Ochiul care niciodată nu doarme

Poate se impune, aici, şi o confesiune: aproape toate încercările făcute de a semnala în mass media centrală activitatea şi iniţiativele d-lui dr. Napoleon Săvescu s-au lovit de rezistenţă şi respingere; au fost publicaţii care, în urma acestor propuneri, mi-au interzis să mai public în paginile lor; au fost editori şi directori şi redactori-şef care mi-au replicat: „Fugi, domnule cu parascoveniile astea de aici. Râd cititorii de noi. Auzi pretenţii... vine doctorul Napoleon Săvescu să pretindă că dacii au fost cel mai vechi popor din lume..." „Nici măcar nu sunt ideile lui, le-a adunat de la alţii...", spunea şi ilustrul "jurnalist" invitat pe TVR Cultural. „Iarăşi fantasmagoriile astea cu dacii...", comenta a lehamite doamna Zoe Petre, istoric, pe un alt post de televiziune, în perioada când era consilier al preşedintelui Emil Constantinescu.

„Nu doctorul Săvescu este un personaj controversat, reacţiile cercurilor româneşti sunt controversate"

Ce-am putea să adăugăm?! Grav nu este faptul că oamenii au puncte de vedere diferite, grav este când nu doresc să participe la un dialog deschis, atunci când se caută modalităţi, indirecte, de a compromite pe cei care susţin alte idei decât ale lor, grav este că se fac încercări de a deturna sensul unor acţiuni ori de a interzice jurnaliştilor să informeze opinia publică. Emisiuni radio au fost suspendate, pentru că vorbeau despre istoria Daciei(!), jurnalişti români au fost concediaţi (pentru că au participat doar la aceste evenimente. Sunt tentative de manipulare ale presei din România, şi, din păcate, au succes, sunt intervenţii concertate abil, ce pornesc din surse greu de precizat, probabil ostile intereselor româneşti reale. La conferinţa de presă desfăşurată în 27 iunie 2006, înaintea Celui de-al VII-lea Congres Internaţional de Dacologie, dl dr. Napoleon Săvescu spunea printre altele că istoricii care s-au afirmat în perioada comunistă şi au lansat teorii false fac mai greu un pas înapoi pentru a recunoaşte unde au greşit. Să fie aceasta singura explicaţie a ostilităţii faţă de aceste iniţiative?! Este greu de spus. De multe ori, am impresia că gloata de lichele ce încearcă să mă descurajeze în propriile demersuri jurnalistice sau literare, aminteşte de viniturile bolşevice de prin anii '50, de cei reuniţi în jurul Anei Pauker sau altora, de aceeaşi teapă, care interziceau românilor, în propria lor ţară, să vorbească despre ei, despre istoria lor, despre personalităţile valoroase ale neamului românesc. Se produce treptat o falsă normalizare a lucrurilor şi, din aproape în aproape, mistificarea istoriei, declanşată, prin anii '50, pe axa Moscova - Chişinău... Informaţiile false lansate atunci sunt luate acum ca realitate, ca punct de plecare... Furate de val, generaţii de tineri îşi construiesc propria lor identitate pe nisipuri mişcătoare, devenind astfel vulnerabili, uşor de manipulat.

O lume arhaică, o civilizaţie străveche

Am însoţit o dată, în timpul unei documentări despre rosturile transhumanţei, un momârlan de pe Jiul de Vest, în Clisura Dunării. Omul nu plecase niciodată până atunci din Vale. Nici măcar la armată n-a fost; angajându-se la mină, nu l-au mai luat în armată. Şi-atunci, când fratele meu, momârlanul, a văzut prima dată Dunărea, a exclamat, pentru el: „Doamne, mulţumescu-ţi, mi-ai dat zile să văd un Jiu atât de mare!" Pentru el, tot ce era apă curgătoare era Jiul. Când Petrică Birău, pictorul miner de la Cimpa, fiu de oieri din ţinutul momârlanilor a venit împreună cu copiii la mine în Bucureşti şi am ieşit în oraş, l-am auzit spunându-le: „Jucaţi-vă, dar nu vă duceţi prea departe; suntem la noi, în Petroşani, doar că oraşul a mai crescut puţin şi munţii sunt mai departe şi nu se văd din cauza blocurilor." Această îndărătnicie manifestă încă în zone retrase - fixarea în propriile date, ca şi cum acolo ar fi centrul lumii - o vom întâlni foarte rar în oraşe sau în lumea celor care se pretind intelectuali. Dar tocmai această îndărătnicie explică de ce au supravieţuit până astăzi insule din vechile comunităţi arhaice, cu tot ce ţine de cutume, obiceiuri, credinţe, sentimente... Tocmai această mândrie de a-şi revendica obârşiile, tendinţa de a se considera centrul universului ne ajută să identificăm adevăratele rădăcini. O barabă, cum spun momârlanii, o vinitură nu poate să găsească resurse ca să venereze eroii neamului românesc, faptele de glorie din trecut nu vor mişca nimic din sufletul lui. Ce legătură poate să aibă un papuaş cu istoria noastră? Ce importanţă poate avea pentru el că în 2006, aniversăm o mie şi nouă sute de ani de la moartea lui Decebal? Pentru el e important copacul din care a coborât, este de înţeles. Dar să auzi pe unul care se pretinde român că scrie sau aprobă un manual de istorie care nu face nici o referire la victoriile dacilor asupra perşilor şi să nu iei atitudine, pare să fie, realmente, strigător la cer. În ciuda opreliştilor, a interdicţiilor şi condiţionărilor, concrete şi usturătoare de multe ori, eu unul voi continua să cred că vremurile tulburi îşi selectează oamenii, eroii, personalităţile, şi că, dacă nu ar fi existat un român precum dr. Napoleon Săvescu, atunci românii aceştia, obedienţi faţă de toate gunoaiele, săraci, câteodată muritori de foame, l-ar fi inventat.

Filosofia dlui Egon Klein, neguţător de culbeci

Un evreu deştept, reîntors în România, care face afaceri cu un profit anual de sute de milioane de dolari, afaceri cu melci româneşti, exportaţi în Vestul Europei, dl Egon Klein, îmi spunea în 1999, într-un interviu realizat la Fântânele, în judeţul Mureş: „Atât le repetăm celorlalţi că evreii sunt cei mai harnici şi cei mai deştepţi, încât până la urmă ajung toţi să ne creadă."
Noi, românii, în schimb, atât de des şi de tare spunem altora că suntem leneşi, şi hoţi, şi oameni de nimica, încât ajung să ne creadă până şi românaşii noştri lipsiţi de coloană vertebrală ori cei care trâmbiţează pe canale mass-media „ruşinea de a fi român".

...şi ideile unui mason bine instrumentat

Problema are însă şi alte dedesubturi.
Din surse apropiate mişcării masonice am primit o altă replică, incredibilă aproape, ce m-a pus pe gânduri: „Nu înţeleg, spunea vorbitorul, de ce un medic deştept, şi care a făcut carieră în SUA, nu-şi vede de chirurgia lui şi de medicină; nu este un om prost; cu certitudine şi el cunoaşte că în istoria veche a românilor există foarte multe lucruri controversate, care nu stau în picioare. Ca să scormoneşti după ele, să determini şi pe alţii să scormonească şi, în final, să aduci la suprafaţă dovezi - arheologice, lingvistice sau cine ştie de ce fel - care să dea apă la moară altor etnii - pare, din perspectiva românilor vorbesc acum, să fie o prostie. Lucrurile au fost fixate o dată, recunoscute ca atare, acceptate, Europa modernă s-a construit pe această temelie..."

„Cum se face totuşi că tocmai cercurile evreieşti au reacţionat cu vehemenţă împotriva ideilor doctorului Săvescu?"

„Nu te-ai gândit că poate tocmai evreii au fost manipulaţi?! Dacă ei se pun de-a latul, au mai puţine şanse să descopere dovezi care ar putea să le fie favorabile. Nu te-ai întrebat de ce Vaticanul ţine în mare secret - făcându-le inaccesibile - mărturii scrise despre lumea veche? S-ar putea ca în acele mărturii să nu fie numai referiri la daci, ci şi altele, cu mult mai importante, referitoare la evrei. Interdicţia referitoare la daci poate să nu fie altceva decât un paravan. Practic, dacii au continuat să trăiască, şi-au păstrat limba, şi-au păstrat obiceiurile până în zilele noastre. Tu, singur, ai descoperit şi ai adus la suprafaţă cutume ale dacilor, zone care păstrează la vedere civilizaţia de atunci. Şi nimeni nu te-a oprit să publici lucrurile astea. Şi nimeni nu te-a criticat pentru ele. Şi, slavă Domnului, cred că ai putea să aduni numai pe tema asta câteva volume. Să nu crezi că Noi nu te citim!..."

„Şi, totuşi, evreii au rădăcini în masoneria mondială, poate că chiar ei conduc lumea..."

„Li se lasă impresia că ei conduc; sunt folosiţi; este ca povestea aceea cu puntea şi Dracul; sunt deştepţi, au bani, au finanţele pe mâna lor, conduc prin intermediul femeilor, au cele mai penetrante servicii secrete, au de partea lor mass media mondială, au oameni de-ai lor aproape în toate mediile sociale, în partide politice, în organizaţii secrete, în biserică, până şi în anturajul acestui doctor, căruia tu îi faci publicitate, s-au infiltrat; ei sunt mobili, noi ne mişcăm mai încet: căruţa încărcată o întorci mai greu decât dacă e goală! Fii, numai, atent ce se întâmplă în zona marilor afaceri din România; fie că sunt evrei din Israel, fie că sunt evrei din Anglia, sau din Austria, ei sunt cei care câştigă licitaţii, ei cumpără marile întreprinderi... Să nu crezi că nu e nici o legătură între asta şi faptul că anul 2006 a fost declarat «anul Traian». Şi, dacă-i auzi cum vorbesc, cum scriu, cum se prezintă în situaţii publice, eşti obligat să recunoşti că sunt cei mai buni. Ar trebui ca Noi - şi a apăsat pe Noi - să fim tâmpiţi ca să nu-i folosim în interesul Nostru... Aşa că, băiatul tatii, atenţie... Cercetează fenomenul. Ai timp să scrii despre asta, mai încolo. Câţi ani ai tu acum...?!"

- va urma -