Evaluare utilizator: 5 / 5

Presiunile şi ameninţările statelor revizioniste la adresa integrităţii teritoriale a României s-au intensificat după ce Germania și Uniunea Sovietică au încheiat pactul de neagresiune din 23 august 1939, art. 3 al Protocolului secret prevîzând „interesul U.R.S.S. faţă de Basarabia”, respectiv „dezinteresul politic total faţă de aceste regiuni” din partea Germaniei. La scurt timp, diplomați germani și sovietici, dar și cei ai puterilor occidentale democratice, au făcut cunoscut (tot mai des) că nu vor interveni în sprijinul României. Chiar şi numai simpla enumerare a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Într-o apropiere relativă de granițele vestice ale U.R.S.S. se aflau cele mai legendare 4 orașe cu o arhitectură remarcabilă. Vilinius și Livov au avut noroc in anii 1941 și 1944, fiindcă au avut parte de mai puține distrugeri. Poate din acest motiv, în present, aceste orașe adună mult mai mulți turiști. Orașul Peterburg nu a avut parte de o asemenea indulgență, populația sa fiind acaparată într-o blocadă de 900 de zile. Kievul a fost bombardat. Însă discuția va fi despre Odesa.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Trebuia și liber putea să reprezinte Veşnicia Românească de la Prut…

În această zi istorică vin cu o fotografie a Maestrului fotograf basarabean Nicolae Pojoga, care poate înlocui zece mii de cuvinte despre Podul de flori de la Prut-1990. O altă fotografie, a mea, cu același pod, proiectat și construit de Gustave Eiffel, din zilele noastre, dar fără oameni, fără flori, în așteptare, de trei decenii, ca euro-unioniștii basarabeni să reconstruiască linia ferată Ungheni-Chișinău, cu ecartament european, ca să meargă liber trenurile europene, de la Paris pân-la Tighina… În realitate în 30 de ani...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucît şi voi sunteţi în trup”. (Sf. Ap. Pavel)

La 28 iunie 1940, în actuala regiune Cernăuţi a Ucrainei, constituită din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei şi Ţinutul Herţei, a fost instaurată dictatura stalinistă. Chiar din primele zile s-a desfăşurat o campanie de persecuţii împotriva băştinaşilor - arestări, torturi, execuţii şi deportări în taigalele fără de sfârşit ale Siberiei şi stepele pustii ale Kazahstanului. Teroarea roşie, ridicată la rangul de principiu, a lovit cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Despre Tratatul de la Trianon s-a scris atât de mult - de către istoricii şi politologii români, străini şi îndeosebi maghiari -, încât numai cu menţionarea titlurilor respective de cărţi, studii şi articole, s-ar putea alcătui uşor un volum special pe această temă! Ar fi, aşadar, un act de cutezanţă din partea noastră şi un demers superfluu să abordăm problema din punct de vedere informativ sau documentar. Considerăm că este mai de folos exprimarea unor opinii şi sentimente personale ale unui cunoscător şi pasionat al istoriei universale în general şi al trecutului celor două ţări - România...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Istoricul Strykowski, călătorind prin Țara Românească: București-Curtea de Argeș-Sibiu-Kracovia, a trecut prin Țara Loviștei pe locul bătăliei dintre Basarab I și Refele ungar Carol Robert de Anjou, locul numit Posada, la 2 zile de mers pe jos la Sibiu. Aceste versuri ne indică nouă că, după ce a traversat Balcanii, au urmat Alpii Transilvăneni (Munții Făgărașului din zonă) și Munții Tatra. Acest lucru dovedește că a trecut prin Țara Românească și nu este o confabulație, iar cei trei stâlpi de piatră sunt aceste lespezi cu scriere chirilică pe ele. Tot din descrierile lui, deducem că a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Radu R. Rosetti - Note de lectură!

Numit comandant al Regimentului 6 „Mihai Viteazul”, la 4/17 martie 1917, locotenent-colonelul Radu R. Rosetti s-a prezentat la Horlești, unde a constatat că starea unității era „jalnică” din toate punctele de vedere. În special din punct de vedere sanitar datorită tifosului exantematic care făcea ravagii printre militari, dar și printre civilii din zonă.

Relatările din Mărturisiri (1914-1919) sunt cutremurătoare: „Dintr-un efectiv de 2.071 prezenți erau 880 bolnavi și convalescenți de tifofs exantematic și numărul bolnavilor creștea pe zi ce trecea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

În anul 1971, în Revista „Studii Vâlcene”, prof. univ. dr. doc. Damian Bogdan a publicat următorul articol: „Ţara Loviştei ascunde încă multe marturii ale trecutului de glorie a poporului român. Prin aşezarea sa, Titeştii pare să fie centrul acestei regiuni de geneză a neamului. La 1 km sud-vest de sat, în punctul « Gruiul Plăcintei », din, « Dosul Dealului », s-a descoperit o piatră paralelipipedică de dimensiunile 2m x 1,70m x 0,70m. Pe latura de nord-vest a pietrei este săpată o cruce bizantină cu înălţimea de 40 cm. Pe aceiaşi latură se află şi o inscripţie slavă, dispusă pe trei rânduri...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

După realizarea Marii Uniri în 1918 se impunea organizarea alegerilor parlamentare pentru constituirea corpurilor legiuitoare în care să fie reprezentaţi locuitorii de pe întreg teritoriul României întregite. Acestea urmau a se desfăşura pe baza votului universal, înscris în Constituţie în iulie 1917, precum şi în Declaraţia Privind unirea Basarabiei din 27 martie 1918 şi în Rezoluţia de unire a Transilvaniei din 1 decembrie 1918.

 Decretul-lege din 16/29 noiembrie 1918 stabilea că în România votul era universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru cetăţenii români majori...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Țara Loviștei este o minunăție a naturii, localizată între Munții Făgărașului la nord-est, Munții Lotrului la vest, fiind străbătută, de la nord la sud, de Olt, și care se îmbrățișează la Brezoi cu Lotrul și ale căror văi, precum două surori siameze, se unesc printr-un cordon ombilical, alcătuind un tot unitar, apărate înspre sud de Munții Coziei, cu Kogaionul sfânt al dacilor și protejați de zeul nemuritor, Zamolxis. Acestei „țări”, a Loviștei, i-a făcut Dumnezeu un „cuib” nemaiîntâlnit nicăieri sub formă de covată, ale cărui laturi de 20 de km, așezate la poalele munților, loc de sălășuire...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Textul Declaraţiei de Independenţă

„În convenţiunea adunată în Hala Independenţei din Philadelphia, Pa. Statele Unite ale Americii de Nord, în ziua de 26 Octombrie 1918, noi, reprezentând laolaltă mai bine de 50 milioane ale naţiunilor care constituie (compun) lanţul de naţiuni care locuiesc între Marea Baltică, Adriatica, şi Marea Neagră, cuprinzând în sine pe Cehoslovaci, Polonezi, Jugoslavi, Ucranieni, Lituanieni, Români, Iredentişti Italieni, Greci neeliberaţi, Albanezi şi Sioniști supuşi de tot ori numai în parte domniilor străine, adânc apreciind ajutorul dat popoarelor noastre de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Prin demersul științific întreprins, asupra unei teme care părea cunoscută, redeschidem dosarele istoriei pentru o reconsiderare și o interpretare corectă a acestora, ca urmare a noilor informații rezultate din diferite arhive, redeschise după 100 de ani. Astfel că etapa, de la sfârșitul oficial al primului război mondial, aceea care se referă la războiului româno-ungar, după capitularea, pe 31 octombrie 1918, a Austro-Ungariei și tratatul de Pace de la Trianon, întreaga responsabilitate trebuie atribuită guvernelor ungurești: Mihály Károlyi, Garbai, Kuhn Bella, Horthy Miklos. Dintre acestea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

102! Ca un număr de apel la „Urgențe”

General (r) Prof. dr. Mircea Chelaru

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

Ce știau rușii despre Armata Română la începutul secolului al XX-lea

În anul 1912 la Sankt-Petersburg din Rusia, a fost scoasă de sub tipar o carte secretă, editată la comanda Direcţiei Principale a Cartierului General şi alcătuită de colonelul Iskriţkii. Volumul este intitulat”Forţele Armate ale României conform datelor către 1 ianuarie 1912” şi evident că a fost tipărită în limba rusă la Tipografia Militară. Având un tiraj extrem de limitat şi fiecare exemplar al cărţii fiind numerotat, mi-am dat seama că este vorba de o carte rară, importantă, care poate prezenta un interes deosebit nu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pe data de 28 iunie 1914, în timp ce vizita oraşul Sarajevo din Bosnia, în cadrul unor mari manevre militare, arhiducele Franz-Ferdinand, prinţul moştenitor al tronului austro-ungar, a fost asasinat de către studentul Gavrilo Princip. După ce a obţinut, pe 5 iulie, sprijinul kaiserului Wilhelm al II-lea, guvernul de la Viena a emis Serbiei un ultimatum, în urma căruia, în scurt timp, s-a declanşat cea mai mare conflagraţie din istorie, de până atunci[1]. Până în anul 1916, România şi-a păstrat neutralitatea.

Activitatea economică în anii neutralităţii

În vederea realizării unităţii...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În mod cu totul incredibil şi neașteptat, la 2 martie 1945, în timp ce comanda Armata 4 română pe frontul din Cehoslovacia, generalul Gheorghe Avramescu a fost arestat de către sovietici (împreună cu generalul Nicolae Dragomit, şeful de stat major al armatei), după ce a fost chemat la comandamentul Armatei 40. Din acel moment, nicio autoritate a statului român nu s-a mai interesat de soarta sa (ca şi când generalul nu ar fi existat), multă cazul rămânând o enigmă.

Între cauzele/pretextele arestării generalului de către sovietici un document al Direcţiei Cadrelor Forţelor Armate din 1956...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

2018 a fost anul centenarului Unirii Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei și Banatului cu România. A fost numită „Marea Unire” a românilor, față de „Mica Unire” a Moldovei cu Țara Românească. Cât de „mare” a fost unirea din 1918 s-a văzut în 1920, când s-au trasat granițele României și s-a constatat că, față de promisiunile Antantei, au rămas în afara României: două treimi din Maramureș și teritoriile de până la Tisa din Câmpia Pannoniei și din Banat. Au mai rămas însă în afara României și teritoriile din Transilvania până în nordul Mării Negre; teritoriile din sudul Dobrogei, din sudul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Sursele documentare existente probează că atât Ion Antonescu cât și Mihai Antonescu se străduiau să facă distincție între angajamentul împotriva U.R.S.S., alături de Germania și participarea la război contra întregii coaliții aliate, chiar dacă oficial și în mod formal ne găseam în luptă cu S.U.A. și Marea Britanie. Atunci când afirma că România este aliata Germaniei contra Rusiei, neutră în conflictul dintre Germania și Marea Britanie și favorabilă S.U.A în războiul cu Japonia, Ion Antonescu definea o conduită de stat, nerealizabilă, din păcate, din cauza lipsei de mijloace materiale pentru...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Eu, dacă mi-aş spune numele, arătând cine sunt, nu aş mai vedea soarele…”

Cercetările pot conduce, uneori, mult mai departe decât se poate anticipa. Acest adevăr, rostit de un simplu român, trăitor sub regimul horthyst, a fost de multe ori demonstrat până acum. Dar lectura, unui volum închegat[1], ne demonstrează cât de riguros şi exigent poate fi demersul împins de cercetarea faptelor, şi mai ales cât de profund, plecând de la ideea războaielor (acțiunilor) subversive ale vecinilor care, în permanenţă, au urmărit sfâşierea acestui vechi spaţiu latin.

Despre poporul român s-a afirmat, în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Căile istoriei sunt întortocheate, căci altminteri aşa cum Gh. Gheorghiu-Dej a găsit posibilitatea de a-l salva pe Malaxa, nu se înţelege de ce Churchill n-a putut face nimic pentru un om de talia lui Iuliu Maniu. Întâi avea să fie executat Antonescu - alianţa cu Reichul fiind un pretext pentru guvernanţii din Kremlin, hotărâţi la 22 august 1944 să negocieze încă doar cu el (oare de aceea trebuia eliminat de adversarii săi din ţară?), apoi - întocmai ca în cele mai clasice înscenări judiciare staliniste, au căzut unul după unul capetele celor care s-au solidarizat sau ale celor care l-au...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Drama țării din vara anului 1940 declanșată în 26-28 iunie prin cedarea fără niciun fel de rezistență a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, act pe care Ion Antonescu îl socotea drept o îngrozitoare tragedie a românilor l-a determintat, chiar în situația de domiciliu forțat, să ceară audiență la rege. A fost primit la 1 iulie prilej cu care si-a expreimat totalul dezacord in legatura cu usurinta cedarii Basarabiei si Bucovinei de Nord, afirmand ca tara este in pragul dezastrului, iar armata „complet demoralizata si dezorganizata” si ca trebuie intreprins ceva urgent pentru a salva ce s-ar mai...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Ion Antonescu s-a născut la 15 iunie 1882 la Pitești, într-o familie de ofițeri. Fiu al unui căpitan de logistică și descendent - prin mama - dintr-un neam de boierași, a crescut în atmosfera riguroasă a școlilor militare, (Gimnaziul fiilor de militar din Craiova, Liceul militar din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București). Absolvent al Școlii de ofițeri, își începe cariera în armata română cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul I Roșiori. Apoi a urmat în anii 1905-1906, cursurile Școlii Superioare de Cavalerie din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

„Dacă manifestanții încearcă să ocupe cu forța instituțiile publice se vor face somațiunile legale după care se va trage o primă salvă în aer. Dacă nu se retrag și continuă a încerca să ocupe instituțiile, armata își va face datoria: va trage”. (General Nicolae Rădescu, prim-ministru)

În Februarie 1945 - forțele politice de stânga, în frunte cu partidul comunist, sprijinite de sovietici, au declanșat lupta pentru înlocuirea guvernului și schimbarea regimului politic în stat, încercând să atragă armata de partea lor sau s-o neutralizeze. Dovedind cuminţenie, oştirea s-a menţinut în afara...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Intersectarea istoriei româno-maghiare

In mijlocul înarmărilor generale ce făcea oare România? Număratu-și-o ea cel puțin inimicii seculari care o încunjurau, știa cât și ce poate?, se întrebau românii din fruntea nou pornitei gazete „Federațiunea” de la Pasta, pe 1 ianuarie 1868. Cu tenacitatea și perseverența ereditară putea-vor rezista pentru „mântuirea credinței lor în egală îndreptățire”[35], ca odinioară nația română în fața hoardelor migratoare?, se întreba deputatul bihorean Alexandru Roman. Și pentru realizarea obiectivului comun el chema la unirea în luptă a tuturor forțelor române...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

„Trădare de patrie” sau „spionaj în favoarea României”

Academicianul Mircea Păcurariu, cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române nota în unul din studiile sale[1], din păcate rămas nerepublicat după 1989, că la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, Biserica românească a fost reprezentată, în primul rînd, prin delegaţii de drept: cei cinci episcopi în funcţiune, 4 vicari, 10 delegaţi ai Consistoriilor ortodoxe şi ai Capitlurilor unite, 129 de protopopi, câte un profesor de la Institutele teologice-pedagogice, cîte 2 reprezentanţi ai studenţilor de la fiecare Institut...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Românii în fruntea luptei europene pentru neatârnare

Pe 24 iunie 1867 Gazeta Transilvanie[11] aborda, printre alte articole mărunte, trei chestiuni extrem de importante pentru soarta românilor. Mai întâi fiind vorba despre poziția explicită și clar formulată de către mitropolitul Bisericii Greco-catolice, Alexandru St. Suluțiu în chestiunea uniunii prin dualismul austro-ungar și al răspunsului formulat de acesta: „numai moartea mă poate despărți de națiune!”[12]. Apoi, interpelarea deputatului de Ceica, Alexandru Roman[13] adresată miniștrilor unguri și în fine epistola Principelui Cuza...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Unirea chestiune europeană

Războiul Crimeii a făcut din Unirea Principatelor o problema europeană care a dominat activitatea diplomatica de la 1854 până în 1859. Pentru Anglia si Franța, care urmăreau să îngrădească puterea militară a Rusiei, chestiunea Unirii s-a pus ca un mijloc de a tăia acesteia din urmă drumul spre Constantinopol. Sub masca apărării integrității Imperiului otoman, Anglia voia să împiedice, ca supremația Rusiei în Mediterana Orientală și Asia Mică să amenințe drumul Indiilor, iar Napoleon al III-lea urmărea sa rupă coaliția din 1814 și să distrugă opera tratatelor de la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În România, reacțiile s-au împărțit între acceptarea entuziastă a celor două inițiative internaționale și respingerea lor categorică. Astfel, J.B. Florian de la ziarul „Adevărul”, pornind de la considerentul că „marea finanță, ca și marea industrie, din care prima își trage existența și prosperitatea, cunosc bine azi realitatea interdependenței economice a popoarelor”, își exprima ferma convingere că „trustul financiar, mai mult chiar decât manifestarea platonică a semnatarilor declarației, vor constitui o pârghie puternică pentru progresul cooperării internaționale”. Inițiativa respectivă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La încheierea Primului Război Mondial, renașterea poloneză, sprijinită de Franța și de Marea Britanie, a optat pentru al doilea model, care oferea avantajul, pentru Paris și Londra, de a înfrâna expansiunea sovietică și de a constitui, în același timp, o contrapondere a Germaniei înfrânte. Pentru Varșovia, obiectivul era de a reconstitui o Polonie care trebuia să devină o mare putere europeană și deci să se sprijine pe un teritoriu cât mai vast posibil.

În urma tratatelor de la Versailles și Trianon și a celui de la Riga cu Uniunea Sovietică, Polonia a recuperat un teritoriu de 400.000 de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Nu mai e azi nimenea care să nu-și dea seama că stăpânitorii de fapt ai țării noastre sunt deținătorii marii finanțe. În realitate, marii noștri financiari, care dispun de destinele țării, alcătuiesc un mănunchi restrâns, care a și fost botezat cu numele de « oligarhie »”. (Șt. Zeletin, Burghezia română, originea și rostul ei istoric -1925)

La 28 iunie 1919, la Versailles, în Sala Oglinzilor, - acolo unde Franța, în 1871, semnase actul de capitulare în fața Germaniei, - se consuma cel mai important eveniment al Conferinței de Pace de la Paris din 1919-1920, prin semnarea unui tratat de pace...

Citeşte articol complet...