Evaluare utilizator: 5 / 5

Prin demersul științific întreprins, asupra unei teme care părea cunoscută, redeschidem dosarele istoriei pentru o reconsiderare și o interpretare corectă a acestora, ca urmare a noilor informații rezultate din diferite arhive, redeschise după 100 de ani. Astfel că etapa, de la sfârșitul oficial al primului război mondial, aceea care se referă la războiului româno-ungar, după capitularea, pe 31 octombrie 1918, a Austro-Ungariei și tratatul de Pace de la Trianon, întreaga responsabilitate trebuie atribuită guvernelor ungurești: Mihály Károlyi, Garbai, Kuhn Bella, Horthy Miklos. Dintre acestea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

102! Ca un număr de apel la „Urgențe”

General (r) Prof. dr. Mircea Chelaru

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ce știau rușii despre Armata Română la începutul secolului al XX-lea

În anul 1912 la Sankt-Petersburg din Rusia, a fost scoasă de sub tipar o carte secretă, editată la comanda Direcţiei Principale a Cartierului General şi alcătuită de colonelul Iskriţkii. Volumul este intitulat”Forţele Armate ale României conform datelor către 1 ianuarie 1912” şi evident că a fost tipărită în limba rusă la Tipografia Militară. Având un tiraj extrem de limitat şi fiecare exemplar al cărţii fiind numerotat, mi-am dat seama că este vorba de o carte rară, importantă, care poate prezenta un interes deosebit nu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pe data de 28 iunie 1914, în timp ce vizita oraşul Sarajevo din Bosnia, în cadrul unor mari manevre militare, arhiducele Franz-Ferdinand, prinţul moştenitor al tronului austro-ungar, a fost asasinat de către studentul Gavrilo Princip. După ce a obţinut, pe 5 iulie, sprijinul kaiserului Wilhelm al II-lea, guvernul de la Viena a emis Serbiei un ultimatum, în urma căruia, în scurt timp, s-a declanşat cea mai mare conflagraţie din istorie, de până atunci[1]. Până în anul 1916, România şi-a păstrat neutralitatea.

Activitatea economică în anii neutralităţii

În vederea realizării unităţii...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În mod cu totul incredibil şi neașteptat, la 2 martie 1945, în timp ce comanda Armata 4 română pe frontul din Cehoslovacia, generalul Gheorghe Avramescu a fost arestat de către sovietici (împreună cu generalul Nicolae Dragomit, şeful de stat major al armatei), după ce a fost chemat la comandamentul Armatei 40. Din acel moment, nicio autoritate a statului român nu s-a mai interesat de soarta sa (ca şi când generalul nu ar fi existat), multă cazul rămânând o enigmă.

Între cauzele/pretextele arestării generalului de către sovietici un document al Direcţiei Cadrelor Forţelor Armate din 1956...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

2018 a fost anul centenarului Unirii Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei și Banatului cu România. A fost numită „Marea Unire” a românilor, față de „Mica Unire” a Moldovei cu Țara Românească. Cât de „mare” a fost unirea din 1918 s-a văzut în 1920, când s-au trasat granițele României și s-a constatat că, față de promisiunile Antantei, au rămas în afara României: două treimi din Maramureș și teritoriile de până la Tisa din Câmpia Pannoniei și din Banat. Au mai rămas însă în afara României și teritoriile din Transilvania până în nordul Mării Negre; teritoriile din sudul Dobrogei, din sudul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sursele documentare existente probează că atât Ion Antonescu cât și Mihai Antonescu se străduiau să facă distincție între angajamentul împotriva U.R.S.S., alături de Germania și participarea la război contra întregii coaliții aliate, chiar dacă oficial și în mod formal ne găseam în luptă cu S.U.A. și Marea Britanie. Atunci când afirma că România este aliata Germaniei contra Rusiei, neutră în conflictul dintre Germania și Marea Britanie și favorabilă S.U.A în războiul cu Japonia, Ion Antonescu definea o conduită de stat, nerealizabilă, din păcate, din cauza lipsei de mijloace materiale pentru...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Eu, dacă mi-aş spune numele, arătând cine sunt, nu aş mai vedea soarele…”

Cercetările pot conduce, uneori, mult mai departe decât se poate anticipa. Acest adevăr, rostit de un simplu român, trăitor sub regimul horthyst, a fost de multe ori demonstrat până acum. Dar lectura, unui volum închegat[1], ne demonstrează cât de riguros şi exigent poate fi demersul împins de cercetarea faptelor, şi mai ales cât de profund, plecând de la ideea războaielor (acțiunilor) subversive ale vecinilor care, în permanenţă, au urmărit sfâşierea acestui vechi spaţiu latin.

Despre poporul român s-a afirmat, în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Căile istoriei sunt întortocheate, căci altminteri aşa cum Gh. Gheorghiu-Dej a găsit posibilitatea de a-l salva pe Malaxa, nu se înţelege de ce Churchill n-a putut face nimic pentru un om de talia lui Iuliu Maniu. Întâi avea să fie executat Antonescu - alianţa cu Reichul fiind un pretext pentru guvernanţii din Kremlin, hotărâţi la 22 august 1944 să negocieze încă doar cu el (oare de aceea trebuia eliminat de adversarii săi din ţară?), apoi - întocmai ca în cele mai clasice înscenări judiciare staliniste, au căzut unul după unul capetele celor care s-au solidarizat sau ale celor care l-au...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Drama țării din vara anului 1940 declanșată în 26-28 iunie prin cedarea fără niciun fel de rezistență a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, act pe care Ion Antonescu îl socotea drept o îngrozitoare tragedie a românilor l-a determintat, chiar în situația de domiciliu forțat, să ceară audiență la rege. A fost primit la 1 iulie prilej cu care si-a expreimat totalul dezacord in legatura cu usurinta cedarii Basarabiei si Bucovinei de Nord, afirmand ca tara este in pragul dezastrului, iar armata „complet demoralizata si dezorganizata” si ca trebuie intreprins ceva urgent pentru a salva ce s-ar mai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Ion Antonescu s-a născut la 15 iunie 1882 la Pitești, într-o familie de ofițeri. Fiu al unui căpitan de logistică și descendent - prin mama - dintr-un neam de boierași, a crescut în atmosfera riguroasă a școlilor militare, (Gimnaziul fiilor de militar din Craiova, Liceul militar din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București). Absolvent al Școlii de ofițeri, își începe cariera în armata română cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul I Roșiori. Apoi a urmat în anii 1905-1906, cursurile Școlii Superioare de Cavalerie din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

„Dacă manifestanții încearcă să ocupe cu forța instituțiile publice se vor face somațiunile legale după care se va trage o primă salvă în aer. Dacă nu se retrag și continuă a încerca să ocupe instituțiile, armata își va face datoria: va trage”. (General Nicolae Rădescu, prim-ministru)

În Februarie 1945 - forțele politice de stânga, în frunte cu partidul comunist, sprijinite de sovietici, au declanșat lupta pentru înlocuirea guvernului și schimbarea regimului politic în stat, încercând să atragă armata de partea lor sau s-o neutralizeze. Dovedind cuminţenie, oştirea s-a menţinut în afara...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Intersectarea istoriei româno-maghiare

In mijlocul înarmărilor generale ce făcea oare România? Număratu-și-o ea cel puțin inimicii seculari care o încunjurau, știa cât și ce poate?, se întrebau românii din fruntea nou pornitei gazete „Federațiunea” de la Pasta, pe 1 ianuarie 1868. Cu tenacitatea și perseverența ereditară putea-vor rezista pentru „mântuirea credinței lor în egală îndreptățire”[35], ca odinioară nația română în fața hoardelor migratoare?, se întreba deputatul bihorean Alexandru Roman. Și pentru realizarea obiectivului comun el chema la unirea în luptă a tuturor forțelor române...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

„Trădare de patrie” sau „spionaj în favoarea României”

Academicianul Mircea Păcurariu, cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române nota în unul din studiile sale[1], din păcate rămas nerepublicat după 1989, că la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, Biserica românească a fost reprezentată, în primul rînd, prin delegaţii de drept: cei cinci episcopi în funcţiune, 4 vicari, 10 delegaţi ai Consistoriilor ortodoxe şi ai Capitlurilor unite, 129 de protopopi, câte un profesor de la Institutele teologice-pedagogice, cîte 2 reprezentanţi ai studenţilor de la fiecare Institut...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Românii în fruntea luptei europene pentru neatârnare

Pe 24 iunie 1867 Gazeta Transilvanie[11] aborda, printre alte articole mărunte, trei chestiuni extrem de importante pentru soarta românilor. Mai întâi fiind vorba despre poziția explicită și clar formulată de către mitropolitul Bisericii Greco-catolice, Alexandru St. Suluțiu în chestiunea uniunii prin dualismul austro-ungar și al răspunsului formulat de acesta: „numai moartea mă poate despărți de națiune!”[12]. Apoi, interpelarea deputatului de Ceica, Alexandru Roman[13] adresată miniștrilor unguri și în fine epistola Principelui Cuza...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Unirea chestiune europeană

Războiul Crimeii a făcut din Unirea Principatelor o problema europeană care a dominat activitatea diplomatica de la 1854 până în 1859. Pentru Anglia si Franța, care urmăreau să îngrădească puterea militară a Rusiei, chestiunea Unirii s-a pus ca un mijloc de a tăia acesteia din urmă drumul spre Constantinopol. Sub masca apărării integrității Imperiului otoman, Anglia voia să împiedice, ca supremația Rusiei în Mediterana Orientală și Asia Mică să amenințe drumul Indiilor, iar Napoleon al III-lea urmărea sa rupă coaliția din 1814 și să distrugă opera tratatelor de la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În România, reacțiile s-au împărțit între acceptarea entuziastă a celor două inițiative internaționale și respingerea lor categorică. Astfel, J.B. Florian de la ziarul „Adevărul”, pornind de la considerentul că „marea finanță, ca și marea industrie, din care prima își trage existența și prosperitatea, cunosc bine azi realitatea interdependenței economice a popoarelor”, își exprima ferma convingere că „trustul financiar, mai mult chiar decât manifestarea platonică a semnatarilor declarației, vor constitui o pârghie puternică pentru progresul cooperării internaționale”. Inițiativa respectivă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La încheierea Primului Război Mondial, renașterea poloneză, sprijinită de Franța și de Marea Britanie, a optat pentru al doilea model, care oferea avantajul, pentru Paris și Londra, de a înfrâna expansiunea sovietică și de a constitui, în același timp, o contrapondere a Germaniei înfrânte. Pentru Varșovia, obiectivul era de a reconstitui o Polonie care trebuia să devină o mare putere europeană și deci să se sprijine pe un teritoriu cât mai vast posibil.

În urma tratatelor de la Versailles și Trianon și a celui de la Riga cu Uniunea Sovietică, Polonia a recuperat un teritoriu de 400.000 de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Nu mai e azi nimenea care să nu-și dea seama că stăpânitorii de fapt ai țării noastre sunt deținătorii marii finanțe. În realitate, marii noștri financiari, care dispun de destinele țării, alcătuiesc un mănunchi restrâns, care a și fost botezat cu numele de « oligarhie »”. (Șt. Zeletin, Burghezia română, originea și rostul ei istoric -1925)

La 28 iunie 1919, la Versailles, în Sala Oglinzilor, - acolo unde Franța, în 1871, semnase actul de capitulare în fața Germaniei, - se consuma cel mai important eveniment al Conferinței de Pace de la Paris din 1919-1920, prin semnarea unui tratat de pace...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Am primit un mesaj prin poșta electronică, pe care îl reproduc aici:  „Dragii mei prieteni, vin către voi cu o mare dilemă… Am un mai mult decât prieten, care, de câțiva ani, a descoperit… slavismul! Nu în sensul general, istoric, ci în permanența lui pe teritoriul ce formează azi România! Îmi explica că, în fond, românii sunt slavi, că și dacii/geții erau slavi și că prezența lor pe acest teritoriu este de la… 3.000 de ani înaintea lui Hristos, că toponimele sunt majoritar slave, că boierii erau slavi, că Biserica, obiceiurile etc.! Că țăranii noștri moldoveni fugeau în Basarabia...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

1941/1942, în faţa Sevastopolului

„După-amiază pe când ne pregăteam să sărbătorim Anul Nou, după o pregătire masivă de artilerie, ruşii atacă. Orele 3. Nicio şoaptă, niciun zgomot, toţi la posturi, ochii la inamic. Ruşii veneau în coloană de marş, crezând că în urma formidabilei pregătiri n-a mai rămas...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Perioada 16 decembrie 1989 ora 21.30 (când, la Timișoara, s-a ordonat intervenția militarilor aparținând M.Ap.N.) - 22 decembrie 1989, ora 10.25 (când, la București, subunitățile aparținând M.Ap.N. au început retragerea în cazărmi) reprezintă cea mai neagră perioadă din istoria armatei române. Militarii români s-au confruntat în această perioadă cu o gravă problemă de conștiință. Juraseră credință poporului român, dar și să execute întocmai ordinele comandantului suprem. Poporul se revoltase împotriva conducătorului prea iubit, iar acesta a ordonat armatei, ca și forțelor Ministerului de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Primele trupe sovietice au pătruns pe teritoriul României în primăvara anului 1944, frontul stabilizându-se apoi (în urma unor lupte grele) pe aliniamentul nord Târgu Neamţ, nord Iaşi, nord Chişinău, Nistru, până la 19 august când Fronturile 2 şi 3 ucrainene au declanșat operația „Iași-Chișinău”, producând mari pierderi armatelor 3 și 4 române. A urmat (după 23 august 1944) marşul prin Câmpia Română spre Porţile de Fier, reintrarea prin luptă în podişul transilvan şi în Banat, apoi continuarea operațiile militare pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei.

În conformitate cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Marea Adunare de la Alba Iulia s-a desfășurat în timp ce Transilvania era ocupată de armata austro-ungară, iar trupele feldmareșalului Mckensen se retrăgeau, trecând prin Sebeș și ocolind Alba Iulia, conform înțelegerii cu organizatorii Adunării care au promis că nu vor dezarma soldații germani din grupurile răzlețe. Condițiile Unirii de la Alba Iulia erau, deci, de dublă ocupație străină. Spunem aceasta pentru cei care mai susțin că Unirea s-ar fi făcut sub presiunea și ocupația armatei române.

Din fericire, după o sută de ani, sărbătoarea Centenarului Marii Uniri s-a făcut fără ocuparea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Mi-am asumat răspunderea pentru destinul țării, când toți fugeau de răspundere...” (Ion Antonescu)[1]

Secolul al XX-lea, cel mai încărcat veac de istorie tragică, a dat lumii personalități de mare rezonanță care asumându-și cu curaj și tenacitate responsabilitățile supreme s-au impus prin decizia lor în locuri și momente cheie ale istoriei lor naționale și chiar universale. Americanii i-au avut pe Wilson și Roosevelt, englezii pe Churchill, germanii Hitler, italienii pe Musolinni, spaniolii pe Franco, portughezii pe Salazar, francezii pe De Gaulle, rușii pe Lenin și Stalin...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Culegeri şi interpretări din Kronika Polska, Litewska, Zmodzka, Wscystkiej, rusi. Macieja stryjkowskiego şi documente (epigrafice) din Ţara Loviştei

Țara Loviștei este o minunăție a naturii, localizată între Munții Făgarașului la nord-est, Munții Lotrului la vest, fiind străbătută, de la nord la sud, de Olt, și care se îmbrățișează la Brezoi cu Lotrul și ale căror văi, precum două surori siameze, se unesc     printr-un cordon ombilical, alcătuind un tot unitar, apărate înspre sud de Munții Coziei, cu Kogaionul sfânt al dacilor și protejați de zeul nemuritor, Zamolxis...

Citeşte articol complet...

Organizarea şi funcţionarea diplomaţiei militare în perioada premergătoare Primului Război Mondial

Perioada premergătoare Primului Război Mondial a fost deosebit de complexă, fiind caracterizată de dorinţa marilor puteri de a-şi promova şi impune interesele, atât prin folosirea forţei diplomaţiei, cât şi a forţei politicii. La nivel european şi global s-a definit o nouă configuraţie a raporturilor dintre acestea, care în pofida aparenţelor şi a eforturilor diplomatice, ascundea puternice stări conflictuale. Bătălia lor geostrategică şi gruparea în două importante tabere, Puterile Centrale şi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Cine a văzut Columna lui Traian din Roma va avea puține dubii că acești valahi, ca cei din Moldo-Vlahia, sunt descendenții poporului lui Decebal”

În articolul intitulat: „Mișcarea uniților din Ardeal”[1], Alexandru Keresztury, făcea radiografia trecerii și alipirii bisericii greco-catolice din Ardeal de la ortodoxie, în schimbul obținerii unor avantaje pentru sine, la sprijinirea politicii catolice a habsburgilor, după înstăpânirea Ardealului de către aceștia de la 23 august 1692. Împăratul promitea tuturor preoților greco-orientali aceleași avantaje ca celor catolici. Arhiepiscopul de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Rezistenţa diviziilor româneşti încercuite la Stalingrad

Militarii români s-au bătut până la capăt, în ciuda sorţilor potrivnici, respectând întocmai ordinele primite de la generalul Maximilian von Weichs de a lupta până la ultimul om. Diviziile 5 și 6 Infanterie alături de părți ale diviziilor 13, 14, 15 Infanterie au fost prinse ca într-un clește după ce frontul pe linia Donului a fost spart în urmă atacului sovietic din 19 noiembrie 1942. Generalul Mihail Lascăr a preluat imediat comandă diviziilor, pentru a menține coeziunea unităților încercuite și a pregătit apărarea pe cât se putea de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Totdeauna furtunile m-au fascinat. Oricât ar fi fost de dramatice le contemplam dezlănţuirea cu o bucurie ciudată, cu un sentiment pe care l-aş numi frică contemplativă, chiar dacă termenul este hazardat” . (Ana Maria Marin von Saanen).

În Octombrie 1542, prin oficierea missei evanghelice, celebrată de Johannes Honterus, Braşovul devine primul centru al Reformei. În Dieta din Alba Iulia-1543, au fost prezentate Reformationsbuchlein. Un an mai târziu, 1544, la Universitatea Săsească cu prilejul adunării de Sf. Ecaterina s-a adoptat acceptarea Reformei la oraşe, iar la sate în 1545. În 1547...

Citeşte articol complet...