Echipament militar: AKM 47, RPG 7, R107, R108 În lunile august şi septembrie 1972, o delegaţie militară din Republica Democratică Populară a Yemenului a efectuat o vizită în România cu scopul a primi un ajutor nerambursabil format din armament (pistoale, pistoale-mitralieră AKM, carabine semiautomate cal. 7,62 mm, mitraliere antiaeriene cal. 12,7 şi 14,5 mm, aruncătoare cal. 82 şi 120 mm, tunuri fără recul B-10 cal. 82 mm, aruncătoare de grenade antitanc RPG-7, tunuri de câmp cal. 76 mm), muniţii (pentru întregul armament solicitat, plus grenade de mână, lovituri pentru tunul cal. 122 mm, mine antipersonal, trotil), tehnică auto (mijloace grele de evacuare, autocamioane, autosanitare, autoîncărcătoare), echipament de aviaţie (piese de schimb pentru avioane MiG-17 şi MiG-17 F, lovituri pentru tunurile NR-28 cal. 23 mm şi N-37 D cal. 37 mm, bombe şi rachete de aviaţie pentru MiG-17), mijloace de transmisiuni (staţii radio R-108 M, R-104 AM şi UM), echipament farmaceutic, instrumentar medical şi chirurgical, o tipografie de campanie, studiouri fotografice, lunete de artilerie, binocluri, telemetre, uniforme, corturi şi pături.

Cererea respectivă a fost analizată la Ministerul Forţelor Armate şi generalul-colonel Ion Gheorghe a propus lui Nicolae Ceauşescu să fie aprobată acordarea unui ajutor în valoare de 3,9 milioane lei, în anii 1972-1973. La reuniunea din 4 septembrie 1972, membrii Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. au fost de acord cu propunerea şefului Marelui Stat Major şi, astfel, Republica Democratică Populară a Yemenului a fost sprijinită de România cu următoarele cantităţi de produse speciale: 800 puşti Mauser cal. 7,92 mm, 200 pistoale-mitralieră AKM cal. 7,62 mm, 500.000 cartuşe cal. 7,62 mm pentru AKM, 10.000 de grenade de mână GR-42, 100 binocluri, instrumentar medical în valoare de 87000 lei, piese de schimb pentru avioane de vânătoare-bombardament MiG-17, provenite din excedentul existent în România (în valoare de 300.000 lei), 2500 metri de pânză albă şi kaki, 3000 metri de pânză de doc (albastră şi kaki), 1000 perechi bocanci negri, câte 1000 de pături şi bidoane pentru apă.[1]

Cinci ani mai târziu, autorităţile de la Bucureşti au primit zece militari din Republica Democratică Populară a Yemenului pentru a li se acorda în mod gratuit tratament medical. În acelaşi timp, nu a fost acceptată trimiterea unui nou ajutor nerambursabil, constând din pistoale cal. 9 mm, mitraliere cal. 7,62 mm, mitraliere antiaeriene cal. 12,7 mm şi 14,5 mm, tunuri antitanc B-10, cal. 82 mm, pistoale pentru lansarea de rachete de semnalizare, cal. 26 mm, cartuşe cal. 7,62 mm, cartuşe cal. 12,7 şi 14,5 mm, lovituri explozive pentru tunul antitanc B-10, lovituri perforante şi de iluminare pentru tunul cal. 85 mm, 5000 de uniforme kaki, 2000 de perechi de bocanci din piele, 1000 de perechi de pantofi, 5000 de perechi de tenişi, 5000 de castroane din aluminiu, 5000 de costume pentru sport, 50 de corturi mari de campanie, 5000 de pături din lână – aşa cum solicitase Ali Nasser Mohamed, prim-ministru şi ministru al Apărării al R.D.P. a Yemenului.[2]

Motivul invocat de generalul Ion Coman pentru refuzarea cererii yemenite de armament, muniţii şi echipament militar a fost simplu şi concis: „actuala situaţie politico-militară din Yemen nu ar justifica acordarea acestuia, iar Ministerul Apărării Naţionale nu are prevăzute fonduri pentru această destinaţie"[3].
-----------------------------------------------------------------
[1] Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 102/1972, f. 4; 70-71; 74-80.
[2] Idem, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 6/1977, f. 80.
[3] Ibidem, f. 79.