Evaluare utilizator: 5 / 5

„În ceasul cel mai greu al istoriei noastre”.

Ca urmare a ofensivei Armatei Roșii din iarna 1943-1944, trupele sovietice comandate de generalii I.S. Konev, R.I. Malinovski și F.G. Tolbuhin au reușit, în primăvara anului 1944, să împingă forțele Axei spre Nistru și, ulterior, spre Prut, punând în evidență perspectiva inexorabilă a reinstaurării regimului sovietic de ocupație în Basarabia și Nordul Bucovinei. La 30 martie 1944, trupele sovietice intrau deja în Cernăuți, iar până la mijlocul lunii aprilie ocupau peste 100 de localități din Basarabia, inclusiv județele Soroca, Bălți și parțial...

Citeşte articol complet...

Economie şi criză de muniţii!

Citeşte articol complet...

Modalităţi de aprovizionare.

„Către sfârșitul lunii februarie (1945 - n.n.) ambele armate și în special Armata 4 se găseau într-o situație atât de gravă din punct de vedere al aprovizionărilor încât au existat temeri că nu se va mai putea continua lupta, din lipsă de muniții, că oamenii nu vor mai putea rezista la eforturile prelungite din cauza subalimentației și că vor muri toți caii de foame din lipsă de furaje”. (Generalul Constantin Sănătescu)

După semnarea Convenției de armistițiu din 12 septembrie 1944, funcționarea sistemului logistic românesc a fost influențată decisiv de Comisia...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cel de-al doilea termen, Perestroika - însoţitorul cel mai frecvent al politicii de glasnosti, - va ajunge să simbolizeze pentru toată lumea schimbarea adusă în Uniunea Sovietică de Mihail Gorbaciov. Acolo unde glasnosti, de regulă, se traducea ca „deschidere”, în sens de posibilitate a oamenilor de a discuta probleme interzise anterior, perestroika – „restructurarea” – avea de-a face cu natura problemei înseşi. Termenul perestroika, după cum a remarcat Archie Brown de la Universitatea Oxford, a fost tradus în diferite feluri şi chiar în Uniunea Sovietică a avut diferite înţelesuri, de la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Echipamentul soldatului român

Căpitanul Dumitru Păsat: „Noi eram echipați..., în afară de bocanci, cu efecte recuperate de la morți și de la răniți. Iarna venea, dar trupa era tot în chiloți și pantaloni peticiți”.
Generalul Gheorghe Zamfirescu: „Bocancii mai au puțin ca să ajungă în stare de reformă. Echipamentul este așa de murdar încât dă oamenilor un aspect detestabil”.

În mod cu totul surprinzător, cu toate că la 22 iunie 1941, armata dispunea de 1.163.422 de mantale, 1.231.983 bocanci și 213.996 cizme, iar până în 1945 au fost confecționate și distribuite unităților 896.888 mantale...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Apusul Gerontocraţiei.  Într-o lucrare de „politologie romantică” apărută la New York la mijlocul anilor ’80 ai secolului al XXlea, cunoscutul disident sovietic B. Hazanov îşi exprima speranţa că, într-o bună zi, în vârful piramidei puterii din U.R.S.S. va trebui, totuşi, să vină „o personalitate pragmatică şi bunăvoitoare, de factură europeană”, care să limiteze, în sfârşit, planificarea totală, să ofere libertate conducătorilor întreprinderilor industriale şi independenţă gospodăriilor colective, să restabilească autonomia locală, să reducă puterea cenzurii politice şi a K.G.B.-ului...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Modalităţi de aprovizionare a trupelor

„Trupele care operează în Rusia trebuiesc întreținute din depozitele găsite și din exploatarea acestor regiuni; deci gratis. Ceea ce dăm germanilor pentru a contribui la economia generală a războiului trebuie să plătească. Domnii de la Marele Stat Major, ca și alții nu au văzut problema decât până în vârful nasului”. (Mareşal Ion Antonescu)

Cu toate că ţara şi armata dispuneau de un sistem logistic propriu (de la nivel central până la subunitate), atât în Campania din Est, cât şi în cea din Vest, aprovizionarea armatei române a depins în primul rând de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

De la infama trădare de la 23 august s-au scurs 75 de ani şi, „pas cu pas” adevărul începe să iasă la lumină. La 12 august 2018 publicam un articol despre „partea ascunsă” - nu a Lunii, ci a unui personaj al istoriei secolului trecut -  Iuliu Maniu. Nu puţini au sărit ca arşi când istoricul constănţean Marian Zidaru a dat publicităţii documente din arhivele britanice despre calitatea de agent în slujba Angliei a fostului lider ţărănist, care s-a dovedit a nu fi fost nici „Cuminţenia pământului”, nici  exemplu de urmat pentru urmaşi. În plin război, a fost spion plătit generos de o...

Citeşte articol complet...

Şcoala de la Tomis purtătoare a spiritualităţii milenare a înţelepciunii pelasgo-thraco-geto-dace s-a impus prin teologia, filosofia şi literatura sa ortodoxă în mod imperios în Pantheonul Culturii Creştine Universale, prin autorii ei de un colosal prestigiu, care i-au dăruit opere geniale, capodopere, prin abundenţa semnificaţiilor...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Comunicarea putere-opoziţie pe timpul participării României la faza ofensivă a Campaniei din Est

Hotărârea lui Antonescu la sfârşitul anului 1941, de a trimite noi trupe pe front, dincolo de Nistru, cumulată cu agravarea situaţiei internaţionale a ţării, determinată de aderarea la „Pactul anticomintern” (23 noiembrie 1940) şi instalarea stării de război cu puterile occidentale (7 şi 12 decembrie), conturau noi perspective dramatice pentru România. Liderii partidelor politice se adresau din nou în scris Mareşalului la 19 ianuarie 1942, sesizându-i consecinţele grave ale continuării...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Abstract: Th e Romanian Sciences Academy was established on March 11, 1935 and was organized on 10 sections. From the 7th, „Military Engineer with application to the National Defense”, well-known artillerymen were part of. It is worth mentioning that on November 14, 1943, the Sciences Academy organized a festive meeting dedicated to the Centenary of the Romanian Artillery, at which attended General Gheorghe Potopeanu and Major Eduard Dragomirescu-Buzne.

Academia de Ştiinţe din România, precursor al actualei Academii a Oamenilor de Știinţă din România, a luat fiinţă la 11 martie 1935, la...

Citeşte articol complet...

„Iar cântecele smulse din robie vor ctitori, cu anii care vin, în cărţile pe care le vom scrie o nouă Tristie la Pontul Euxin”.  (Andrei Ciurunga)

Am amintit în prima parte a articolului Şcoala literară de la Tomis..., despre celebra şi înfloritoarea Cetate a spiritualităţii geto-dacice a Pontului Euxin, Callatis, Regina cetăţilor Schytice, care prin marile personalităţi religioase şi mirene pe care le-a creat şi care la rându-le au onorat-o deopotrivă, a influenţat cetăţile care au devenit la fel de ilustre: Tomisul şi Histria, astfel spus toate comunităţile de la Dunăre, Marea Neagră...

Citeşte articol complet...

Ecoul măcelului de la Lunca din ianuarie 1941 s-a răspândit repede în ţinut. Cei rămaşi acasă au aflat despre marea tragedie de la ţăranii din localităţile herţene, mobilizaţi pentru a săpa gropi, în care au fost aruncaţi morţii. Ce proporţii trebuia să atingă teroarea dezlănţuită de regimul totalitar stalinist ca după zece zile către frontiera sovieto-română să se îndrepte al doilea grup de oameni, îndrumaţi de Vasile Moldovan, secretarul Consiliului Săresc Mahala, numărând peste 400 de persoane?.. Înseamnă că locuitorii meleagurilor voievodale au băut paharul suferinţelor până la fund şi...

Citeşte articol complet...

Relaţiile dintre Cuza Vodă şi diplomatul Victor Place

Unirea Principatelor Române, măreţ eveniment istoric, a fost pregătită şi cerută ca o necesitate obiectivă, de întreaga dezvoltare social-economică şi politică a teritoriilor locuite de români. În acelaşi timp opinia publică progresistă din întreaga lume a sprijinit năzuinţele poporului român pentru unire. Printre cei care s-au alăturat şi sprijinit actul Unirii se numără şi diplomatul francez Victor Place. În calitatea sa de consul al Franţei la Iaşi, între anii 1856 şi 1863, a fost martor ocular la opera făurită de masele de cetăţeni...

Citeşte articol complet...

Comunicarea putere-opoziţie pe timpul participării României la faza ofensivă a Campaniei din Est

Intrarea României în război la 22 iunie 1941 a constituit un moment fundamental şi în privinţa relaţiei putere politică-opoziţie. Pornind de la obiectivul românesc al angajării militare a ţării alături de Germania împotriva U.R.S.S., cel al eliberării teritoriilor răpite şi reîntregirea naţională, aproape întreg eşichierul politic s-a situat de partea puterii reprezentată de Conducătorul Statului care, pe propria-i răspundere, pe baza înţelegerii cu Hitler, a declarat „războiul sfânt”, angajând...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Sub cerul ţării, cătrănit sinistru,/ S-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ Cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ Cu palma dreaptă înflorind pe Prut”. (Andrei  Ciurunga)

Pământul satului Molniţa a fost martor, din cele mai vechi timpuri, al unor importante evenimente istorice. Începuturile vieţii pe acest picior de plai cu oameni harnici şi sfătoşi din fire, dornici de adevăr şi libertate, se pierd în negura vremurilor. Izvoarele documentare atestă că teritoriul locuit de geto-daci, strămoşii noştri, „se întindea până dincolo de Nistru”. Ei făceau parte din marele grup etnic al tracilor...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

Activitatea bateriilor s-a apreciat şi prin prisma numărului de lovituri trase în război. Astfel, bateria Stoika „În tot timpul luptelor [...] a consumat muniţia următoare: 2.340 obuze ordinare de 87; 90 obuze incendiare de 87; 30 şrapnele de 87; 2.460 total. Numărul focurilor de tun a fost de 410”[64]. Bateria Lupaşcu a consumat „6.540 obuze ordinare, 170 obuze incendiare, 1.525 şrapnele; Total: 8.243 (Repartizându-se de fiecare tun câte 1.374)”[65]. Aşa cum apreciază comandantul bateriei „Această consumaţiune considerabilă de muniţiuni a provenit din împrejurarea că această baterie...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Şcoala de la Tomis, afirmată de la finele secolului al IV-lea până la începutul secolului al VII-lea, înscrie una dintre cele mai importante etape din întreaga dezvoltare a culturii noastre”. (Mihail Diaconescu)

Prin Mărinimia Bunului Dumnezeu, am fost aşezaţi într-o Vatră străbună şi strămilenară, ca Naţiune Matcă-Mumă în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic, în Zorii Creaţiei, într-o sinergie de Oameni aleşi şi de locuri încărcate permanent de Miracol, care dau întâietate, amploare, bogăţie, frumuseţe, lumină, splendoare, profunzime şi unicitate etnicităţii noastre sacre în Europa şi în...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

În perioada imediat postbelică, U.R.S.S. a jefuit metodic resursele României, sub motivul că România trebuie să plătească sovieticilor despăgubiri de război. În acest scop, au fost înfiinţate societăţi comerciale mixte sovieto-române, de aceea numite „SovRom”-uri, între anii 1945 şi 1952. În total au fost înfiinţate un număr de 16 astfel de Sovromuri, pe tot atâtea domenii de activitate, dintre care 5 sau 6 au avut o activitate comercială mai importantă, şi au funcţionat până în anul 1956, când au fost dizolvate. Deşi erau constituite cu respectarea legilor românești în vigoare încă din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Căderea Plevnei fiind iminentă şi „Presimţindu-se o eşire a Turcilor către interiorul Bulgariei, pentru a părăsi Plevna, care nu mai avea proviziuni şi care nu mai primia ajutoare în oameni, dela închiderea comunicaţiilor sale, şi nici o armată turcă nu venia să o depresoare - se formă o brigadă volantă de trupe române, comandată de colonelul Ipătescu, cu însărcinarea să alerge la luptă, în caz de eşire unde-va a Turcilor. Erau ataşate la această brigadă bateria noastră precum şi bateria Tomescu. În ziua de 24 nouembre, orele 9 a.m., am executat un marş de probă cu această...

Citeşte articol complet...

Generaţia ofiţerilor artilerişti din Războiul de Neatârnare a fost una deosebită. A fost generaţia care, la puţin peste 33 de ani de la reînfiinţarea artileriei ca armă de sine stătătoare, a primit botezul focului, început la 26 aprilie 1877, sub comanda bravului maior Mihail Popescu prin duelul de foc româno-otoman de la Calafat-Vidin, si terminat, nouă luni mai târziu, la Vidinul încercuit de trupele române şi bombardat cu măiestrie de artileriştii români. A fost generaţia care,  unită în jurul comandanţilor ei, a conştientizat cel mai bine în istoria armei spiritul de corp, de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Începând de la proclamarea independenţei sale, România a fost supusă unei incredibile campanii de denigrare orchestrată de Rusia, căreia i s-au alăturat în timp Ungaria, Bulgaria, Polonia şi Republica Democrată Germană. Multe din elementele campaniei de dezinformare au fost preluate şi duse mai departe după 1989.

Despre politica Rusiei faţă de România,

Spre deosebire de U.R.S.S., Germania de Est (a cărei frontieră cu Germania de Vest se credea cel mai indicat loc pentru o confruntare militară convenţională dintre N.A.T.O. şi Pactul de la Varşovia) şi Polonia (care avea o diasporă de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Aruncând o privire retrospectivă asupra istoriei civilizaţiei umane, prin prisma conflictologiei, constatăm că studierea istoriei „artei războiului”, precum şi a „războiului” ca instituţie dezvoltată permite a elucida atât schimbările de ordin tehnic, social şi economic, cât şi a mutaţiilor de frontieră în cadrul cercetării istoriei universale. Iar influenţa celor mai numeroase şi de lungă durată războaie purtate cândva pe teritoriul Ţărilor Române - cele ruso-austro-turce, în care Rusia a jucat, tradiţional, rolul „eliberatorului”, a fost incontestabilă din punctul de vedere al impactului...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

Dragostea de neam este o moştenire testamentară învăţată îngenunchiat pe mormintele strămoşilor

Ca elemente de noutate, lucrarea noastră, reconstituie un tablou complex, prin verigile diverse care se înlănţuie în concepţia cuprinzătoare a politicii de apărare, în dinamica resurselor - trecute de la dorinţe la posibilităţi -, în mentalitatea politică, oscilantă. Întărit cu efortul asumat, fortificat şi „blindat” cu speranţă şi încredere,  frontul de vest a fost ruinat printr-o decizie politică eronată. Deschidem, aşadar, dosarul chestiunii de apărare, cu dorinţa de a completa şi a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Moldova mea de peste Nistru/  Avut-ai un destin sinistru./ Călcată de oaste haină/ Azi eşti aproape, dar străină...// Cântându-ţi doina în surdină,/ Rămâi o umbră de pomină/ A unei Ţări cu harta ruptă,/ Din care duşmanii se-nfruptă”.

La finele anului 1791, în ziua de 29 decembrie (9 ianuarie 1792 - stil nou) la Iaşi a avut loc ultima, cea de-a 13-a, conferinţă a negocierilor pentru semnarea tratatului de pace dintre delegaţia Rusiei şi a Porţii Otomane. Plenipotenţiarul principal al negocierilor de pace era consilierul secret, contele A. Bezborodko, care imediat după ce a fost...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Din Crimeea spre ţară

În toamna anului 1943, iniţiativa strategică în răsăritul Europei, mai ales după bătălia de la Kursk-Orel, fusese câştigată incontestabil de Armata Roşie. Beneficiind de o netă superioritate umană şi materială[1], Comandamentul suprem Stavka sovietic a proiectat şi derulat, începând din 10 octombrie 1943, ample operaţii ofensive pe întreg frontul de Est, care rămâne principalul teatru terestru de acţiuni militare. Una dintre aceste operaţii, poate cea mai importantă la vremea respectivă, a constituit-o acţiunea de încercuire şi nimicire, cu participarea forţelor...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Există în sufletul ungurului o ură seculară împotriva elementului românesc din Ardeal”.  (Milton G. Lehrer)

Autonomia Principatului Transilvaniei şi tendinţa încorporării lui la Regatul maghiar a constituit un mileniu de luptă împotriva naţiunii suverane dacoromâne, care indiferent de stăpânirea străină, teritoriul său distinct şi-a păstrat independenţa sa, chiar în vremea hegemoniei turceşti asupra Ungariei. Când capitala ei Buda, la 1529 şi apoi ţara la 1541, au fost făcute paşalâc, Principatului Ardealului i s-a recunoscut independenţa, plătind doar tribut. Iar, după 1688, când...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Titlul de mai sus conține două sintagme care nu se bucură de o receptare prea bună în lumea contemporană în general și în cea românească în special. Evul Mediu este, de regulă, o epocă disprețuită, privită de sus astăzi și devenită reper pentru mai toate relele din prezent, de la comportamentul necivilizat al unora până la ignoranța crasă și la lipsa de cultură. Pe de altă parte, pentru mulți contemporani, rolul militar al românilor din secolele revolute este ca și inexistent, susținându-se chiar că înaintașii sunt doar niște figuri mitizate, care, lași fiind, nu au obținut nicio victorie pe...

Citeşte articol complet...

În fața celei mai dramatice situații de până acum, Grupul 7 adună sfatul bătrânilor. Panica este evidentă și nu doar la nivelul trupei. Comandorul Crihană se pierde complet devenind un simplu executant. Comanda este preluată de căpitanul Alexandru Șerbănescu, comandantul escadrilei 57, fost vânător de munte. Singurul armament terestru de infanterie al grupului erau puștile germane de fabricație… 1893, niște pocnitori folosite doar la școlile militare și la… aviație. Mai existau tunurile și mitralierele de pe avioane, cele două baterii antiaeriene, pistoalele de la șold și cam atât. Explicația...

Citeşte articol complet...

Ieşirea din încercuirea de la Stalingrad

Ne găsim la mijlocul lunii septembrie 1942 pe Pipera, la Bucureşti. Grupul 7 Vânătoare este comandat acum de locotenent-comandorul av. Crihană Grigore, fost şef al biroului Mobilizări din Flotilă. Om înalt şi voinic, el era un foarte bun organizator şi, sub autoritatea lui, refacerea grupului se desfăşurase în cele mai bune condiţii. Cu efectivele completate în personal navigant, specialişti şi trupă, aveam acum, din nou, 37 de avioane şi cadre complete pentru escadrilele 56, 57 (cap de grup) şi 58. Escadrila 56 era comandată de Stătescu Tiberiu, 57 -...

Citeşte articol complet...