La 75 de ani de la eliberarea oraşului Carei încă se mai caută „adevărul” referitor la semnificaţia zilei de 25 octombrie 1944 când trupele germane şi ungare au fost respinse dincolo de granița firească din vestul ţării, când partea de nord-vest a României ocupată de Ungaria în 1940 a fost eliberată, anulându-se, astfel, consecințele dictatului de la Viena din 30 august 1940. Acest adevăr l-au avut în vedere şi cei care au decis (în 1959) ca 25 octombrie să devină Ziua Armatei României, ca recunoaştere a sacrificiilor făcute de militarii români de-a lungul veacurilor, ca simbol al luptei pentru reîntregirea graniţelor, aşa cum s-a întâmplat şi la 25 octombrie 1944 (în acel context istoric, reîntregirea s-a făcut numai în partea de vest a ţării).

Chiar dacă nu mai place unora, adevărata semnificaţiei a zilei de 25 octombrie 1944 a fost reliefată imediat de comandanţii marilor unităţi române care au făcut-o posibilă:

- Generalul Mihai Racoviță, ministrul de Război: „După patru ani de cumplită suferință și împilare maghiară Ardealul a fost eliberat de sub hoardele cotropitoare. Stindardul libertății și drepturilor noastre nepieritoare îmbracă azi în sărbătoare orașele și satele pângărite de urgia uzurpatorilor... Plaiurile și codrii Maramureșului, Țării Oașului și Crișanei vuiesc iarăși de voioșia libertății câștigate. Românii de pretutindeni, cu mic cu mare, tresaltă la sunetul trâmbițelor biruitoare. Ardealul sfânt, leagăn scump al românilor, furat printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaților unguri, pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit azi, prin luptă dreaptă și jertfă vrednică la patria din care a fost rupt” (ordinul general nr. 77 din 26 octombrie 1944).

- Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4: „La chemarea Țării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la Viena ați răspuns cu însuflețire și credință în izbânda dreptății poporului român. Tineri și bătrâni ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu piepturile voastre ați făcut zăgaz neînfricat dușmanului care voia să ajungă la Carpați… Prin ploi, prin noroaie și drumuri desfundate, zi și noapte, ați luptat cu un dușman dârz și hotărât și l-ați învins… Peste veacuri veți fi slăviți, voi, ofițeri și ostași care ați eliberat Ardealul” (ordinul de zi nr. 292 bis din 29 octombrie 1944).

- Generalul Emanoil Leoveanu, comandantul Corpului 6 armată: „Pământul Ardealului, frământat de suferința atâtor martiri, udat cu sângele atâtor eroi, este dezrobit prin brațul vostru eliberator, iar locurile dragi, sfințite cu jertfa lui Horia, Cloșca și Crișan, sunt chemat esă-și reia viața lor românească, curmată temporar de dușman... Ploile, terenul desfundat, căile de comunicație foarte reduse și rele, podurile distruse, șoselele minate, nu au fost bariere ale înaintării voastre, ci îndemnuri pentru a grăbi reînvierea românească în Ardeal” (ordinul de zi nr. 109 din 25 octombrie 1944). a neamului, voi ați trecut în legendă… Țara întreagă laudă faptele voastre. Vă mulțumesc, bravii mei ostași, pentru jertfele voastre mărețe, pe care le-am urmărit stand în rândurile voastre” (ordinul de zi nr. 13 din 25 octombrie 1944).

- Ca urmare, principala semnificație a victoriei românești de la Carei din 25 octombrie 1944 a constat în refacerea integrității teritoriale la granita de vest a țării, în revenirea Transilvaniei la Patria-Mamă, la care armata română a avut o contribuţie decisivă (acum, unii invocă faptul că nu toată armata a participat la luptele eliberatoare din nord-vestul ţării, ca şi când acest lucru ar conta) şi nu a reprezentat un cadou făcut regelui Mihai I cu ocazia zilei sale de naştere. Chiar dacă evenimentele au coincis! Aceasta deoarece a fost vorba de o simplă întâmplare, în contextul în care unitățile de la flancurile apropiate ale diviziilor 9 și 18 infanterie române (din Corpul 6 armată) au ajuns la 2 km sud de orașul Carei în seara zilei de 24 octombrie 1944, ofensiva fiind reluată în a doua jumătate a nopţii de 24 spre 25 octombrie printr-un atac frontal cu patru batalioane şi manevră pe la est și vest, cu regimentele de la flancurile exterioare ale acestor mari unități.

Chiar dacă ar fi dorit cu orice preţ să elibereze Careiul la 25 octombrie (de ziua regelui Mihai I), generalului Gheorghe Avramescu i-ar fi fost imposibil deoarece nu el impunea ritmul operaţiunilor militare ale Armatei 4 pe care o conducea, ci mareșalul R.I. Malinovski, comandantul Frontului 2 ucrainean, şi generalul F.F. Jmacenko, comandantul Armatei 40 sovietice, cărora Armata 4 română le era subordonată. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, ziua de 25 octombrie ar fi rămas în istorie tot ca moment al reîntregirii în vestul ţării, nu ca un cadou oferit suveranului.

Cu vreo 20 şi ceva de ani în urmă, unii au sondat/dorit schimbarea datei de 25 octombrie (de regulă ploioasă şi răcoroasă de toamnă), ca Zi a Armatei, cu o alta mai însorită, ca și când în toamna anului 1944 ostașii români ar fi luptat și sacrificat sub briza mării și razele blânde ale soarelui. Şi tot cam pe de atunci, din abordările oficialităţilor (inclusiv militare) au început să lipsească referirile la semnificația Zilei de 25 octombrie 1944, fiind eliminate, aproape în totalitate, aspectele referitoare la eliberarea Ardealului, la inamicul cu care s-au confruntat atunci militarii români etc. (U.D.M.R. şi vremelnicii de la cârma ţării  ştiu de ce - n.r.).

Aranjament grafic - I.M.