărul patriotului Gheorghe Buzatu va ieşi întotdeauna ca uleiul la suprafaţa apei şi, asemenea Mareşalului, Istoricul a devenit legendă… iar cu legendele nu te poţi lupta!

Mareşalul Adevărului istoric
Alexandru Moraru, istoric-arhivist și publicist, Chişinău

Printre oamenii cei mai importanţi din viaţa mea, regretatul profesor, Marele istoric, mentorul şi prietenul meu Gheorghe Buzatu a ocupat un loc important. Înainte de a-l cunoaşte, pe la mijlocul anilor ’80, despre istoricul Buzatu auzisem, apoi citisem destul de multe pentru acea vreme. Metoda Domniei sale de cercetare aprofundată, felul de a ajunge la concluzii întemeiate pe documente istorice de arhivă, lupta pentru triumful adevărului m-a făcut să înţeleg, că pentru a deveni un bun profesionist în cercetarea istoriei, mai bun model decat distinsul savant nici că se poate. Pentru a realiza acest lucru am inceput a aduna materiale, cărţi, articole publicate de doctorul în ştiinţe istorice, domnul Gheorghe Buzatu, distins cărturar. Încetul cu încetul am început să înţeleg, că în istorie trebuie să fii sincer şi să nu te laşi dus de mrejele politicului, deoarece adevărul istoric, trecut prin filtrul politicului nu mai poate fi adevăr.

Celebrul istoric şi patriot Gheorghe Buzatu a făcut cercetări ample în multe arhive ale lumii şi a publicat o sumedenie de monografii, culegeri de documente, enciclopedii, cercetări şi studii aproape la toate categoriile ştiinţei istorice. Lucrările Domniei sale au fost traduse în multe limbi ale lumii, fiind considerate pe bună dreptate lucrări de referinţă. Cărţile profesorului Buzatu au fost şi sunt studiate cu atenţie, deoarece sunt scrise într-o limbă accesibilă, care dă posibilitatea de a fi înţelese şi de publicul larg, nu numai cel academic. A fost un Om Deosebit, o Mare Enciclopedie a istoriei României (şi nu numai), o personalitate de calibru european şi mondial, un savant de o rară modestie şi cu un spirit al umorului bine conturat, care devenise pentru mulţi istorici, cercetători un model al profesionalismului, un model al Omului de ştiinţă contemporan, un Om interesant şi atat de harnic, că dacă numai vom cita lista cărţilor scrise de dumnealui, involuntar ne vom întreba, cât a dormit acest savant în viaţa sa? Sigur că a avut și mulți dușmani în rîndul noilor cominterniști și sioniști, care nu odată au incercat să se răfuiească cu acest Mareșal al adevărului istoric şi, cum am văzut, în cele din urmă, au izbutit... dar marea operă istorică lăsată de profesorul Gheorghe Buzatu, va dăinui peste viacuri!

Gheorghe Buzatu - cel mai bun cunoscător al celui de-Al Doilea Război Mondial şi a locului şi rolului României în conflagrație
Prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, Chișinău, Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România

Gheorghe Buzatu a fost un istoric desăvârșit. A studiat în diverse arhive probleme legate de cel de-Al Doilea Război Mondial. A fost cel mai bun cunoscător al acelui război şi a locului şi rolului României în conflagrație. Gheorghe Buzatu a prezentat lumii rolul Mareșalului Ion Antonescu în apărarea integrității teritoriale a românilor, în ridicarea onoarei României după cedările din 1940. Gheorghe Buzatu a fost un mare sufletist şi un sincer prieten al basarabenilor. Întotdeauna a susținut istoricii de dincoace de Prut, participând la diverse acțiuni științifice (conferințe, simpozioane; a fost referent oficial la susținerea tezei de doctor habilitat a subsemnatului etc.) Ne-a oferit saci cu cărți de care aveam stringentă nevoie aici, în numita Republică Moldova. Gheorghe Buzatu a fost un om de o bunătate deosebită. Regret că deocamdată nu a fost redactată o monografie despre marele istoric şi patriot Gheorghe Buzatu. Dar sper că această restanță va fi recuperată în timp.

O viaţă dăruită istoriei adevărate a românilor
General Br. (r) Aurel I. Rogojan

Se împlinesc opt deceanii de la nașterea ilustrului  cavaler al istoriei naționale, profesorul universitar dr.  Gheorghe Buzatu. ridicat  la Dumnezeu, întru slăvirea neamului său, în ziua de luni, 20 mai 2013, în acest an, la 6 iunie ar fi împlinit opt decenii de viaţă.  Marele dascăl de identitate națională și permanentul competitor în lupta pentru adevărurile incomode ale istoriei nației sale, a fost,  înainte de toate, un spirit temerar care, în condițiile dificile ale perioadei regimului trecut și-a asumat riscurile investigării subiectelor  „tabu”, care atrăgeau automat punerea cercetătorilor la index. Cercetările sale în arhivele occidentale, preponderent din Franţa şi S.U.A., au relevat fapte de reală demnitate națională, de care cei care au scris istoria celui de Al Doilea Război Mondial nu au ținut seama.

După 1990,  profesorul Gheorghe Buzatu  a fost deschizător al adevărurilor secrete ascunse în arhivele de la Moscova. Și de această dată, interesul sau a fost tot pentru subiecte pe care nici-o parte oficială nu le-ar dori tranșate, astfel că trecutul să nu ne mai rezerve surprize în viitor. Finalitatea întreprinderii temerare a  cercetării istoriei secrete ascunse prin arhivele străine a fost, poate în mod oarecum paradoxal, redescoperirea  faptelor din arhivele naționale care privesc personalitățile puternic contestate  ale perioadei interbelice și a celei postbelice, până la instaurarea regimului politic impus de ocupația lui Stalin, cu acceptul marilor puteri aliate occidentale.

Regimuri politice aflate în ireconciliabilă opoziție-cel comunist, anterioare și posterioare acestuia cele, au avut, în mod paradoxal, aceiași poziționare față de Corneliu Zelea  Codreanu, liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creștine din România și față de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român din 4 septembrie 1940 până la 23 august 1944. Atât în primul caz, cât și în al doilea, interese de factură externă au dictat care să  fie atitudinea oficială a statului român față de cele două incontestabile personalități istorice. Profesorul Gheorghe Buzatu a căutat răspunsul paradoxului în faptele istorice și a pus în circuitul informării publice zeci de volume de documente, până la acel moment închise în cutiile prăfuite ale Arhivelor Naționale, unele nedeschise de la constituirea fondurilor arhivistice…

Explozia informațională brută, fără comentarii, lasă cititorilor libertatea proriilor opinii. Din acest motiv, profesorul Buzatu a atras „mânia proletară” a noilor cominternişti.  Chiar în săptămâna dinaintea plecării „blândului om”, descendentul militantului stalinist Leon Tismeneski s-a lansat într-un ignobil atac la adresa marelui istoric, încercând să pângărească, astfel, memoria unuia dintre  simbolurile sublimului naționalism românesc.

Profesorul de identitate naţională românească Gheorghe Buzatu trăieşte prin opera sa.

Gheorghe Buzatu - coleg, frate mai vârstnic și prieten
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru

Gheorghe  Buzatu a plecat prea devreme dintre noi, lăsându-ne mult mai săraci, lipsiți fiind de figura sa blândă și plină de armonie cu care ne încuraja pe toți în ceea ce înfăptuiam pe tărâmul angajării în cercetarea istorică. Sufletul său însă nu ne-a părăsit. Rază strălucitoare de lumină, acesta veghează de acolo din cer la toate manifestările noastre la care până nu de mult ne-a fost alături, veghind și îndrumându-ne să nu ne abatem de la crezul fundamental al celor ce se consacră muzei Clio,  adevărul și numai adevărul istoric.

Îl simțim aproape ori de câte ori în lucrările noastre intervin poticneli și uneori chiar  înfrângeri sau stagnări, fiind astfel nevoiți să apelăm la competența științifică pe care o reprezenta cel ce a fost un adevărat ” monstru sacru„ al istoriografiei românești și contemporane, inegalabilul nostru mentor academicianul ( neconfirmat – e drept de înalta instituție românească nu din vina sa ci datorită unor orgolii rănite sau a unor entități potrivnice marelui cercetător), cel care pentru noi a fost  și coleg, frate mai vârstnic și prieten, Gheorghe Buzatu.

Istoric consacrat cu magna cum laude și om de o aleasă probitate morală și profesională, cu o operă vastă, cu ample lucrări publicate atât în țară cât și în străinătate, a fost un veritabil îndrumător științific pentru o întreagă generație de slujitori prin vocație, de cercetători și mai mult, de devoratorii anonimi de istorie. Dascăl de excepție, dăruit de Dumnezeu cu harul oratoriei și cercetător desăvârșit, cu o operă de neegalat, iubitor de Hristos, Neam și Adevăr,  colegul nostru care acum  îl slujește pe Domnul de pe acele tărâmuri luminate și cu multă verdeață unde nu este nici durere, nici supărare,nici suspin, s-a ridicat prin demnitate și dârzenie până la sacrificiul suprem întru apărarea istoriei adevărate a neamului său, mult obidit atât în îndelungata-i existență multimilenară cât și în zilele noastre.

Opera sa în slujba muzei Clio este impresionantă: 55 lucrări de autor, 70 volume coordonate sau în colaborare, peste 500 de studii și articole la care se adaugă o mulțime de eseuri, recenzii, prefețe, note, semnale editoriale  ș.a. Colecția Românii în istoria universală este o altă parte a operei sale istoriografice monumentale, care a ajuns și probabil prin respectul ce i-l poartă foștii colegi de la Centrul de istorie și civilizație europeană al filialei Iași a Academiei Române, nu se va opri aici, la volumul cu nr.163. Opera sa este într-adevăr mult prea vastă pentru a o putea cuprinde într-un singur volum,dar nu numai opera Profesorului rămâne mărturie peste timp a dăruirii sale, ci ” sacrificiul sinelui pentru dobândirea adevărului națiunii române, adesea deposedată de drepturile sale istorice” (Mircea Chelaru, Titanii țin cerul  nației pe umeri în Retrăiri istorice în veacul XXI, vol.6 p.34). Rămâne spiritul său, care, de acolo de sus, de-a dreapta Tatălui, unde suntem siguri că sălășluiește, ne obligă să-i ducem mai departe strădaniile și să sporim eforturile pe care el însuși le-a inițiat îndreptate spre propășirea neamului și adevărului  istoric.  departe strădaniile și să sporim eforturile pe care el le-a inițiat în dreptate spre cinstirea și propășirea istoriei adevărate a neamului românesc.

Așijderea marelui nostru savant Nicolae Iorga, nici prolificului cercetător Gheorghe Buzatu nu i-au rămas domenii ale istoriei necercetate, istoria contemporană fiindu-i cea mai aproape de suflet. A abordat cele mai complexe evenimente ale secolului al XX-lea, războaiele mondiale constituind temele sale preferate. S-a aplecat de asemenea asupra celor mai controversate personalități ale istoriei României, în special asupra vieții și activității marilor comandanți ai armatei noastre în războaiele sfinte pentru unitatea națională și reîntregirea teritorială - mareșalul Ion Antonescu fiindu-i cel mai apropiat. Acestuia din urmă, mare comandant și făuritor de oaste modernă, i-a închinat tomuri întregi de mii de pagini menite a scoate la lumină marile calități militare și dăruirea fără nici o ezitare a însăși  vieții.

Gheorghe Buzatu a avut mult de suferit de pe urma acestei atitudini, nimic nu a putut însă să-i stopeze convingerile formate de-a lungul unei vieți pusă în slujba neamului, la fel ca cea amintită a idolului său, eroul martir Mareșal Ion Antonescu. Acum, când mentorul, profesorul și prietenul nostru ar fi împlinit 80 de ani, îl asigurăm de tot respectul nostru și mai ales de promisiunea că-i vom continua, atât cât vom putea, strădaniile spre slujirea adevărului istoric, așa cum ne-a învățat. 

Gheorghe Buzatu - un istoric  generos
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu 
 
               

Timp de câteva decenii am colaborat adesea cu istoricul Gheorghe Buzatu şi am putut constata că una dintre trăsăturile sale esenţiale era generozitatea. O generozitate pornind din propria-i experienţă de viaţă, dar şi din firea sa hotărâtă, deschisă şi comunicativă. A luptat pentru a-şi croi o carieră, şi a reuşit. A absolvit cursurile Universităţii „Alexandru Ioan Cuza’, şi-a susţinut doctoratul în istorie, a devenit cercetător ştiinţific la Institutul „A.D. Xenopol” din Iaşi. A ajuns profesor universitar, conducător de doctorat, vicepreşedinte al Senatului României.

Ca istoric, a acţionat pentru  spargerea tiparele impuse de factorii politici în abordarea Istoriei naţionale şi pentru redefinirea unor momente esenţiale din trecutul  poporului român, cu deosebire din epoca contemporană. Avea „religia” documentului istoric, apreciind că este singura sursă pe care se pot întemeia studiile ştiinţifice. Şi-a petrecut o bună parte a vieţii în arhivele din România, dar a avut  şansa de a studia şi în  marile arhive ale lumii: S.U.A., Federaţia Rusă (Uniunea Sovietică), Marea Britanie. 

Nu a fost un egoist, nu a ţinut să se evidenţieze cu orice preţ, ci  atras şi alţi colegi - mai tineri sau mai în vârstă - pe calea cercetării documentelor şi a promovării adevărului istoric. A urmărit să creeze un curent istoriografic, care să pună capăt dogmatismului de dinainte de 1989 şi diletantismului de după acest an, promovat cu ostentaţie de mulţi politruci care se pretindeau şi se consideră istorici. Spirit generos, Gheorghe Buzatu a iniţiat lucrări colective, unele adevărate colecţii, dintre care se remarcă „Românii în istoria universală” şi „Opera Omnia”, din care s-au publicat sute de volume.

A coordonat zeci de lucrări, multe dintre ele împreună cu istorici mai tineri, pe care i-a iniţiat în laboratorul complicat al unei asemenea activităţi. Mi-a făcut plăcere să colaborez la unele  colecţii, dar şi la mai multe volume. Am dat curs propunerii sale de a realiza împreună o amplă sinteză privind „Istoria românilor în secolul XX”, care a apărut în anul 1999 (Editura Paideia, 685 p. + ilustraţii). La rândul său, Gheorghe Buzatu a răspuns solicitării mele de a colabora la volumul VIII din tratatul „Istoria Românilor”, pe care l-am coordonat (Editura Ştiinţifică, 2003, 856 p. + ilustraţii). A iniţiat şi coordonat, împreună cu Marusia Crîstea, Horea Dumitrescu şi Cristina Păiuşan-Nuică cele două volume intitulate „Iluzii, teamă, trădare şi terorism internaţional - 1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” (Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2010, vol.  I - 534 p., vol. II - 595 p.).

Gheorghe Buzatu a urmărit ca noile cuceriri istoriografice să intre în circuitul public, drept care a participat la mii de colocvii, mese rotunde, simpozioane şi sesiuni ştiinţifice. A fost prezent, ani în şir, la emisiuni Radio şi TV, remarcându-se prin forţa de argumentare şi talentul de a se face ascultat şi înţeles. După 1989, noii falsificatori ai istoriei românilor, urmaşii lui Mihail Roller, care şi-au făcut o profesie din a denigra  poporul român şi a nega valorile sale fundamentale nu puteau accepta faptul că Gheorghe Buzatu promova adevărul istoric. Plini de venin, neputându-l combate cu argumente, au folosit „aria caloniei”, recurgând la cele mai josnice delaţiuni. Au lansat, prin mass-media mai ales, acuzaţiile de naţionalism şi xenofobie. 

Gheorghe Buzatu a fost, fără îndoială, un un mare istoric, pe care mulţi dintre cei care ar fi trebuit să-i recunoască meritele, l-au invidiat şi minimalizat. Este semnificativ faptul că, deşi a fost secretarul ştiinţific al Institului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” al Academiei, a înfiinţat şi condus Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană din cadrul Academiei Române, care s-a remarcat prin  rezultate excepţionale, iar opera sa ştiinţifică este impresionantă, Gheorghe Buzatu nu a fost ales membru al acestei instituţii. O consolare poate fi  aceea că, la vremea lor, mari personalităţi, precum scriitorii Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale sau savanţi ca Aurel Vlaicu şi Traian Vuia nu au fost membri ai Academiei Române, ei fiind declaraţi membri de onoare post mortem în 1948. Sunt convins că va veni Ziua Dreptăţii şi pentru Gheorghe Buzatu

Ce rămâne ?
Prof. univ. dr. Petre Ţurlea

După orice mare personalitate - şi Gheorghe Buzatu a fost, cu siguranţă, o mare personalitate a lumii româneşti - se pune întrebarea: ce rămâne?
Rămân foarte multe cărţi de referinţă în istoriografia naţională.
Rămân foarte mulţi tineri care au fost îndrumaţi pe căile ştiinţei.
Rămâne pilda unui patriotism cald, ferm şi constant.
Cei care l-au cunoscut - şi, printre ei mă simt onorat a fi - îi vor păstra o amintire care nu se poate şterge.

Grafica - I.M.