Evaluare utilizator: 5 / 5

Informații despre doctrina militară sovietică

La sfârşitul lunii aprilie 1941, Biroul de analiză-sinteză al Frontului de Est a întocmit un amplu documentar intitulat „U.R.S.S. 1941. Sinteză asupra pregătirii de război”. Şi acest studiu dovedeşte că s-a cooperat din plin cu specialiştii Marelui Stat-Major, Secţia a Il-a şi alte structuri ale comunităţii informative româneşti, şi că s-a apelat la surse dintre cele mai diverse şi bine documentate atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, care erau în legătură cu S.S.I. Pe parcursul a 113 pagini dactilografiate, acest studiu face referiri la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Concentrări de trupe sovietice la granița cu România

Fluxul informativ cu caracter militar, obţinut de SSI şi difuzat factorilor de decizie, se integra informării operative curente, întrucât a mers în paralel cu buletinele informative cu caracter politic. Tratarea lor separată se face cu intenţia de a-i stabili valoarea şi gradul dc operativitate pentru luarea deciziilor cu caracter strict militar.

Un prim documcnt mai închegat este cel întocmit de Agentura Frontului de Est din SSI, împreună cu Secţia a Il-a a Marelui Stat-Major al armatei române, intitulat „Cominternul, metoda sa de lucru...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Evoluția relațiilor germano-sovietice până la criza din aprilie 1941

Un flux informativ referitor la evoluţia relaţiilor germano-sovietice a început să fie obţinut şi întreţinut de SSI încă din primele zile ale lunii decembrie 1940, când noul director general, Eugen Cristescu, a reuşit să preia întreaga comandă a Serviciului[1]. Un prim document de analiză se intitula „Cauzele ce par că au determinat vizita lui Molotov la Berlin şi consecinţele ei”[2]. Ştim că vizita demnitarului sovietic avusese loc între 11 şi 14 noiembrie 1940, şi că Pactul Tripartit (Germania-Italia-Japonia) fusese...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Tinerii ofiţerii din generaţia lui Lissievici, aflaţi în eşaloanele doi şi trei ale organelor militare de comandă nu se simţeau cu nimic vinovaţi sau răspunzători dc decizia regimului carlist dc a ceda teritorii fară luptă. A fost şi motivul pentru care au considerat ca o datorie de credinţă, profund patriotică, să participe cu îndrăzneală la eforturile generalului Ion Antonescu - care a preluat funcţia de conducător al statului român, la 6 septembrie 1940 - de a salva ţara, aflată „pe marginea prăpastiei" şi dc a reface moralul armatei atât de grav afectat.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ianuarie 1943

La cartierul general al lui Hitler, la Rastenburg, mareșalul Ion Antonescu discută cu Führer-ul (până la 12 ianuarie) probleme ale relațiilor politice, militare și economice româno-germane apărute în contextul gravelor înfrângeri înregistrate la Stalingrad.

Führer-ul promite să livreze armament pentru refacerea înzestrării armatei române şi precizează că nu era momentul pentru „a stabili răspunderile sau de a ridica problema vinovăţiei”, ci de a se clarifica „cât mai grabnic situaţia de perspectivă” în vederea luării de măsuri corespunzătoare pentru ,,respingerea ofensivei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Această activitate [de informații și contra-informații] a fost apreciată ca normală oricărui servient de informații și ca atare [sovieticii] nu au nimic de imputat S.S.I.” (Colonel Ion Lissievici).

Ion Lissievici (1896-1974), eroul acestei cărți, a fost ofițer de elită al Armatei Române și a condus serviciile de spionaj în cel de-Al Doilea Război Mondial. După 23 august 1944 a îndeplinit funcția de director general al Serviciului de Informații din Ministerul de Război. Timp de 15 ani, a fost deținut în temnițele regimului comunist din Romania pentru «vina» de a fi făcut parte din serviciile...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ianuarie 1943 - În încercuire la… Stalingrad!

Acum 80 de ani, în ianuarie 1943, într-o situaţie extraordinar de grea s-au aflat, în încercuire, la Stalingrad (încă de la sfârşitul lunii noimebrie 1942), trupe ale diviziilor 20 infanterie (general Nicolae Tătăranu) şi 1 cavalerie (general Constantin Brătescu), precum şi cele ale Detaşamentului „colonel Voicu” (din Divizia 13 infanterie), împreună cu cele al Armatei 6 germane, comandată de generalul Friedrich Paulus.

Aflată la sud-vest de Stalingrad (în fața capului de pod sovietic de la Beketovka, la vest și sud-vest de Ivanovka), Divizia 20...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La 30 decembrie 1922, după eșecuri repetate în exportul revoluției bolșevice în Europa, Rusia sovietică a reușit într-un final să recompună o mare parte a imperiului rus, formând împreună cu Ucraina, Bielorusia și Transcaucazia primul stat bolșevic din lumea contemporană, care a primit numele oficial de „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”. Paradoxul istoriei a făcut ca tot la sfârșitul lunii decembrie, în 1991, uriașul teritoriu adunat timp de șaptezeci de ani de putere sovietică, să se destrame pentru a doua oară în secolul al XX-lea, Rusia rămânând cu „doar” 17,1 mln. km²...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cauze ale dezastrului din Cotul Donului şi Stepa Kalmucă

Înfrîngerea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Stalingrad 1942 - Acuzații reciproce privind responsabilitatea înfrângerii! Încercări de conciliere.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Recurs la Istorie

Un text scris cu opt decenii în urmă îşi găseşte pe deplin actualitatea în societatea românească. Un Om care şi-a iubit cu devotament Patria şi Neamul, care s-a purtat demn până în ultima clipă a vieţii, afirma în faţa acuzatorilor: „în afară de crime şi furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea, toate greşelile pe care, cu ştiinţa sau fără ştiinţa mea, le-am făcut”.

În timp ce fabricanţii de istorie și „INSHR-EW” îl asasinează în fiecare zi, cuvintele sale rămân mereu vii şi de strictă actualitate. Acum, la cumpăna dintre anii 2022-2023, Colonia Corporatistă sub Ocupație...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ultimele zile ale lunii decembrie 1942 Informat că Horia Sima evadase din lagărul în care era internat în Germania şi fugise în Italia, Mihai Antonescu solicită lui Renato Bova Scopa să intervină la Roma pentru capturarea acestuia.

Feldmareşalul Erich von Manstein comunică generalului Ilie Şteflea că bătălia de la est de Stalingrad a fost pierdută pentru că „trupele române n-au opus rezistenţă serioasă”.

Imediat, şeful Marelui Cartier General român protestează şi precizează: „Diviziile 5 şi 8 cavalerie au rămas pe poziţie, carele au trecut peste ele, dar nimeni n-a intervenit să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Generalul Arthur Hauffe recunoaşte că Înaltul comandament german nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în legătură cu angajarea armatelor române în operaţiile militare din Cotul Donului şi Stepa Kalmucă.

În lunile august-septembrie 1942  angajarea în apărare a celor două armate române a fost astfel planificată încât, mai ales în spatele frontului român de pe Don să se afle suficiente rezerve germane şi române, plan cunoscut mareşalului Antonescu (menţiona şeful Misiunii Militare Germane în România în Raportul adresat, la 3 decembrie 1942, şefului de Stat Major al Grupului de armate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Decembrie 1942. Mareșalul Ion Antonescu atrage atenţia feldmareşalului Erich von Manstein că jertfa armatei române în Campania din Est „nu trebuie privită ca o obligaţie fără restricţii, nimeni nu ne poate cere altceva decât ceea ce consimţim noi a da, între Germania şi România neexistând până la această dată nici o convenţie, nici politică, nici militară”.

După ce relevă contribuţia armatei române în Campania din 1941 şi din prima partea anului 1942 (la sud de Harkov şi în Crimeea), mareşalul român reproşează Înaltului Comandament German neîndeplinirea angajamentelor asumate încă înainte de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Răspunderea în faţa istoriei o port eu pentru că nu am făcut mai mult pentru a împiedica masacrarea armatelor, datorită uşurinţei cu care a procedat conducerea germană, a lipsei totale de prevedere şi a impasivităţii cu care a primit semnalele noastre de alarmă şi pregătirile, ştiute din vreme ale inamicului”.

Mareşalul Ion Antonescu se adresează din nou generalului Ilie Şteflea: „Am dat de mai multe ori semnalul de alarmă. Alarma a fost fără rezultat. Istoria va judeca. Arătaţi generalului Dumitrescu şi comandanţilor că încrederea mea în ei a rămas neclintită, eu ştiu că s-au bătut ca cei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

30 noiembrie 1942

Grupul de armate „Don” cere reorganizarea marilor unităţi române care au înregistrat pierderi în lupte și întrebuințarea acestora în noi operaţiuni.

Generalul Hermann Hoth, comandantul Armatei 4 blindate germane, ordonă ca trupele române din Stepa Kalmucă, de la vest de Şarnutovski, să fie subordonate unui corp de armată german. Reacţionând, generalul Ilie Şteflea atrage atenţia Misiunii Militare Germane că prin „aplicarea acestei măsuri s-ar ajunge de fapt la desființarea Armatei 4, ceea ce credem că nu este recomandat din niciun punct de vedere” și cere să intervină...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„La 21 noiembrie 1941, Ion Antonescu a pus o Rezoluție pe o Notă ce-i fusese înaintă la 15 noiembrie, în legătură cu noua Lege de organizare a Ministerului de Externe. Mareșalul a criticat dur modul de lucru al unor diplomați români care reprezentaseră România în străinătate în perioada interbelică. Documentul se află în fondul Președinția Consiliului de Miniștri de la Arhivele Naționale Istorice Centrale” (Col. (rtg) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu).

„21 Noiembrie 1941

Legea de organizare nu se poate face cu ușurința cu care se lucrează la Ministerul de Externe. Ea este în studiu și va...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Trupe sovietice aparţinând Frontului „Sud-Vest”, realizează, la Kalaci, legătura cu trupele Frontului „Stalingrad”, încercuind 22 divizii germane cu circa 330.000 militari, majoritatea germani.

Orele 3.50. După ce află despre realizarea joncțiunii Divizei 1 blindate române cu Divizia 22 blindată germană, Hitler ordonă ca „Gruparea Lascăr, folosind acest drum deschis prin luptă să pătrundă spre sud pentru a recâștiga legătura cu Corpul 48 blindat”.

Comunicând acest lucru lui Ion Antonescu, Führer-ul apreciază că Mihail Lascăr ,,s-a distins ca un deosebit soldat”, că „s-a purtat excepțional...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Miercuri, 18 noiembrie 1942. A 515-a zi de război!

- Radu Davidescu (în numele mareșalui Ion Antonescu) atenţionează din nou Berlinul (prin Ion Gheorghe): „Nu s-au putut forma depozite de hrană, decât cu mici excepții…; trupele române au primit până în prezent numai 75 – 80% din echipamentul de iarnă...; carburanții livrați unităților noastre sunt insuficienți; cotele stabilite nu fac faţă nevoilor".

- Arthur Hauffe atrage şi el atenţia că mareșalul Ion Antonescu „a condiţionat trimiterea diviziilor române de respectarea promisiunii Führer-ului în privinţa organizării… Este imperios necesar...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Amputările teritoriale au fost nefaste pentru populația majoritară românească, dar și pentru minoritari, pentru că dacă ne referim la sudul Basarabiei de acolo au fost amputate două din cele opt județe, este vorba de Cetatea Albă și Ismail. Aici nu s-a ținut cont de criteriul etnic de la care se revendicau sovieticii, a fost încălcat acest principiu de o manieră flagrantă sunt zone până aproape de confluența cu Marea Neagră unde avem populație compact românească. Fosta R.S.S. Moldovenească a fost transformată într-o enclavă. De altfel e o recidivă, prin tratatul de pace de la București din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Moscova acceptă scenariul Kievului.

După o mulţime de răsturnări de fapte istorice sub care nu şi-ar fi pus semnătura nici un savant onest, Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Ucrainene M.Greciuha i-a expediat, pe data de 22 iulie 1940, la Moscova, secretarului C.C. al P.C.(b) din U.R.S.S. Gh. Malenkov „Nota informativă cu privire la proiectarea frontierei de stat a R.S.S. Moldoveneşti cu Ucraina”.

În ea se afirma că: „1. Bucovina de Nord (474.617 locuitori) e populată majoritar de ucraineni, sau cum li se mai spune - rusini, şi de guţuli, precum şi de o parte neînsemnată...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ucraina nu și-a înregistrat granițele în decembrie 1991. Înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat suveran nu a avut loc la O.N.U.[1] În imagine, hartă rusească cu titlul „Împărțirea Ukrainei” (Pаздел украины). Ucraina în calitate de republică sovetică și-a dus la îndeplinire planurile imperialiste. În afara darurilor rusești primite în decursul istoriei, a acaparat teritoriile românești Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei în anul 1940, poloneze în anul 1939 și slovace în anul 1945, rusești în anul 1954 (Crimeea). Pe hartă sunt marcate teritoriile revendicate de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

S-a făcut și încă se face caz despre cuvintele, care, chipurile, legionarii le-ar fi scris pe o hârtie pusă apoi pe cadavrele agățate în cârlige, la Abator, care ar fi fost: „Carne Kușer”[1]. Și aceste cuvinte invocate de unii autori ca un adevăr istoric absolut fac parte din înșelătoria pusă la cale de cei care conduceau Abatorul, în ianuarie 1941.

În „Jurnalul” său, la data de 4 februarie 1941, Mihail Sebastian notează că este uluit de „măcelul de la București”[2], care a fost de o „ferocitate absolut bestială”[3]. Susține, deci, cu fermitate „că evreii măcelăriți la Străulești au fost...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Comunicatul lui Horia Sima de încetare a revoltei, din dimineața de 23 ianuarie 1941, ora 5, a fost dat sub presiunea și supravegherea lui H. Neubacher[1]: „Neubacher a dictat ordinul de evacuare a baricadelor, pe care Sima l-a semnat”[2], susține A. Hilgruber. În ciuda Comunicatului lui Horia Sima, în dimineața zilei de 23 ianuarie 1941, după ora 5, s-au mai desfășurat lupte intense între trupe și rebeli. Ordinul lui Horia Sima de încetare a luptelor cuprinde o afirmație mincinoasă: nu el și Legiunea au vrut confruntarea armată cu Antonescu, ci dușmanii comuni „ai României și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ianuarie însângerat

Teroarea roşie, instaurată pe plaiurile mioritice, a lovit cu furie în clasele sociale considerate de către regimul totalitar ca purtătoare a valorilor societăţii burgheze. Victime ale politicii sângeroase au devenit ţăranii înstăriţi, foştii primari ai comunelor din ţinut, familiile care aveau rude înrolate în rândurile Armatei Române, negustorii, proprietarii diverselor întreprinderi, preoţii. În privinţa acestor „duşmani ai poporului”, legislaţia sovietică prevedea pedepse drastice, aplicate pe parcursul întregii perioade de dictatură bolşevică. După vizita ateului...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În legătură cu evenimentele de la 21-24 ianuarie 1941, Nichifor Crainic, în memoriile sale, nu a primit niciun fel de lămurire de la unii conducători legionari dintre cei „mai răsăriți”[1], care i-au spus că „li s-a dat ordin să se răscoale și atât”[2]. Nichifor Crainic aprecia că, „ca metodă, rebeliunea a fost o neghiobie nemăsurat mai mare decât încercarea de lovitură de stat din 3 septembrie”[3] (1940 - n.a.). De asemenea, anumiți martori semnificativi din acel timp i-au declarat lui Nichifor Crainic că „rebeliunea a fost instigată și subvenționată de Soviete prin lucrătorii comuniști...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ianuarie însângerat

În ziua de 20 iunie 1941, reprezentanţii organelor staliniste de represalii îl arestează pe Teodor al lui Titus Curic din Ciudei, fostul raiun Storojineţ. Tânărul avea 20 de ani şi poseda studii medii incomplete. Drept motiv pentru încătuşarea românului a servit un denunţ al iscoadelor bolşevice, în care se aducea la cunoştinţa Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. că bucovineanul „are intenţii să-şi trădeze patria”. În beciurile pline de groază ale cazematelor enkavediste încep interogatoriile şi tortura. Odată cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Revenind la depoziția lui Ion Antonescu din fața așa-zisului „Ttribunal al poporului” din aprilie 1946, subliniez faptul că Horia Sima, după Ion Antonescu, a folosit confruntarea cu șeful guvernului din 16 ianuarie 1941 drept pretext de a se revolta împotriva sa, dar și a guvernului în care Mișcarea Legionară deținea parte însemnată a puterii în stat.

„Aceasta a determinat hotărârea lui de a monta rebeliunea”[1], declarase Ion Antonescu. După care adaugă: „Toată Țara era alarmată că pregătesc rebeliunea (legionarii - n. a.). Zilnic venea lume la mine, din afară de guvern, să-mi atragă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Stalingrad, octombrie-noiembrie 1942. Iniţiative româneşti înainte de bătălie!

Cu toate că erau lipsite de posibilitatea conceperii şi conducerii operaţiunilor militare, comandamentele române s-au implicat în pregătirea viitoarei bătălii, îndrumând intrarea marilor unităţi în dispozitivul de luptă stabilit de germani, în organizarea şi dirijarea transporturilor şi aprovizionărilor, precum şi în soluţionarea multor altor activităţi pregătitoare de luptă.

În încercarea de a remedia unele deficienţe ale dispozitivului de luptă, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, s-a...

Citeşte articol complet...