General (r) Prof. univ. dr. Vasile Cândea, Președinte de Onoare al A.O.Ş.R.La 5 iulie 1941 a fost eliberat orașul Cernăuți, iar la 16 iulie orașul Chișinău. Printr-un comunicat oficial, din 25 iulie, s-a anunțat că lupta pentru restabilirea graniței de răsărit s-a încheiat. Peste două zile, la 27 iulie, Adolf Hitler i-a solicitat lui Antonescu colaborarea militară dincolo de Nistru, iar acesta a acceptat. În aceste condiții, Academia de Științe și-a continuat activitatea, dar evident, în limite mai restrânse. Chiar și în vremuri de război, Academia de Științe din România a desfășurat o intensă activitate, vizând atât problemele teoretice, cât și cele de ordin practic și chiar privind perspectivele de dezvoltare a țării. La 1 noiembrie 1942 a apărut nr. 10 al „Buletinului" editat de Academia de Științe din România în care au fost incluse comunicările prezentate în sesiunea 1941-1942, mai exact între 16 octombrie 1941 și 1 iunie 1942, sub genericul „Problemele războiului și știința" (588 pagini). Au fost prezentate 30 de comunicări, vizând o multitudine de aspecte, de la cele privind organizarea și raționalizarea cercetării științifice la noutățile tehnice din războiul aflat în plină desfășurare, de la problemele privind energia și materiile prime la cele medicale, de la alimentația în timp de război la sistematizarea satelor etc.

La 19 ianuarie 1943, Academia de Științe a comemorat împlinirea a 30 de ani de la moartea lui Spiru Haret. Despre personalitatea acestuia a vorbit dr. Constantin Angelescu. Acesta a subliniat faptul că „Reformele concepute și înfăptuite de el au transformat radical învățământul dinainte de războiul de întregire și au dat o îndrumare nouă ridicării materiale a țărănimii noastre". Ministrul Spiru Haret, cu ajutorul Casei Școalelor, a construit aproape 2.000 de localuri de școli și a înființat 1.700 posturi de învățători, numărul elevilor de la școlile primare a crescut de la 300.000 la 600.000, iar procentul știutorilor de carte a sporit de la 20% la 39%. Spiru Haret a stimulat activitatea extrașcolară a preoților și învățătorilor, care prin cursurile de adulți, băncile populare, obștile și cooperativele sătești au contribuit la ridicarea morală și materială a țărănimii. Dr. Constantin Angelescu, conchidea: „Numele lui Spiru Haret va rămâne pe vecie în cartea istoriei nemului, figurând alături de marii realizatori ai reformele culturale și democratice din această țară". Activitatea secțiilor a continuat să fie dinamică, organizându-se nu mai puțin de 35 ședințe cu o tematică variată. După cum se observă, Academia de Științe din România continua să se implice în abordarea unor probleme teoretice, dar și practice, inclusiv în cercetarea unor aspecte importante ale vieții economice și sociale. Semnificativă este lucrarea lui Ion G. Popescu în fapt discursul de recepție în ședința secțiunilor unite ale Academiei de Științe, desfășurată în ziua de 25 mai 1943.

Contextul şi consecinţele integrării Academiei de Ştiinţe în Academia Republicii Populare Române

Așadar, în Academia de Științe din România continuau să activeze personalități bine cunoscute, atât pe plan național, cât și internațional. Noua conducere nu a avut răgazul necesar pentru desfășurarea unor activități consistente în fruntea Academiei de Științe din România. La sfârșitul anului 1947 și începutul anului 1948, evoluțiile politice din România s-au accelerat. În ziua de 30 decembrie 1947, România a devenit Republică Populară. La 13 aprilie 1948 a fost promulgată o nouă Constituție, care la art. 23 prevedea: „Statul încurajează și sprijină dezvoltarea științei și a artei, și organizează institute de cercetări, biblioteci, edituri, teatre, muzee, conservatoare". Se anticipa, astfel, preluarea de către stat a instituțiilor de știință, artă și cultură. Când pregătea măsuri decisive, de luare sub control a unor întreprinderi și instituții, Guvernul proceda la o verificare tehnico-financiară a acestora. Așa s-a procedat la sfârșitul anului 1947 și începutul anului 1948, după care a urmat, la 11 iunie 1948, cu întreprinderile industriale, bancare, comerciale etc., după care a urmat, la 11 iunie 1948 naționalizarea acestora. Academia de Științe din România a fost supusă unor asemenea verificări în intervalul 6 mai - 1 iunie 1948. Subsecretarul general din Ministerul Justiției, Ion D. Georgescu împuternicit cu efectuarea controlului, a depus procesul-verbal atât la Ministerul Justiției (1 iunie 1948), cât și la Ministerul Învățământului Public (24 iunie 1948) privind activitatea Academiei în intervalul 1935-1947. În document se aprecia că Academia de Științe din România a avut o activitate fructuoasă și asiduă în ultimii cinci ani, iar noul organ de conducere „prezintă garanție atât pentru înalta ținută științifică a Academiei de Științe din România, cât și pentru încadrarea acestei instituții pe linia progresistă a membrilor".

Se făceau și câteva propuneri:
1) Reducerea numărului de secții și a componenței acestora, pentru a se ajunge la „un număr mai restrâns de membri titulari pe fiecare secție, bine verificați și selecționați";
2) La selectarea lucrărilor propuse pentru a fi publicate să se țină seama de originalitatea și valoarea științifică;
3) Academia să realizeze lucrări în laboratoarele proprii și în propriul local, construit pe terenul destinat în acest scop;
4) Continuarea studiilor și cercetărilor științifice „nu numai pe plan teoretic, dar și pe teren practic, așa cum s-a manifestat Academia de Științe până în prezent".
Propunerile erau rezonabile și se înscriau pe linia preocupărilor conducerii Academiei de Științe din România încă de la înființarea ei. Se pare că respectivul subsecretar de stat nu știa motivul real al acestui control. În fond, verificările aveau menirea de a conduce la realizarea unui raport privind situația Academiei de Științe în momentul desființării ei.
La 9 iunie 1948 a fost publicat Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, cu următorul conținut:
Art. 1. Academia Română, cel mai înalt for științific și cultural, se transformă într-o instituție de Stat. Ea va purta denumirea „Academia Republicii Populare Române".
Art. 2. Academia Republicii Populare Române își va desfășura activitatea potrivit cu nevoile de întărire și rezolvare a Republicii Populare Române, în care scop:
a) Va promova știința și cultura în toate domeniile, în vederea ridicării nivelului material și cultural al poporului;
b)Va promova oamenii de știință și cultură de valoare etică și democratică.
Art. 3. Nu pot fi membri ai Academiei Republicii Populare Române persoane care, prin activitatea lor, s-au pus în slujba fascismului și reacțiunii dăunând prin aceasta intereselor țării și poporului.
Art. 4. Actuala Academie de Medicină și actuala Academie de Științe se integrează în Academia Republicii Populare Române, pe baza principiilor prevăzute în art. 2. și 3.
Art. 5. Toate bunurile mobile și imobile ale Academiei Române și ale Academiei de Medicină și Academiei de Științe trec în patrimoniul Academiei Republicii Populare Române.
Art. 6. Pentru elaborarea Statutului de organizare și funcționare al Academiei Republicii Populare Române, precum și pentru preluarea și administrarea bunurilor, se constituie un Comitet provizoriu, alcătuit din următoarele persoane: Prof. Dr. Constantin I. Parhon, Andrei Rădulescu, Mihail Sadoveanu, Prof. Traian Săvulescu, Prof. I. Iordan, Prof. Emanoil Teodorescu, Prof. Dimitrie Pompeiu, Prof. Simion Stoilow, Prof. Dr. Ștefan Nicolau, Prof. Emil Petrovici, Prof. Dr. Daniel Danielopolu, Prof. Dr. Nicolae Gh. Lupu, Prof. Ing. Gheorghe Nicolau, Prof. Eugen Bădărău.
Supleanți: Prof. Constantin Balmuș, Gaal Gabor și Dr. A. Kreindler.
Astfel, prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, Academia de Științe din România își înceta activitatea, fiind „integrată" în Academia Republicii Populare Române. Dacă „bunurile mobile și imobile" treceau, în totalitatea lor, în „patrimoniul Academiei Populare Române", în privința membrilor, urma să se procedeze selectiv, neputând fi acceptați în noua instituție cei care „s-au pus în slujba fascismului și a reacțiunii, dăunând prin aceasta intereselor țării și poporului". Era o formulare extrem de largă, care permitea interpretări dintre cele mai subiective.
- Va urma -