„Eroii sunt pentru Neam ceea ce sunt profeții pentru religie și sfinții pentru biserică. Ei sunt verigile prin care se leagă lanțul veșniciei naționale”.

În funcţie de situaţia tactică a fiecărei unităţi, Eroii au fost respectaţi şi elogiaţi de către comandanţi şi camarazi, care au organizat slujbe de pomenire și ceremonii militare în cimitirele unde erau înhumați ostașii căzuți în lupte.

„În zorii zilei (14 mai 1942 - n.n.) - consemna Vasile Scârneci - îi iau pe Băleanu și pe Sima peste dealurile, acum înverzite, pe care Batalionul 3 vânători a scris cu atâta sânge cele mai mărețe fapte de arme. Mergem la Kucika (în Crimeea - n.n.) să-i pomenim prin slujbă bisericească pe aceia care, prin sacrificiul lor suprem, ne-au deschis drumul înainte, spre victorie. Pe fiecare cruce a întinsului țintirim, ostașii vrednici, supraviețuitori, recunoscători au împletit coronițe cu flori. Vremea este minunată. Doi preoți slujesc mormintele, unele proaspete, prin rugile spre cer, spre Atotputernicul Dumnezeu. Cerem milostenia Lui pentru odihna celor care s-au săvârșit pentru credința lor, pentru scumpa noastră Patrie! Generalul comandant al diviziei (Constantin Vasiliu-Rășcanu - n.n.) cu un grup de ofițeri germani sunt printre noi. O companie din Batalionul 24 vânători de munte, un pluton și un detașament german, în genunchi, cu capetele plecate, descoperite, străjuiesc sfintele morminte. Sunt adânc impresionat când părintele face pomenirea – apelul – celor căzuți până astăzi. Pe cei care acum nu mai răspund la apel îi simt, îi văd lângă mine în toate faptele de arme, în toată vrednicia lor. Cutremurat de emoția clipelor, cu lacrimi pe care cu greu le pot stăpâni, le vorbesc: « Domnule comandant, ostaşi, camarazi germani, strânşi în jurul acestor sfinte morminte, nu am venit să-i plângem pe aceia plecaţi dintre noi în lumea veşniciei, am venit aici să-i slăvim, să le aducem prinosul nostru de recunoştinţă, să le cântăm imn de slavă celor mai bravi din Batalionul 3 vânători de munte. Ei nu au murit. Ei trăiesc, ne privesc, ne ascultă, ne îndeamnă… Mulţi dintre cei mai bravi, mai vrednici, mai scumpi nu mai sunt astăzi printre noi. Rândurile noastre au fost mult rărite, dar nădejdea şi ardoarea au trăit şi trăiesc în inimile noastre. Astăzi se va alinia cu voi, într-un proaspăt mormânt, ostaşul Zaharia Vasile, căzut vitejeşte alaltăieri. Huma rece îl va acoperi şi pe el aici, alături de voi, cei 64 de bravi între bravi… Aici, în faţa mormintelor celor ai noştri scumpi şi dragi, ne legăm prin jurământ că ne vom întoarce la Braşov numai prin Oradea şi Cluj »”.

Câteva exemple din cuvântările şi ordinele de zi ale celor care i-au elogiat sunt semnificative:

Mareşal Ion Antonescu: „Eroii sunt pentru neam ceea ce sunt profeții pentru religie și sfinții pentru biserică. Ei sunt verigile prin care se leagă lanțul veșniciei naționale”.

General Petre Dumitrescu: „Vom păstra neștearsă amintrea eroilor căzuți la datorie. Numele lor stă scris cu litere nepieritoare în cartea eroior neamului... În fața mormintelor celor căzuți la datorie îmi plec smerit genunchii”.

General Nicolae Dăscălescu: „Cutremurați de sângele martirilor, să jurăm cu toții în fața mormintelor că uniți, credincioși, muncitori și români vom ști să le cinstim jertfa și să dăm patriei tot ceea ce ei au fost în stare să dăruiască”.

General Ion Dumitrache: „În clipa când puneți piciorul pe pământul binecuvântat al patriei, în clipa aceea minunată, gândiți-vă negreșit la Dumnezeu, care a făcut minunea și v-a ajutat să vă păstrați viața și țara care are nevoie să trăiți și să învingeți. Cădeți în genunchi acolo, la primul pas, cu fața la răsăritul de soare dincotro ați venit și cu sufletul luminat de bucuria că ați scăpat din iad. Să făgăduiți lui Dumnezeu că: Nu veți uita niciodată pe acei ce au căzut în întunericul din răsărit pentru înălțarea țării și pentru scăparea voastră. Ei rămîn pentru totdeauna Sfinții noștri între sfinții din calendar. Veți rămâne așa toată viața cu drapta credință în Dumnezeu luptând pentru bunele tutoror, pentru dreptate și libertate”.

Lt.- Colonel Florin Rădulescu: „Ai mers mii de kilometri pe jos. Ai dormit pe pământul gol, pe-o scândură sau pe paie. Ai suferit frigul, umezeala, vântul capricios al stepei sau căldura neiertătoare a amiezii. Ai jinduit după scrisorile a lor tăi, care întârziau. Paraziții și-au găsit locaș îmbelșugat în trupul tău când n-aveai timp să te cureți. Ai ascultat fără crâcnire ordinul șefilor tăi, necerându-le decât să vie cu tine. Ai întrebuințat arme şi ai lovit cu sete inamicul care anul trecut ți-a luat o parte din pământul tău și mai cerea încă. Uneori ai fost slab, e drept și asta. Ai rămas în urmă în marșuri. După zile întregi de bombardament ai fugit năucit. Dar și tu ești om. Și noi te-am înțeles. Și ne durea în suflet slăbiciunea ta de care nu tu erai vinovat. Și cei mai buni din ai tăi sunt strânși acum în grupe mici sau în plutoane numite cimitire și-n adăposturi numite morminte. Ei au rămas acolo. Și-au mai rămas acolo - tu ești cinstit și recunoști cu aceeași strângere de inimă și pentru ai tăi - mulți din șefii tăi ce dorm acum cu gărzile lor”.

Hristos S-a Înălţat!

Slavă eroilor!

Aranjament grafic - I.M.