- Care a fost prima lucrare scrisă de dv. despre daci? întreb pe domnul Napoleon Săvescu.
- „Noi nu suntem urmaşii Romei", cu asta am început. A doua a fost „Epopeea poporului carpato-danubian", a treia "Alesul zeilor"...
- Spuneţi-ne în câteva cuvinte în ce anume au constat donaţiile societăţii „Reînvierea Daciei" pentru România?

Donaţii de milioane de dolari, privite cu suspiciune

- Vicepreşedintele nostru este profesorul urolog Mircea Golâmbu, unul dintre cei mai mari urologi ai lumii, trăieşte acum în America, la New York,
şi este profesor la New York University... Vizitând România şi văzând starea dotorilor din spitalele noastre, văzând că nu există nici o maşină de litotripsie - adică un dispozitiv care să zdrobească pietrele de la rinichi şi să le facă nisip, fără să mai fie nevoie să operezi, să tai omul, a venit aici şi şi-a propus să ajute pe medici; s-a achiziţionat o maşină nou nouţă de litotripsie care cu fondurile noastrea fost transportată în România şi dată în dotarea Spitalului Fundeni. Au fost trimise şi alte aparate pentru investigaţii urologice, au fost trimise aparate pentru mamografie, medicamente, iar acum, recent - discuţia avea loc în vara anului 2000, pentru Craiova, un transport de medicamente şi echipamente medicale în valoare de 1.400.000 dolari. Între aceste echipamente trimise la Craiova se află şi o altă maşinămobilă de litotripsie, bolnavii nu mai trebuie să meargă neapărat la Spitalul Fundeni, pot fi ajutaţi şi la Craiova şi oriunde unde poate ajunge această maşină mobilă de litotripsie.
- Cum au fost primite aceste donaţii de autorităţile româneşti?
- Am avut mari dificultăţi; anul trecut am donat un aparat complex de mamografie, care funcţiona pe principiul sonarului, şi ne-am lovit la vamă, de o întreagă birocraţie; ni s-au spus că n-am întocmit actele potrivite pentru donaţii. În anii anteriori, am fost obligaţi din cauza dificultăţilor vamale să oferim echipamente medicale - erau tot donaţii - către Republica Moldova, deorece în România au fost refuzate. Şi era vorba despre echipamente moderne de care spitalele aveau nevoie.

Cărţi despre daci în biblioteca unui etnic maghiar

- De când aveţi pasiunea pentru cultura şi civilizaţia dacilor?
- Probabil, din perioada când eram student la medicină, atunci am citit prima dată cartea lui Nicolae Densuşianu, carte pe care eu am descoperit-o în biblioteca unui etnic maghiar din Tg. Mureş, se numea Galfi, avea pe atunci vreo 85 de ani; nepotul lui se numeşte Lotzi Galfi şi actualmente este doctor în SUA; a sosit în America în urmă cu vreo zece ani, mi-aduc aminte, mi-a trimis o scrisoare, era în California, şi mi-a făcut plăcere; i-am dat un telefon şi i-am spus: „Loţi, ce faci?" „Aaa, sunt aici de opt luni de zile." „Te-ai apucat de învăţat?" „Nu, zice el, m-am dus la noi la biserică şi mi s-a spus că este imposibil să mai ajung doctor, aşa că acum învăţ să fiu tehnician respirator." „Loţi, e o ruşine. Eu ştiu că tu ai terminat Medicina în primii 17 pe ţară." „De unde ştii?" „Păi eu am fost al 18-lea şi te-am urât pentru că tu ai fost mai deştept. Pune mâna şi învaţă!" Şi l-am convins să înveţe, i-am cumpărat eu cărţile la New York şi i le-am trimis cărţi de 700 - 800 de dolari, i-am trimis şi nişte bani, a învăţat, a căzut la examen, şi atunci i-am trimis un cec în alb ca să se ducă la nişte cursuri la o facultate care se numeşte Kaplan, s-a dus, a învăţat, a luat examenele, a devenit anesteziolog, acum cinci ani a venit la New York să-mi aducă banii, şi i-am spus: „Măi, nu ţi-e ruşine? Îmi eşti dator pe viaţă, cu bani nu mai poţi cumpăra ce ţi-am dat." Anul trecut m-a invitat la Los Angeles, ne-am întâlnit la Las Vegas, am mers la Los Angeles, are o casă foarte frumoasă, cu bazin de înot încălzit, a zis că „asta datorită ţie, că mi-ai fost un prieten foarte bun şi nu uit niciodată..."

Noaptea politicienilor

- Dv combateţi ideea politică a Şcolii ardelene privind originea latină a poporului şi limbii române, care a dominat vreme de 300 de ani.
- Nu combate ideea, intervine domnul general Nicolae Spiroiu, urmăreşte efectele ei, arată care sunt faptele. Sigur, Şcoala ardeleană a apărut în nişte condiţii politice, sociale.
- Ideea originii latine este de natură politică.
- Este o idee politică, într-adevăr, continuă dl general Spiroiu.
- Sigur, o idee politică pe care dl doctor Săvescu o combate cu o altă idee politică: originea dacică a limbii române.
- Dar nu dl dr Săvescu o combate, au combătut-o Haşdeu, Caragiale, Aron Pumnul, Eminescu.
- Nu-mi atribuiţi mie, vă rog, nişte merite care nu-mi aparţin, intervine dl Napoleon Săvescu; eu sunt unul dintre cei care vorbeşte tare despre necesitatea reevalurii din perspectiva faptelor şi a adevărului istoric a ideilor legate de originea noastră, de originea limbii române. Eu militez, dacă vreţi, pentru ca istoria românilor să fie cunoscută aşa cum a fost şi nu în versiunea falsificată de care am „beneficiat" în şcoală.
- Cum poate deveni această idee operaţională?
- Prin dv, jurnaliştii din România, prin cei care ne ascultă, prin cei care vin la aceste manifestări şi adaugă alte cercetări, alte documente celor deja existente, adevărul va ieşi la lumină...
- Putem deplasa lucrurile de la istorie şi informaţii istorice către prezent? Simplul extaz în faţa unor idei nu este suficient.
- Faptul că sunteţi astăzi alături de noi, că vreţi să vedeţi ce au lăsat aceşti daci, pe care nu vi-i recunoaşteţi direct, ca strămoşi, pentru că vă consideraţi urmaşi ai romanilor este de ajuns să demonstreze că sunt oameni care gândesc diferit, care înţeleg diferit lucrurile; este începutul unui dialog, lucrurile trebuie să urmeze un curs normal... Adevărul învinge în cele din urmă... Este aşa de evidentă originea noastră încât pânăşi un copil de zece ani poate înţelege cum stau lucrurile.
- Cum priveşte Biserica Ortodoxă Română iniţiativele dv?
- Este un răspuns pozitiv, Prea Fericitul Patriarh Teoctist ne-a trimis o scrisoare, o delegaţie din partea Bisericii Ortodoxe a participat la Congresul din anul acesta; Biserica Ortodoxă sprijină adevărul şi n-o să se asocieze niciodată cu o minciună...

Poarta

Trei boi pasc liniştiţi pe marginea râului. Un muntean , ceva mai departe, ciopleşte un trunchi de fag. Mânuieşte toporul de parcă ar fi o maşină nemţească. Statură atletică, faţa arsă de soare, privire de vultur .
- Aveţi o cană cu apă? întreb.
Omul îşi pune toporul la brâu şi-mi face semn să-l urmez. Ascuns într-un pâlc de fagi este un şipot şi lângă el o cană de lut. Beau.
- Cum ajung până la cetatea dacilor?
Omul mă priveşte cu o căldură puţin obişnuită:
- Te duce drumul...
Apoi, după o pauză, adaugă, tocmai în momentul în care dădusem să plec:
- ... şi sufletul. Pe dumneata te mână ceva pe aici. N-ai linişte...
- Îl caut pe Zamolxe, zic, riscând să fiu luat drept zărghit.
- În ăst caz de ce nu te-i opri?
Tac. Printr-o spărtură ivită în pătura norilor, soarele îşi revarsă lumina asupra munţilor. Râul capătă reflexe de argint, frunzele de fag par poleite în aur. Munteanul râde, mai mult către soare şi codru.
- Aşa e la noi, îmi va spune el mai târziu. Vorbeşti cu un dac şi-ţi răspunde soarele. Astă noapte am visat că l-am găzduit pe Zamolxe. Când a plecat, mi-a zis că e musai să urc sus, pe munte, la cetate. Să mă boteze. ...Poate rămâneţi la mine peste noapte. N-am mai văzut un bucureştean pe aici de 20 de ani.
- Aş fi vrut să ajung la cetate...
- O să ajungeţi şi acolo. Dacă trebe... Drumul trece pe la mine...

Cu ani în urmă, plecasem din Botoşani către Ipoteşti pe jos. Undeva, într-un sat vecin, îl întrebasem pe preotul, care, îngenunchiat în curteacasei parohiale, cioplea şi el un trunchi de fag:
- Cum ajung către lacul lui Eminescu?
Preotul s-a oprit şi mi-a spus, la fel de simplu:
- Te duce drumul ...
Aceleaşi vorbe, acelaşi drum.

Peste tot, în lume, oamenii îşi valorifică şi îşi recunosc trecutul

- Reînvierea unui posibil cult al lui Zalmoxis nu ar afecta imaginea ortodoxiei din România?
- Să vă spun: am fost în Egipt şi am văzut minunile lăsate de strămoşii egiptenilor, am întâlnit acolo oameni religioşi, mahomedani, care erau ghizii noştri şi vorbeau atât de frumos despre trecutul lor, chiar dacă pe vremea faraonilor erau alte credinţe, alte religii... Nu cred că trebuie să fie o contradicţie, peste tot în lume oamenii îşi valorifică şi îşi recunosc trecutul, trebuie să fie o continuitate între ceea ce a fost înainte şi ceea ce este acum...
- Ce semnificaţie pot avea atari polemici în contextul integrării europene?
- Noi am fost în Europa, noi am dat naştere civilizaţiei Europene, nu trebuie să cerşim intrarea în Europa... Nu trebuie să stăm în genunchi pentru ca să intrăm în Europa...

Alături de lupi

Adorm târziu pe un pat din scânduri de brad. Gândurile nu-mi dau pace nici dincolo de pragul somnului. Visez că alerg prin păduri, alături de lupi. Ne urcăm sus pe stânci. Acolo erau posturile de pază. Aşteptam ceva. Cineva plecase şi ne lăsase nouă un mesaj. Mă trezesc. Nedesluşite mai sunt şi cărările mele.
Îmi amintesc că sunt în casa unui muntean a cărui gospodărie nu este departe de Valea Rea. Pe fereastra deschisă, aud apa care curge din şipot.
- Firul ăsta de apă nu s-a oprit de când îi lumea. Şi nici nu şi-a schimbat gustul, îmi spusese localnicul în seara trecută. Din ea beau şi lupii, şi viperele, şi cerbii şi noi. Orişiunde mergeţi în Şureanu, veţi găsi apă cu acelaşi gust.

Nu vedeţi pe mâna cui o încăput ţara?

- Cum au putut să dărâme cetatea?
- Unde vedeţi cetate dărâmată? Munţii noştri îs aici. Şi soarele îi, şi pădurea a
rămas. O trăznit numa' un fag când or lăsat pe americani să treacă cu avioanele! Îi tăt un semn. ... Dar hăilalţi ce-or dărâmat? Chetrele? Apăi, domnu' meu, numa să vrem şi le punem pe tăti la loc. Da merită hoţii şi viniturile? Nu vedeţi pe mâna cui o încăput ţara?
Fotografii - Iftimie Nesfântu