Sofia - un complot al vârfurilor nomenclaturii comuniste realizat cu binecuvântarea Kremlinului

Prima lovitură pentru Todor Jivkov, aflat la putere de 33 de ani, a venit din partea Turciei, care a suspendat deschiderea graniţei pentru emigranţii turcofoni care părăseau Bulgaria. Imediat au intrat în scenă , devenind şi foarte active, două mişcări ecologiste „Ecoforum" şi „Ekoglasnost", astfel încât spre sfârşitul lunii august era vehiculată ideea unei iminente lovituri de palat. În spatele complotului se aflau generalul K.G.B. Sarapov, noul ambasador al Uniunii Sovietice la Sofia, ministrul de externe Petăr Mladenov (n. 22 august 1936 - d. 31 mai 2000) şi Andrei Lukanov (1938, Moscova -1996, Sofia ), ministrul relaţiilor economice externe. Opoziţia dinafara nomenclaturii nu conta, însă, decât pentru imaginea externă. Todor Jivkov era izolat, fără recunoaştere în relaţiile externe, Bulgaria fiind reprezentată de cei doi complotişti. În Bulgaria, debarcarea lui Todor Jivkov a fost încredinţata lui Sarapov, noul ambasador al U.R.S.S. la Sofia. Anterior, generalul Sarapov deţinuse responsabilitati însemnate în K.G.B., fiind și directorul cabinetului lui Andropov.

În 24 octombrie 1989, Petăr Mladenov adresează o scrisoare deschisă lui Todor Jivkov, aducându-i, între altele, critici aspre pentru prăbuşirea economiei. (Şi lui Nicolae Ceauşescu i-a fost adresată, în luna martie 1989, o scrisoare deschisă în care, printre alte grave acuze, i se imputa prăbuşirea economică a României. Nu poate fi chiar o coincidenţă întâmplătoare - n.n.) Mladenov şi-a prezentat demisia, dar Jivkov a amânat punerea ei în discuţia Biroului Politic al Partidului Comunist Bulgar. Iniţial, mişcările de stradă au fost timide şi cu participare redusă. Prima demonstrație anticomunistă la Sofia a avut loc pe data de 3 noiembrie 1989. În fapt, cca. 5.000 de ecologiști au scandat „Democrație" și „Transparența" în drum spre Adunarea populară unde au înmânat o petiție împotrivă realizării proiectului hidroenergetic Rila considerat daunător mediului. Acțiunea nu a putut fi oprită întrucât a concis cu intensificarea presiunilor externe pentru democratizare. In istoria oficială drept început al schimbărilor democratice este menționată data de 10 noiembrie când, în cadrul unei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, liderii pro-gorbacioviști l-au trimis la pensie, cu mulțumirile de rigoare, pe Todor Jivkov. Acesta începuse să-şi citească imperturbabil raportul, când premierul Atanasov se urcă la tribună pentru a propune retragerea lui Jivkov din funcţiile deţinute şi candidatura lui Mladenov. Ambele propuneri sunt aprobate fără probleme.

Ambasadorul sovietic Sarapov se întâlneşte imediat cu Jivkov, în timp ce Mladenov ia legătura cu Gorbaciov, care-l felicită. Ambasadorul american la Sofia, Sol Polanski (1926-2016), cu o zi înainte raportase Departamentului de Stat că nu se aşteaptă la niciun fel de schimbări importante la Plenara Comitetului Central din 10 noiembrie, subliniind că „Nimeni nu este pregătit să-i arunce o provocare lui Jivkov". Când semna telegrama redactată de „diplomatul de la C.I.A.", Biroul Politic, fără participarea lui Jivkov, votase eliminarea acestuia. Spre deosebire de țările central-europene, în Bulgaria regimul a fost mai puternic iar presiunile din partea unor grupuri de disidenți - mai slabe. În aceste condiții, rezistența anticomunistă a adoptat forme de luptă ecologiste. Doar dupa cĂderea lui Jivkov, la Sofia au început mari demonstraţii de strada și mitinguri, prin care se cerea abrogarea primului articol din Constituție care proclama rolul conducător al Partidului Comunist Bulgar.

Începutul tranziției a urmat modelul fostelor republici sovietice - nu cel al țărilor central-europene. Noul președinte Petar Mladenov a promis transparență și perestroica. În primii ani tranziția a fost controlată de către nomenclatura comunistă cu ajutorul unor grupări create de securitate. Președintele și lider al partidului, Petăr Mladenov a fost nevoit să demisioneze după ce a amenințat opoziția cu venirea tancurilor. În ianuarie 1990 Jivkov a fost pus sub arest la domiciliu. Ulterior partidul comunist s-a rebotezat ca partid socialist. Tranziția după modelul perestroikist deformează și șterge memoria colectivă despre comunism, care negat de peste 70% din populaţie în anul 1991, devine dorit de 55% în anul 2007. O posibilă explicație pentru sentimentele pesimiste constă în faptul că în Bulgaria schimbarea a fost dominată de nomenclatura comunistă. Dar Bulgaria nu este nici pe departe un caz singular!

Rolul Budapestei in evenimentele din Germania de Est si Romania

In contextul in care, in aproape intreg anul 1989, liderii conservatori est-germani, cehoslovaci, romani, bulgari si cubanezi au avut serios de luptat cu Gorbaciov, conducatorii reformatori unguri au creat o breșă în „Cortina de Fier", deschizand frontierele spre Austria pentru exodul miilor de est-germani campați în Ungaria.

Declarație comună asupra Transilvaniei

Dându-i o mână de ajutor lui Gorbaciov împotriva lui Ceauşescu, conducerea Ungariei facilitează organizarea la Budapesta a unei reuniuni a reprezentanților exilului românesc, special invitați la celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluției maghiare din 1956. Cu acest prilej este adoptată şi o declaraţie comună cu Forumul Democratic Maghiar - „Declaraţia de la Budapesta din 16 iunie 1989" - care stipulează caracterul Transilvaniei de „spaţiu de complementaritate", în care dreptul la reprezentare politică autonomă trebuie garantat. Mai multe mii de cetăţeni români trecuti clandestin in Ungaria, începand mai ales din 1986 (cifrele au oscilat de la 10.000 la 50.000), se aflau în centrele de primire şi triere ale emigranţilor, unii fiind pregătiţi şi trimişi cu însărcinări secrete în Romania. Misiunile, îndeplinite de aceștia în anii 1988 -1989, erau similare cu cele ale unor emisari ai „forumurilor civice" din Germania de Est, Cehoslovacia sau Polonia şi priveau radicalizarea anumitor grupuri din România în scopul reformării sistemului politic. În același timp, au fost pregătiți și agenți de diversiune pentru dezordini, violențe stradale și provocarea forțelor de ordine, care au acționat, atât in decemnbrie 1989, cât și în evenimentele violente ulterioare din lunile martie 1990 la Târgu Mureș și iunie 1990 la București. Daca, in cazul cetatenilor est-germani, Ungaria a procedat la deschiderea frontierelor cu Austria, în cazul romanilor le-au închis. Ungaria îşi creează, astfel, imaginea unei ţări cu mari probleme din cauza refugiaţilor români, la Budapesta fiind deschis un Oficiu al Inaltului Comisariat al O.N.U. pentru Refugiati (H.C.R.).

În Ungaria a fost constituită organizația „România liberă" și avansat proiectul unui guvern în exil

Organizatia romanilor de la Budapesta este pusa in legatura cu „Uniunea Mondială a Românilor Liberi" (U.M.R.L.), constituită în anii 1983-1984 sub patronajul a cel puţin două importante servicii speciale occidentale, la care s-a alăturat si K.G.B.-ul cu Asociaţia „Pro Basarabia şi Bucovina", prin care U.M.R.L.-ul a fost penetrat si luat sub controlul Moscovei. In vara si toamna anului 1989, şiruri nesfârşite de cetateni romani aflati in Ungaria sunt conduşi la frontiera cu România si predaţi grănicerilor. Este datoria autorităţilor de la Bucuresti să organizeze centre de primire si verificare a acestora. Pentru a putea face faşă noii sarcini, trupele de graniceri au fost trecute în subordinea Ministerului de Interne. Cercetarea celor reveniţi astfel în ţară conducea spre o concluzie sigură şi anume că, în curând, în România va urma o schimbare. A urmat, dar numai după „gentlemen's agreementul de la Malta".

- Va urma -