Gheorghe (George) Racoveanu s-a născut la 10 Februarie 1900 în Crăgueşti (comuna Şişeşti), judeţul Mehedinţi. Părinţii săi, Ana şi Constantin (învăţătorul satului), erau originari din satul Racova (comuna Ilovăţ) şi au avut 9 copii. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea unde a fost coleg de clasă cu fostul patriarh Iustinian Marina. Urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă la Universitatea Bucureşti şi se specializează în teologia Bisericii Ortodoxe.În 1924 se angajează la ziarul „Cuvântul”, unde în 1938 devenea redactor şef. În acelaşi an a fost numit inspector general şi...

Citeşte articol complet...

„Am rămas drept faţă de neamul meu, de Biserica mea, de idealul acesta al slujirii”.  (Vasile Turtureanu-23 de ani de temniţă)

Dacă, vreodată curiozitatea te îndeamnă să pleci din Cluj-Napoca spre Alba Iulia, capitala Marii Uniri, drumul tău trece prin Aiud care, are o amprentă istorică, bogată. Pe vremea dacilor nemuritori, Aiud se numea Brucla, târg de viticultori înstăriţi, cu oameni harnici şi meşteşugari pricepuţi. Martor al acelor vremuri imemoriale este Mureşul. Undele sale uneori line, alteori zgomotoase povestesc şi duc istoria mai departe, din tată în fiu şi nepot, din ţară...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

S-au scurs 77 de ani de la apariţia textului pe care vi-l supunem atenţiei. Trecând peste aspectele conjuncturale ale anului 1941, cuvintele importantei personalităţi ale celui care a fost Constantin Rădulescu-Motru îşi dovedesc temeinicia gândirii în perspectivă, dar şi valabilitatea în contextul actual. Poporul român are nevoie de astfel de oameni pentru a scoate Ţara din marasmul în care au aruncat-o anii de după 1989. (Redacţia ART-EMIS)

„Omul chemat să salveze România de la pieirea ce-o aştepta în urma dezastrelor din cursul anului 1940 a fost Mareşalul Ion Antonescu". Cu această frază...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O afirmaţie... care necesită nuanţări şi o bună înţelegere a unui timp istoric, precum şi a unei decizii, controversate în epocă şi după, însă corectă, în opinia mea, din punct de vedere militar şi strategic. Istoricul Gheorghe Brătianu identifica printre cele două „poziţii-cheie" - respectiv poziţii geopolitice decisive pe care România trebuia să le includă obligatoriu în calculele ei strategice - şi Peninsula Crimeea, care, prin „porturile ei naturale, prin cetăţile ei din timpurile cele mai vechi, prin bastionul maritim înaintat pe care-l reprezintă în Marea Neagră este evident o poziţie...

Citeşte articol complet...

20 decembrie 1941. Locotenent-colonel Vasile Scârneci: „Un vâjâit pe la urechea mea dreaptă (mai să mi-o şteargă), apoi o plesnitură seacă. Pitiş se îndoaie, alunecă pe mine. Îl iau în braţe, mă priveşte o clipă, îmi pune mâinile după gât şi-mi spune mie, prietenului drag: Sunt mort. Oftează parcă uşurat, şi în mai puţin de un minut se sfârşeşte".
- În zona Sevastopol, prin lupte grele vânătorii de munte cuceresc satul Ciorgun şi înălţimile de la est. În zonă se dă „o luptă pe viaţă şi pe moarte, la grenadă şi baionetă". La orele 17.00, cu pierderi foarte mari, este cucerită înălţimea cu cota...

Citeşte articol complet...

„[Românii sunt] un popor fără istorie... destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale... [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice... Dispariţia lor de pe faţa pământului ar fi un pas înainte". (Marx şi Engels)[1], articolul „Lupta maghiarilor", 1849, menţionat de Larry Watts, în recenta sa carte „Oaia albă în turma neagră. Politica de securitate a Romaniei in perioada Razboiului...

Citeşte articol complet...

Oricât de mult s-ar fi scris despre luptele de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz niciodată nu va fi suficient pentru a demonstra semnificaţia victoriilor dobândite de armata română în condiţiile vitrege ale războiului. Nu ne-am propus să tratăm desfăşurarea operaţiunilor militare, întrucât acest lucru au făcut-o, de-a lungul timpului, specialişti în arta militară şi cercetători ce au studiat istoria războaielor mondiale şi a celor de mai mică anvergură. Dintre multele lucrări dedicate participării României la prima conflagraţie mondială am aminti două remarcabile contribuţii aparţinând mareşalului...

Citeşte articol complet...

Bătălia de la Mărăşeşti constituie de un secol un simbol al virtuţilor neamului românesc şi o pildă a solidarităţii naţionale, care au stat la temelia Marii Uniri din 1918. În ordine cronologică, ea reprezintă a doua mare confruntare militară de pe frontul român din vara anului 1917 şi, totodată, cea mai însemnată bătălie de pe tot frontul de Est din acel an. Desfăşurată de-a lungul a 29 de zile şi nopţi, între 24 iulie/ 6 august şi 21 august/3 septembrie, prin amploarea şi complexitatea forţelor şi luptelor angajate, prin tenacitatea exemplară a trupelor române în apărarea fiinţei statului...

Citeşte articol complet...

În toamna anului 1896, în septembrie, Regele Carol I şi-a văzut îndeplinită una dintre marile dorinţe politice, aceea de a-l avea ca oaspete pe împăratul Franz Iosef I căci, aşa cum consemnează Regina Maria în memoriile sale, „Regele Carol păstra un sentiment de respect şi dragoste bătrânului împărat. Acesta era un adevărat prieten al Regelui României, chiar dacă politica lui apăsa uneori cam greu asupra ţărişoarei noastre pline de avânt, care arăta prin semne, întrucâtva îngrijorătoare, că voia să trăiască, să înflorească şi să se mărească". Venirea Suveranului Austro-Ungariei în România...

Citeşte articol complet...

30 noiembrie 1941.

- Atacurile vânătorilor de munte pe frontul de la Sevastopol continuă, determinându-l pe Vasile Scârneci să noteze din nou : „Mult sânge, mult sânge, prea mult sânge... Aruncătoarele şi artileria duşmane trag întruna, cu furie".
- În ţară, responsabilii militari invocă diferite motive pentru pierderile numeroase de la Odessa.
- Mareşalul Ion Antonescu este inflexibil. Referindu-se la insuccesul trupelor române din ziua de 22 septembrie 1941, mareşalul acuză: „Atac pe 10 km cu 4 batalioane în contra unei poziții bine întărită, cu un inamic care făcuse suficient dovada...

Citeşte articol complet...

Colaboratorii serviciilor secrete românești au fost instruiți asupra categoriilor de informații care prezintă interes, de unde și cum să le obțină, modul de fixare, păstrare și transmitere, unii fiind dotați cu aparate foto și alte mijloace tehnice. De asemenea, colaboratorii care aveau de îndeplinit misiuni dificile erau supravegheați în secret de ofițeri sau agenți calificați ai serviciilor.

Căsătorită cu un ofițer austro-ungar

Colaboratori de talia lui Spiridon Boiță, David Pop sau Aurel Moldovan au acționat ca rezidenți, care și-au creat nuclee informative în principalele orașe și...

Citeşte articol complet...

Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, Țara Românească. În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge „că cealaltă Valahie" nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman. Cealaltă Valahie era pentru el Țara Românească pentru că prima Valahie era pentru el Moldova. Prin urmare, adevărata Valahie pentru marele domn, pentru domnul de la Suceava, era Moldova.

Ștefan cel Mare a fost un unificator al românilor, ante-litteram.

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Proclamaţia din seara zilei de 23 august 1944 a anunţat minciuna regală: „România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii". Pentru semnarea Convenţiei de armistiţiu dintre guvernul român şi guvernele Naţiunilor Unite, prin care se consfinţea starea de fapt a ieşirii României din războiul contra aliaţilor şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei, la sfârşitul lunii august 1944 o delegaţie condusă de Lucreţiu Pătrăşcanu din care făcea parte - ca jurnalist - şi soţia acestuia, Elena Pătrăşcanu-Veakis, a plecat la Moscova. Primită cu...

Citeşte articol complet...

Grija Mareşalului Ion Antonescu pentru repatrierea românilor deportaţi de sovietici în Kuban şi Crimeea

La sfârșitul lunii august curent, ziarul Națiunea a publicat articolul semnat de George V. Grigore „Fenomenul Petrache Lupu de la Maglavit" din care am depistat o secvență despre război și mareșalul Antonescu. Și anume: „Apoi România a intrat în război şi bărbaţii au fost luaţi în armată. Lumea a început să se teama, crezând că acesta este sfârşitul propovăduit de Petrache Lupu. Acum soseau focul, durerea şi sărăcia, provocate de Dumnezeu. Generalul Antonescu l-a chemat atunci pe cioban şi...

Citeşte articol complet...

În cei 22 de ani de perioada interbelică, la conducerea României s-au aflat 33 de guverne. Dintre acestea, doar două au avut un mandat întreg de patru ani - guvernul Ionel I.C. Bratianu (19 ianuarie 1922 - 29 martie 1926) şi guvernele Gheorghe Tătărăscu (5 ianuarie 1934 - 28 decembrie 1937). Guvernele lui Gh. Tătărăscu au fost însă remaniate de 24 de ori. Cu excepţia celor două perioade, rezultă că, într-un interval de 14 ani, la conducerea ţării s-au perindat 31 de guverne. De asemenea, este semnificativ că între 1919-1940 s-au organizat 11 alegeri generale, iar Parlamentul a cunoscut doar...

Citeşte articol complet...

1 noiembrie 1941.

Generalul Gheorghe Avramescu: „Pentru prima dată, Corpul de munte se izbește (în istmul Salkovo - n.n.) de un sistem de fortificații atât de complet organizat prin diversitatea lucrărilor, care constau din: cazematele cele mai moderne; șanțuri protejate de raiuri de C.F. din metru în metru; cu rețele de 10 rânduri de pari și, în sfârșit, un câmp de mine înfricoșător organizat ca densitate și adâncime".
- În sudul Crimeei, trupe ale Armatei 11 germane ocupă oraşul Simferopol.
- Brigada 1 munte îşi trece toate forţele peste Marea Sivaş şi înaintează spre sud, ajungând în seara...

Citeşte articol complet...

Rolul și implicațiile factorului intern în evoluția evenimentelor dramatice din perioada 26 iunie-30 august 1940

„Blestemul poziției geopolitice a României: Suntem prea aproape de Rusia și prea departe de Dumnezeu". (Gheorghe Buzatu, Intervenție în Ședința Senatului din 3 noiembrie 2003 în cadrul dezbaterilor pe marginea Tratatului româno-rus)

Preliminarii la dezmembrarea teritorială a României Mari

În istoria românilor, 1940 constituie anul unor tragice evenimente, care au avut ca implicaţii prăbuşirea graniţelor ţării şi destrămarea României Mari la numai 22 de ani de existenţă. La acest...

Citeşte articol complet...

Dubla aniversare, a Centenarul Marii Uniri și a Centenarul Primului Război Modial constitue un binevenit prilej pentru o retrospectivă asupra pregătirii celor două evenimente în planul activității serviciilor secrete. În anii premergători, spionajul și contraspionajul Puterilor Centrale , pe de o parte, și Antatntei, pe de altă parte, au inițiat operațiuni de mare anvegură care au acoperit toate domeniile vieții sociale. Cunoașterea și vulnerabilizarea, ori, după caz, securizarea, potențialului economico-militar, tehnico-științific, politico-diplomatic, demografic și moral-religios al...

Citeşte articol complet...

La o privire de ansamblu, istoriografia sovietică-rusă a Primului Război Mondial a parcurs, în anevoioasa ei evoluţie iar uneori involuţie, câteva etape esenţiale şi distincte. În cadrul primei etape, - a celei de constituire a istoriografiei sovietice a Primului Război Mondial (1917-1955), - are loc leninizarea vieţii ştiinţifice şi culturale a Rusiei sovietice, prin oficializarea cultului lui V.I. Lenin la congresul II al Sovietelor din U.R.S.S. (26 ianuarie - 2 februarie 1924)[1]. Începând cu acel an şi, practic, pe durata întregii perioade sovietice, leninismul, - termen lansat de Stalin...

Citeşte articol complet...

„Eugen Cristescu a fost „unul dintre oamenii care au imprimat meseriei lor un sens superior, ridicând-o deasupra meschinăriei politice şi deasupra unui partizanat egoist". (Cristian Troncotă, Eugen Cristescu - asul serviciilor secrete româneşti (memorii 1916-1944, Editura Roza Vânturilor , Editura RAI, p. 15 ).

Eugen Cristescu apare ca inculpat în aşa zisul proces al Marii Trădări Naţionale, care s-a desfăşurat între 6 şi 17 mai 1946, în urma căruia Cristescu a fost condamnat la moarte pentru „crimă de război şi dezastrul ţării". În sentinţă se menţiona:
„- [...] faptele astfel cum sunt...

Citeşte articol complet...