La Arhivele Naţionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), în fondul „Mănăstirea Câmpulung”, se află, printre altele, un document (XXII/10), scris în limbile slavonă și română (cu caractere chirilice), emis în 16 noiembrie 1706 (7215), prin care Constantin Brâncoveanu voievod, domnul Țării Românești, întărește Mănăstirii de la Câmpulung stăpânirea peste a treia parte de moșie din Câlcești, din județul Mușcel, toată partea lui Onofrie călugărul, precum și peste două roate de moară și una de piuă de acolo.
Actul este autentificat cu un sigiliu octogonal (18 x 16 mm), imprimat cu chinovar, ce are în emblemă, într-un scut oval, pasărea redată în întregime, cu aripile deschise, cu zborul în jos, capul întors spre aripa dreaptă, purtând în cioc o cruce latină, poziționată în pal, flancată, în partea de sus, la dextra de soare, la senestra de semilună, în partea de jos, de anul 1689. Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu un glob crucifer, are pe flancuri două ramuri, din ale căror extremităţi superioare ies, ca suporți, doi grifoni adosați.
În exergă, mărginită la exterior de un octogon liniar, legenda în limba slavonă, redată pe alocuri cu prescurtări: † Io Costandin B.(asa)rab. V.(oe)vod. B(o)J(ïiu). M.(ilostïiu) G(ospodar) Z.(emli) U.(ngro)VL(a)H(i) († Io, Constantin Basarab Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Românești).
La prezentul document, cuvintele au fost transcrise ca în text, iar cele slavone au fost transliterate cu caractere latine.
† Milostïeiu Bojïeiu, Ïo Costandin voevod i gospodin[1]. Davat gospodstvo mi sïe povelenïe gospodstva mi[2] sfintïi și dumnezeeștïi mănăstiri den orașul domnïi meale den Câmpulungu, unde iaste hramul Uspenïe Bogorodiță[3] și părintelui Iosif egumenul și tuturor părinților călugări câți să află lăcuitori la această sfântă mănăstire, ca să fïe sfintïi mănăstiri moșïe la satul Câlceștii, ot sud[4] Mușcel, toată partea lui Onofrie călugărul, feciorul lui Ivan logofăt den Câlcești, cât au avut de moștenire de la părințïi, den tot hotarul a treia parte den siliștea satului, den câmpu, den apă, den pădure și cu doao roate de moară și cu o roată de pio și cu tot venitul, pentru că această a treia parte de moșïe den Câlcești și aceaste doao roate de moară și cu roata de pïo, fost-au ale lui Onofrie călugărul de moștenire de la părințïi lui și au stăpânit în vïiața lui. Iar după aceaia, el den bună voia lui au socotit întru inema lui, pentru Dumnezeu și pentru sufletul lui și al părinților, de s-au făcut pomeană, de au dat și au închinat toată partea lui de moșïe și cu aceaste 2 roate de moară și cu o roată de pio de acolo den Câlcești, cât au fostu partea lui, la sfânta mănăstire Câmpulungul. Și și-au scris numele lui și al părinților la sfântul pomealnic, ca să se pomenească la bojăstăvna[5] leturghïe numele lor în veaci. Și au făcut și zapisul lui de danïe, întărit cu mare blestem la sfânta mănăstire și cu mulți părinți călugări mărturïi iscăliți în zapis, precum am văzut domnïa mea și zapisul lui Onofrie călugărul de danïia aceasta la mâna părintelui Iosif egumenul. Dereptu aceaia și domnïa mea încă am dat această carte a domnïi meale sfintïi și dumnezeeștïi mănăstiri de la Câmpulungu și părintelui Iosif egumenul, ca să aibă a ținea și a stăpâni această a treia parte de moșïe den Câlcești, toată partea lui Onofrie călugărul și cu aceaste 2 roate de moară și cu o roată de pïo de acolo, precum scrie și zapisul lui de danïe, cu bună pace, să fïe sfintei mănăstiri de întărire și părinților călugări de hrană și de îmbrăcăminte, iar lui Onofrie călugărul întru veaci pomenire. Și într-alt chip să nu fïe, că așa iaste porunca domnïi meale. I ispravnic, saam reci gospodstva mi[6].
Noiembrie, 16 dni[7], văleat 7215.