Manifestări, atitudini neostăşeşti

Mai mult decât la alte instituţii ale statului, apartenenţa la instituţia militară presupune/impune (în permanenţă) manifestări şi atitudini ostăşeşti (în orice împrejurare) din partea fiecărui militar (indiferent de grad şi funcţie), activ sau concentrat, inclusiv în timp de război. Documentele epocii relevă (şi în această privinţă) numeroase situaţii de indisciplină încă de la începutul războiului, generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4, făcând cunoscut, la 16 iulie 1941: „Domnul Mareşal Antonescu observă zilnic ofițeri într-o ținută neîngrijită şi chiar destrăbălată şi într-o atitudine complet neostăşească, nebărbieriți, murdari, fără centură, nu salută ostăşeşte, nu au ținută corectă şi atitudine corespunzătoare gradului şi situației lor sociale. Domnul general Antonescu atrage atenția asupra acestei atitudini lipsită de orice demnitate ostăşească şi cere în mod categoric ca de la general până la soldat fiecare să-şi facă datoria, intrând în ritmul obligațiilor impuse de haina militară. Acei care nu se pot obişnui cu datoria imperioasă de a se supune acestor obligații să plece din oştire”.

Câteva exemple:

- 4 aprilie 1942. Generalul Petre Dumitrescu constată că există ofițeri care „nu răspund la salutul gradelor inferioare sau răspund foarte neglijent, abia ridicând un deget și fără a se uita spre acel care salută”;
- 8 mai 1942. Secția 2 a Marelui Stat Major informează că unii ostași au cerșit, implorând mila trecătorilor”;
- 18 iulie 1942. Sublocotenentul (r) Teodor Sâciu din Compania 38 anticar este pedepsit cu 10 zile de arest sever pentru că nu și-a păstrat demnitatea de ofițer, stând „în societatea intimă a doi reangajați cărora le-a permis să insulte două profesoare de liceu”;
- 4 octombrie 1942. Biroul 2 al statului major al Diviziei 6 cavalerie informează Corpul de cavalerie că în Krasnodar subofițerii erau „foarte murdari, împestrițați cu fulare, cămăși albe și cravate civile”;
- 28 noiembrie 1942. Secția 2 a Marelui Stat Major constată că în pofida ordinelor date ostașii noștri continuă să deposedeze pe dezertori și prizonierii capturați din armata rusă de obiectele personale ce au asupra lor (ceasuri, bani, uniformă, rufărie, insigne, grade etc.)” și cerea din nou să se dea „dispoziții severe unităților în subordine să nu se mai ridice nici un obiect de uz personal găsit asupra ostașilor ruși predați de bunăvoie sau asupra prizonierilor ofițeri capturați”;
- noiembrie 1942. Generalul Ioan Dumitriu, comandantul Diviziei 4 infanterie atrăgea atenția că „ostașul manifestă tendinţa de a pierde conduita ostăşească, putând fi văzut fără grijă în ţinută, fără prestanţă în atitudine, fără vigoare în mişcări sau vorbă, o moleşală generală îl cuprinde”;
- 8 decembrie 1942. Pretorul Corpului 4 armată, locotenent-colonelul E. Enghiurloiu, preciza și el: „Moralul militarilor este foarte scăzut. […] Rătăciții continuă să umble dezorientați și flămânzi prezentând un aspect jalnic cerșind hrană, dedându-se chiar la furturi de alimente de la gazdele care le-au dat adăpost”;
- 24 decembrie 1942. Prin ordin general pe armată, Ministerul Apărării Naționale atrăgea atenția că subofițerii nu își respectau cuvântul dat la promisiunile de căsătorie”, nu își achitau sumele datorate pentru chirie și masă la diferiți particulari, făceau scandaluri în localuri și în alte locuri din garnizoane;
- 29 martie 1943. „Coloanele care trec din Caucaz și Crimeea  se prezintă sub un aspect care coboară prestigiul armatei române în ochii aliatului german și chiar al populației civile. […] Destrăbălare și debandadă în ceea ce privește trupa, delăsare din partea ofițerilor și subofițerilor ce o comandă, fac din aceste coloane o rușine pentru o armată care s-a luptat și luptă încă atât de brav” - constata un document al Corpului de cavalerie.
La rându-i, locotenent-colonelul Virgil Popescu observa oameni îmbrăcați cu uniforme germane, rusești sau chiar combinate, descheiați la nasturi, nebărberiți de 10 zile, nespălați;
- 12 aprilie 1943. Curtea Marțială a Diviziei 2 munte constata că „aproape la toate detașamentele care vin din Caucaz s-a observat o stare de spirit deosebită și o indisciplină în atitudine și ținută care dă de gândit. Astfel: ofițeri fără trese, cu capele sau căciuli de trupă, cojoace etc.; la subofițeri și trupă aceeași delăsare în ținută și mai ales o tendință generală în folosirea efectelor rusești; la orice observație se capătă orice răspuns tipic: «Vin de pe front! ». Alții au mâncat și băut în diferite localuri și în loc de plată au amenințat cu împușcarea pe patroni. O tendință generală spre jaf și distrugere. Apoape că nu există coloană care să nu distrugă ceva din clădirile în care a fost cazată. Semnele exterioare de respect numai sunt cunoscute decât de foarte puțini”;
- 10 mai 1943. Constatând că „mai sunt ostași care beau peste măsură, se îmbată, devin turbați și încep să tragă cu arma și să lovească cu baioneta în camarazii lor”, generalul Ion Dumitrache, comandantul Diviziei 2 munte, a ordonat, din nou, ca băutura să se dea „cu măsură și numai în fața ofițerilor”;
- 18 decembrie 1943. Prin Ordinul general nr. 108, ministrul de Război, generalul Constantin Pantazi atragea atenția că „încă se mai întrebuințează plocoanele” și ordona să se aplice „sancțiuni severe”;
- 24 decembrie 1943. Văzând pe stradă un ofițer superior de cavalerie „purtând sabia ca pe un baston”, ministrul de Război, generalul Constantin Pantazi, îl pedepsește cu 5 zile de arest sever;
- August 1944. Printre cauzele pedepselor disciplinare date la Divizia 20 infanterie s-au numărat: folosirea ostașilor fără aprobare (arest 4 zile), intervenții pentru obținerea de concedii pentru unii ostași, scandal în restaurante (10 zile arest), lipsă de la program/apel, neglijență în serviciu, abuz de autoritate, purtare necuviincioasă, lipsă de tact, beție, neexecutare de ordin, întârzieri de la program etc.;

- 17 octombrie 1944. În timpul luptelor din Transilvania, colonelul Ioan Iucăl, comandantul Brigăzii 9 infanterie, constata și făcea cunoscut următoarele: „În timpul urmăririi inamicului s-au făcut următoarele constatări: oameni rămași foarte mult în urma unităților, la distanță de 7-8 km, pretextând că nu mai pot de oboseală; aspectul lor era lamentabil, nedeosebindu-se cu nimic de al prizonierilor și dezertorilor; unități constituite sub comandă de ofițeri activi rămase sub același motiv la 5-6 km în spatele frontului; batalioanul din rezerva brigăzii înșirat pe 3-4 km neputând înterveni dacă ar fi fost nevoie nici în 2 ore; batalion mărșăluind după 15 ore de repaus în acelaș hal de murdărie în care intrase în cantonament; începând cu comandanții de batalion, companii și plutoane, toți erau nebărbieriți și cu ținuta în dezordine; trupa cu noroiul gros și uscat pe bocanci și moletiere; armamentul roșu de rugină. Cea mai alarmantă constatare este destrăbălarea ce se observă la unii ofițeri, care a contaminat trupa, în specila moda de a se umbla descheiat la manta și la veston... Soldați care cerșesc de la locuitori, spunând că nu au mâncat de zile întregi... Soldați care fură. Furturi patronate”[1].

Nota autorului - Chiar dacă nu plac (şi vor supăra pe mulţi), asemenea manifestări şi atitudini au făcut parte din istoria participării româneşti la război şi nu trebuie ignorate!

-----------------------------------------------
[1] Alesandru Duţu, Războiul (1941-1945), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2019.