Manifestări, atitudini neostăşeşti
Mai mult decât la alte instituţii ale statului, apartenenţa la instituţia militară presupune/impune (în permanenţă) manifestări şi atitudini ostăşeşti (în orice împrejurare) din partea fiecărui militar (indiferent de grad şi funcţie), activ sau concentrat, inclusiv în timp de război. Documentele epocii relevă (şi în această privinţă) numeroase situaţii de indisciplină încă de la începutul războiului, generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4, făcând cunoscut, la 16 iulie 1941: „Domnul Mareşal Antonescu observă zilnic ofițeri într-o ținută neîngrijită şi chiar destrăbălată şi într-o atitudine complet neostăşească, nebărbieriți, murdari, fără centură, nu salută ostăşeşte, nu au ținută corectă şi atitudine corespunzătoare gradului şi situației lor sociale. Domnul general Antonescu atrage atenția asupra acestei atitudini lipsită de orice demnitate ostăşească şi cere în mod categoric ca de la general până la soldat fiecare să-şi facă datoria, intrând în ritmul obligațiilor impuse de haina militară. Acei care nu se pot obişnui cu datoria imperioasă de a se supune acestor obligații să plece din oştire”.
Câteva exemple:
- 4 octombrie 1942. Biroul 2 al statului major al Diviziei 6 cavalerie informează Corpul de cavalerie că în Krasnodar subofițerii erau „foarte murdari, împestrițați cu fulare, cămăși albe și cravate civile”;
- 12 aprilie 1943. Curtea Marțială a Diviziei 2 munte constata că „aproape la toate detașamentele care vin din Caucaz s-a observat o stare de spirit deosebită și o indisciplină în atitudine și ținută care dă de gândit. Astfel: ofițeri fără trese, cu capele sau căciuli de trupă, cojoace etc.; la subofițeri și trupă aceeași delăsare în ținută și mai ales o tendință generală în folosirea efectelor rusești; la orice observație se capătă orice răspuns tipic: «Vin de pe front! ». Alții au mâncat și băut în diferite localuri și în loc de plată au amenințat cu împușcarea pe patroni. O tendință generală spre jaf și distrugere. Apoape că nu există coloană care să nu distrugă ceva din clădirile în care a fost cazată. Semnele exterioare de respect numai sunt cunoscute decât de foarte puțini”;
- 10 mai 1943. Constatând că „mai sunt ostași care beau peste măsură, se îmbată, devin turbați și încep să tragă cu arma și să lovească cu baioneta în camarazii lor”, generalul Ion Dumitrache, comandantul Diviziei 2 munte, a ordonat, din nou, ca băutura să se dea „cu măsură și numai în fața ofițerilor”;
- 17 octombrie 1944. În timpul luptelor din Transilvania, colonelul Ioan Iucăl, comandantul Brigăzii 9 infanterie, constata și făcea cunoscut următoarele: „În timpul urmăririi inamicului s-au făcut următoarele constatări: oameni rămași foarte mult în urma unităților, la distanță de 7-8 km, pretextând că nu mai pot de oboseală; aspectul lor era lamentabil, nedeosebindu-se cu nimic de al prizonierilor și dezertorilor; unități constituite sub comandă de ofițeri activi rămase sub același motiv la 5-6 km în spatele frontului; batalioanul din rezerva brigăzii înșirat pe 3-4 km neputând înterveni dacă ar fi fost nevoie nici în 2 ore; batalion mărșăluind după 15 ore de repaus în acelaș hal de murdărie în care intrase în cantonament; începând cu comandanții de batalion, companii și plutoane, toți erau nebărbieriți și cu ținuta în dezordine; trupa cu noroiul gros și uscat pe bocanci și moletiere; armamentul roșu de rugină. Cea mai alarmantă constatare este destrăbălarea ce se observă la unii ofițeri, care a contaminat trupa, în specila moda de a se umbla descheiat la manta și la veston... Soldați care cerșesc de la locuitori, spunând că nu au mâncat de zile întregi... Soldați care fură. Furturi patronate”[1].
-----------------------------------------------