La Arhivele Naţionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), în fondul „Mănăstirea Govora”, se află, printre altele, un document (XVI/3), scris în limbile slavonă și română (cu caractere chirilice), emis în 8 ianuarie 1702 (7210), prin care Constantin Brâncoveanu voievod, domnul Țării Românești, întărește Mănăstirii Govora stăpânirea peste via de la Licura, din județul Vâlcea, toată partea lui Mecul logofăt din Ocnele Mari.

Actul este validat cu un sigiliu rotund (55 mm), timbrat mobil, cu foița de hârtie sub formă de opt frunze, patru mai mari, poziționate în cruce, intercalate de alte patru mai mici. În câmpul sigilar, în scut în formă de măr, două personaje încoronate, reprezentate în întregime şi din faţă, flancând un copac, mărginit, în dreptul trunchiului, de slovo-cifrele ZP-YZ (7197), pe vârful căruia stă pasărea redată în întregime, cu aripile deschise și cu zborul în jos, cu corpul conturnat (îndreptat spre stânga heraldică), cu capul întors spre aripa dreaptă, ținând o cruce în cioc, însoţită, la dextra de soare figurat, la senestra de semilună. Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, de la care pornesc lambrechini sub formă de fâşii, are pe flancuri motive baroce şi tenanţi două personaje adosate, redate din profil și pe jumătate, privind spre legenda de la marginea sigiliului.

În exergă, între un cerc liniar la interior şi o ghirlandă rotundă la exterior, legenda scrisă, cu prescurtări pe alocuri, în limba slavonă:

† Io Costandin Basarab Voevod B(o)jïiu M(i)L(os)tiïu G(ospo)d(a)r V(soi) Zemli Ugr(o)vl(a)hi († Io Constantin Basarab Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn în toată Țara Românească).

La documentul de față, cuvintele au fost transcrise ca în text, iar cele slavone au fost transliterate cu caractere latine.

† Milostïeiu Bojïeiu, Ïo Costandin Băsărab voevod i gospodar vsoe zemle Ungrovlahïiscoe[1]. Davat gospodstvo mi sïe povealenïe gospodstva mi[2] sfintïi şi dumnezeeştïi mănăstiri ce să chiamă Govora, unde să prăznuiaşte sfântul hram Adormirea preasfintïi, slăvitïi şi preaînălţatei de Dumnezeu născătoare şi împărăteasă, pururea fecioară Marïia şi părintelui Paisïe egumenul şi tuturor părinţilor călugări câţi să află lăcuitori la această sfântă mănăstire, ca să fïe sfintïi mănăstiri toată vïia care au fostu a Mecului logofătul de la vel[3] Ocnă ce au avutu la Licura, ot sud[4] Vâlcea, cu casa, cu pimniţa de acolo şi cu toate livezile şi cu totu pometul cât iaste împrejurul aceştïi vïi, pre unde au ţinutu şi Mecula logofăt, pentru că această vïe, cu casa, cu pimniţa, cu livezile şi cu pometul, fost-au a Meculïi logofăt de cumpărătoare încă mai denainte vreame.

Și tot au ţinutu pre seama lui cu bună paace până acum în zilele domnïi meale. Deci, cându au fostu acum, iar Meculïi logofăt lui trebuindu-i bani pentru trebile lui şi fïindu-i această vïe de vânzare, el de a lui bună voe şi cu ştirea şi cu voia oamenilor lui şi a vecinilor, au mersu de au făcutu tocmeală cu părintele Paisïe, egumenul de la sfânta mănăstire Govora, de i-au vândutu aceaste vïi şi cu toate cum scrïu mai sus şi făcându-se preţul bani mulţi. Iar Mecula logofăt au socotitu, pentru Dumnezeu şi pentru sufletul lui şi al părinţilor de şi-au făcutu pomeană, de au mai scăzutu, den cât au fostu preţul vïilor, o sumă de bani.

Şi şi-au scris patru nume ale părinţilor lui la sfânta mănăstire, ca să să pomenească la sfinta şi dumnezeiasca liturghïe până ce va sta mănăstirea. Şi preste pomeana aceasta dat-au şi părintele Paisïe egumenul şi bani gata pre această vïe, în mâna Mecului logofăt, taleri 85. Şi după vânzarea aceasta şi aşăzământul ce au făcutu Mecula logofăt cu părintele Paisïe egumenul, dat-au zapisul lui de vânzarea vïi aceştïia şi de pomenirea cum s-au zis mai sus, dempreună şi cu toate zapisele lui ceale vechi de au avutu de cumpărătoarea aceştïi vïi, la sfânta mănăstire Govora, precum am văzut domnïa mea zapisul Mecului logofăt de vânzare, leat 7208, cu multe mărturïi şi toate zapisele ceale vechi la mâna părintelui Paisïe egumenul.

Dreptu aceaia şi domnïa mea încă am datu această carte a domnïi meale sfintïi şi dumnezeeştïi mănăstiri Govorïi şi părintelui Paisïe egumenul, cu tot săborul Sfintïi mănăstiri, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni această vïe de la Licura preste totu, câtu au fostu a Mecului logofăt, cu casa, cu pimniţa şi cu toate livezile lui, cu totu pometul cât iaste împrejurul aceştïi vïi, precum au ţinutu şi Mecula logofăt mai denainte, ca să fïe sfintïi mănăstiri stătătoare și de moștenire și Mecului logofăt veacinică pomenire.

Şi am întăritu cartea aceasta cu tot sfatul şi cu credincioşïi boiarïi cei mari ai divanului: pan[5] Cornea vel ban Cralevschïi[6] i[7] pan Stroe Leurdeanul vel vornic i pan Dïicul Rudeanul vel logofăt i pan Mihai Cantacuzino vel spătariu i pan Şerban vel vistieriu i pan Vergo vel clucer i pan Dumitrache Caramalăul vel postelnic i pan Şerban Cantacuzino vel păharnic i pan Radul Izvoranul vel stolnic i pan Bunea Grădişteanul vel comis i pan Toma Cantacuzino vel slugeariu i pan Costandin Corbeanul vel pitariu.

Şi ispravnic, Ştefan Cantacuzino vtori[8] logofăt.

Şi s-au scris cartea aceasta în oraşul scaunului domnïi meale, în Bucureşti, întru al patrusprăzeacelea anni den domnïa domnïi noastre, de Isar logofeţelul.

Ghenarie[9], 8 dni[10], leat 7210.

Ïo Costandin voevod, Bojïeiu milostïeiu, gospodin[11].

Ïo Costandin voevod .