Newschwabenland, art-emisMulte decenii după capitularea Germaniei din 1945, o parte a literaturii istorice, pseudo-istorice şi unele ipoteze au refuzat să admită că Hitler s-a sinucis. Carbonizarea cadavrului şi îngreunarea identificării nu au fost singurele argumente. Însuşi Stalin, la Conferinţa de la Postdam, a declarat (nu se ştie exact din ce motive) că dictatorul nazist n-a murit. Ulterior, şi în S.U.A. a existat un curent favorabil ipotezei că Hitler, Eva Braun şi câţiva apropiaţi ar fi fugit cu avionul în Norvegia (în mai 1945), apoi au plecat cu un convoi de submarine spre Polul Sud, acolo unde al Treilea Reich, în urma unei misiuni de explorare a Antarcticii, proclamase în 1939 teritoriul Neu Schwabeland.

O bază militară ultraperformantă

Ipoteza conform căreia Hitler s-ar fi refugiat la Polul Sud se bazează, totuşi, pe argumente suficient de logice, exploatate la maximum de diverşi autori. Vă prezentăm, conform importanţei şi datelor reale, câteva repere deloc neglijabile[1]:
- De ce l-a interesat pe Hitler un teritoriu în Antarctica, înainte de debutul războiului? În 1938-39, Germania a făcut o expediţie acolo, stabilindu-şi teritoriul „Noul Schwabeland. Hitler avea la dispoziţie submarine cu mare autonomie de deplasare, utile în ruta foarte costisitoare spre sudul Pacificului.
- Un „inventar" provizoriu făcut de aliaţi flotilei de submarine naziste, după război, a arătat ca lipseau zeci de aparate de ultimă generaţie. Nu se ştie nici acum unde a dispărut o parte dintre ele.
- În timpul războiului şi în anii postbelici, apariţiile de aparate de zbor neidentificate, cu performanţe superioare celor cunoscute, au atras atenţia asupra unei mari investiţii secrete germane: forţa de propulsie antigravitaţională (sau electromagnetică) şi avioanele cu o aripă circulară în loc de două aripi normale. Nemţii reuşiseră fabricarea aparatul numit „Sack AS-6", ca şi americanii şi canadienii. Se ştie că inginerii germani erau deja experţi in propulsia rachetelor.
În consecinţă, s-a emis ipoteza că aparate sofisticate germane au fost lansate de la baza militară nazistă „Noul Berlin" (de pe teritoriul „Noua Schwabia") către teritoriul S.U.A. (şi în America de Sud), pentru spionaj şi intimidare. Incidentele cu martori oculari deveniseră frecvente în America. Nu se ştie nici până astăzi dacă Dosarele Roswell şi Kecksburg (numit şi „Roswell de Pennsylvania") au legatură cu baza militară de la Polul Sud, dar este cert că unii piloţi ai aliaţilor, chiar în timpul războiului, declaraseră că fuseseră „hărtuiţi" de obiecte luminoase care le însoţeau avioanele şi care aveau performanţe superioare. Acest din urma fenomen a primit numele „Foo Fighter" şi nu de OZN. Coroborat cu aceste performanţe, este sigur că naziştii au experimentat la mina Wenceslas antigravitaţia sau propulsia electromagnetică (Operaţiunea „Marele Clopot"), iar toţi cei care au lucrat acolo au fost ucişi de Gestapo, pentru înmormantarea secretului.

Operaţiunea „Săritura la înălţime"

„Coincidenţele" care conduc la concluzia menţionată fac trimitere spre considerarea expediţiei americane la Polul Sud, din 1946-1947, drept o tentativa de distrugere a bazei militare naziste. Oficial, S.U.A. doreau să experimenteze rezistenţa oamenilor şi materialelor la condiţii severe. Atunci de ce a fost nevoie de peste 4.000 de oameni şi numeroase vase şi avioane de război? Din pacate, şeful expeditiei „HighJump", amiralul Richard Byrd, ar fi declarat la întoarcere că ar exista un „teritoriu ostil"... Germania nu a avut niciodată revendicări la Polul Sud şi abia în 1981 şi-a stabilit acolo unele facilităţi. Cartografic, Neuschwabenland există şi acum (vezi harta).[2]
----------------------------------------------------------------
[1] revistamagazin
[2] Georg Westermann Verlag Braunschweig - Număr de catalog 10.000 - Pagina: 145
harta „Neu Schwabenland".Harta este inclusă în Diercke 130. Auflage Weltatlas
(ediția 1942) revizuită, în 1966. În colțul din stânga jos sunt Bludau Munții (în germană: 2400 Bludau BGE) denumire dată după medicului navei, dr. Josef Bludau, care a luat parte la Expediţia Germană în Antarctica -1938/39.