În ziua de 4 august 1945, Serviciului Special de Informaţii Român i se comunică, printr-o notă, a agentului Serviciului aflat la Potsdam, unele comentarii ale cercurilor corespondenţilor de presă străini, asupra Conferinţei de la Potsdam. Voi da un extras din această notă, fără a o comenta, privitoare la România. Spre deosebire de majoritatea istoricilor, eu nu comentez documentele de arhivă, în dorinţa de a fi cât se poate de obiectiv. Datorită faptului că orice om, cu voia sau fără voia sa, are tendinţă de subiectivitate şi, deci, interpretând documentul matcă, original, transmite cititorului părerea sa - strecurând, astfel, o notă de gândire proprie -, eu am ales calea publicării documentelor originale, fără comentarii (pe cât îmi este cu putinţă). În textul prezentat nu am corectat ortografia timpului respectiv, nu am adăugat nici o virgulă, lăsând documentul original, aşa cum este în dosarul respectiv din Arhivele Statului (Fondul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri – Serviciul Special de Informaţii – DOSAR 40/1945). Această notă, precum şi toate documentele originale publicate, le-am editat în colecţia: „Dezvăluiri - Faţa necunoscută a Istoriei României", în 17 volume, în editură proprie, în anul 2008. Toate documentele sunt din Fondurile Serviciilor Secrete Române (Fondurile: Serviciul Special de Informaţii, Direcţia Siguranţei GeneraleI, Direcţia Generală a Poliţiei, Corpul Detectivilor, Casa Regală), din perioada 1890-1950. Accentuez, aceste documente, inedite, nu au văzut lumina tiparului, fiind, până în anul 1991, în Fondul Special sau documente clasificate. Astăzi sunt libere pentru cercetători şi istorici. (Mircea Vâlcu-Mehedinţi)

Ziariştii străini Gordony Langas Sezen şi Corbu, referindu-se la Conferinţa dela Potsdam, au comentat astfel poziţia Rusiei în situaţia actuală: Pentru prima oară, după sute de ani, armatele ruse întărite cu multe milioane de oameni, trec frontierele imperiului slav, stăpânesc vastele teritorii ale Europei Centrale, ale Sud-Estului şi Balcanilor şi ajutaţi de jugoslavi, de bulgari şi români au ajuns la Adriatica şi se instalează pe două treimi din ţărmul Mării Negre. Astfel că nu este de mirare – afirmă ziariştii susmenţionaţi – că Sovietele vor să exploateze spre profitul lor situaţia favorabilă ce şi-au creiat-o prin forţa lucrurilor în această parte a Europei, şi că încearcă să realizeze prin toate mijloacele aflate la dispoziţie, visul lor de secole. [...]. Impresia generală în cercurile presei străine, este că la Potsdam se va conta să se dea Sovietelor toate satisfacţiile de ordin material şi teritorial compatibile cu crezul democratic al marilor puteri aliate, ocrotind totuşi la maximum integritatea teritorială şi independenţa politică a ţărilor aflate actualmente sub controlul direct al armatelor sovietice. În ceiace priveşte România părerea aceloraşi cercuri este că, aceasta, dat fiind politica aproape exclusiv filo-rusă practicată sub guvernul Groza, s'a pus ea însăşi într'o situaţie dezavantajoasă faţă de puterile aliate. Guvernul român uitând prea pe faţă că victoria contra Germaniei nu se datoreşte exclusiv armatelor sovietice, cari n'ar fi putut opera fără ajutorul financiar şi fără materialul ce le-a fost furnizat de Statele Unite şi Marea Britanie, fără să vorbim de cooperarea militară şi cea cu totul particulară a aviaţiei aliate, a comis o greşeală de apreciere atât din punct de vedere practic cât şi din punct de vedere sentimental, ale cărei consecinţe sunt uşor de constatat. Nu trebue să se uite la Bucureşti că Anglia şi Statele Unite, cari reprezintă printre puterile aliate mentalitatea democraţiilor occidentale, au luptat şi luptă încă astăzi contra Japoniei, pentru idealul de libertate al tuturor popoarelor şi nu pentru a stabili noui regimuri dictatoriale. [...]. Se ştie perfect la Londra şi Washington că simpatiile marii majorităţi a poporului român sunt pentru naţiunile anglo-saxone, dar acest fapt nu este suficient pentru a şterge reaua impresie şi repercusiunile supărătoare pe care aşezarea guvernului Groza, aşa cum a fost impus, a provocat-o în Anglia şi America.

[...]. Dacă românii doresc cu adevărat ca România de mâine să fie o naţiune unde libertatea să nu prezinte un cuvânt fără sens, nu trebue să privească numai spre Moscova, şi dacă României îi este scumpă libertatea, ea nu trebue să adopte o atitudine servilă (subl. n.) faţă de guvernul sovietic, care contrar aparenţelor, mai mult sau mai puţin favorabile, nu este şi nu va putea fi mâine arbitrul destinelor Europei şi al lumei întregi. Faţă de Moscova, românii vor să creeze certitudinea că sunt gata la orice pentru a-i fi agreabilă şi a-i da impresia că ţara este pe cale să devină comunistă, deşi această impresie este falsă, şi chiar comuniştii, cari sunt aici ca şi inexistenţi, ştiu asta. Aceleaşi cercuri afirmă că în cercurile guvernamentale se ajunge până la a voi să se uite jafurile sistematice comise de ruşi în toată Ţara, în afara oricărei convenţii de Armistiţiu, jafuri cari, distrugând printre altele bogăţiile agricole şi zootehnice ale ţării, contribue la agravarea situaţiei economice şi pot să creeze o premiză pentru turburări cu substrat politic. Dacă autorităţile sovietice din România ar fi procedat cu ordine la rechiziţiile cuprinse în condiţiunile de armistiţiu, România ar fi putut, dat fiind bogăţia sa agricolă şi zootehnică, să facă faţă uşor livrărilor cerute şi în acelaş timp nevoilor presante pentru aprovizionarea ţării. Este drept să plăteşti când ai pierdut, dar să asişti la jaful sistematic al ţării şi să subscrii şi să mulţumeşti pe deasupra autorilor, numindu-i salvatori, aceasta se numeşte demagogie (ipocrizie – n.n.) şi lipsă de patriotism. [...]. Se cunosc deci suficient la Washington adevăratele sentimente ale poporului român şi se ştie acolo că România nu este partizana nici unei dictaturi şi cu atât mai puţin a unei dictaturi proletare.