Astăzi e ziua Imnului Național şi, printr-o coincidență - zic eu - fericită, și ziua mea de naştere. Dacă în urmă cu 47 de ani era nevoie să mi se cânte imnul de stat al României, sunt sigur că aș fi bufnit în plâns pentru că trebuia să ascult aceste versuri „magistrale”:  „Înfrățit fi-va veşnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator./ Leninismul ni-e far şi tărie şi avânt/ Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,/ Făurim socialismul pe-al țării pământ./ Puternică, liberă,/ Pe soartă stăpână/ Trăiască Republica Populară Română”. Versurile au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica a fost compusă de Matei Socor.                              

Slavă Domnului nu a fost nevoie de Imn. N-am sânge albastru. De neam sunt un amestec de plugari și ciobani. Adică român. Și sunt mândru de asta. Ideea este că România, dacă tot vorbim de ziua imnului național, am avut nu mai puțin de şapte. Le enumăr să nu fie probleme: „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor” (1862-1884),  „Trăiască Regele” (1884-1948), „Zdrobite cătuşe” (1948-1953),  „Te slăvim, Românie! ” (1953-1977), „E scris pe tricolor Unire” (1975-1977), „Trei culori” (1977-1989) şi „Deşteaptă-te, române!” (1989 - prezent).

Cel mai reprezentativ, evident în glumă, și pe care îl dedic tuturor marxiștilor și neo-marxiștilor este „Zdrobite cătuşe”, inițial „Zdrobite cătuşe în urmă rămân”, de Aurel Baranga, muzica Matei Socor, din 4 ianuarie 1948, până în 1953 imn național. „Zdrobite cătușe în urmă rămân/ În frunte-i mereu muncitorul,/ Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,/  Stăpân pe destin e poporul./ Trăiască, trăiască Republica noastră,/ În marș de năvalnic șuvoi;/ Muncitori și țărani, cărturari și ostași/ Zidim România Republicii noi./ În lături cu putredul vechi stăvilar/ E ceasul de sfântă’ncordare/ Unirea și pacea și munca-i stegar’/ Republicii noi populare./ Spre țelul victoriei mari ne îndreptăm/ E ceas de izbânzi viitoare/ Credință în muncă și luptă jurăm, Republicii noi populare”.  

Că unii mai jură și astăzi pe valori proletare (chiar şi prin Occident - n.r.) şi se joacă cu cătușele (mai ales proc-şefa Codruţa - n.r.) e fix treaba lor. Eu urez la mulți ani cititorilor, ceea ce îmi doresc și mie! Deşteaptă-te române! (dă, Doamne ! - n.r.)

Notă - „Deşteaptă-te române!” a fost cântat - oficial - pentru prima dată, la 29 iulie 1848, la Fântâna lu’Turbatu din  Grădina Publică (azi, Parcul Zăvoi) din Râmnicu Vâlcea.

Aranjament grafic - I.M.