Carlinga 2Ampla încleştare din vara anului 1942 - februarie 1943, de la flancul de Sud al frontului germano-sovietic, a purtat numele de „Bătălia Stalingradului", una dintre cele mai mari operaţii din anii celui de-Al Doilea Război Mondial.

Bătălia Stalingradului a cuprins două etape distincte:
25 iulie - 18 noiembrie 1942, ofensiva germană şi apărarea sovietică pe căile de acces şi în interiorul oraşului Stalingrad;
19 noiembrie 1942 - 2 februarie 1943, contraofensiva forţelor sovierice şi capitularea ultimilor forţe din Armata 6 Germană.

Pe frontul de la Stalingrad, în compunerea Grupului de Armate „B" German se aflau şi Armatele a 3-a şi a 4-a Române, care au ocupat dispozitivul repartizat în perioada octombrie - noiembrie 1942. În dispozitivul de luptă au intrat şi unităţile de aeronautică română din compunerea Comandamentului Aviaţiei de Luptă, comandament activat la 6 septembrie 1942, în baza Ordinului Statului Major al Aerului nr. 9423/1942. În noile condiţii operative, Regiunea Aeriană Înaintată a rămas subordonată noului comandament constituit, împreună cu toate mijloacele care urmau să afluiască în zonă, cu excepţia Comandamentul 3 Aero cu unităţile care-i aparţineau.

Comandamentului Aviaţiei de Luptă, prin Ordinul de Zi nr.1 a fost încadrat cu personalul necesat, comandant al marii unităţi aeriene fiind numit generalul de escadră aviator Gheorghe Ermil, şef de stat major, comandorul aviator Constantinescu Vasile, iar ca ofiţer de legătură, comandorul aviator Rosler Frederich.

Zona de responsabilitate şi de operare a aeronauticii române a fost stabilită în raionul frontului Kasanskaia-Astrahan, fiind repartizate unităţilor de aviaţie române următoarele terenuri de zbor: aviaţia de bombardament greu (Savoia, He.111) pe Tazinskaia şi Morozovskaia, aviaţia de vânătoare şi Grupul Bopi iniţial pe Tusow, ulterior pe Kalatsch. Unităţile române de aviaţie urmau să acţioneze în cadrul Corpul 8 Aerian German din subordinea Flotei 4 Aeriene Germane - general de Armată V. Richthofen. Începînd cu data 10 octombrie1942, Comandamentul Aviaţiei de Luptă a luat denumirea de Gruparea Aeriană de Luptă, iar în baza prevederilor Directivei Speciale Nr. 54 s-au dispus şi ordonat misiunile specifice aşa cum fuseseră planificate prin Instrucţiunea Specială nr. 1.

În primele trei luni de luptă pe frontul de la Stalingrad, respectiv 6 septembrie - 6 decembrie 1942, Gruparea Aeriană de Luptă a avut la dispoziţie următoarele unităţi aeriene:
- de la 9 septembrie, Flotila 2 Vânătoare cu Grupurile 6, 7 şi 8 Vânătoare;
- de la 19 septembrie, Grupul 5 Bombardament He.111;
- de la 2 octombrie, Flotila 2 Bombardament cu Grupul 1 Savoia;
- de la 15 octombrie, Grupul 1 Recunoaştere cu Escadrilele 1 B.B şi Escadrila 2 Do;
- de la 16 octombrie, Grupul 3 Bombardament Uşor.
Pe parcursul celor trei luni de acţiuni aeriene neîntrerupte, Gruparea Aeriană de Luptă a executat în total 1050 misiuni la inamic dintre care, 317 misiuni de bombardament, 588 misiuni de vânătoare şi 145 misiuni de recunoaştere, cu 3.197 avioane ieşite la inamic, realizând 4.737 ore de sbor, lansând 1.337.506 kg. bombe, distrugând 47 avioane în aer şi 3 avioane la sol.
Potrivit datelor de arhivă, bilanţul activităţilor şi rezultatelor obţinute de unităţile din compunere a fost, de asemenea, impresionant:

Aviaţia de bombardament

A. Grupul 5 Bombardament (He.111)

1. Forţă combativă iniţială a fost 13 avioane şi a variat în timp astfel:
- până la 1 octombrie disponibilitatea a scăzut cu 40%, unitatea având în medie 8 avioane la zbor;
- de la 1 octombrie la 1noiembrie s-a menţinut aceeaşi disponibilitate;
- de la 1 la15 noiembrie, disponibilitatea a scăzut cu 60%, iar forţa combativă medie s-a redus la 5-6 avioane;
- de la 15 noiembrie la 6 decembrie, disponibilitatea a scăzut cu 75-80%, iar forţa combativă medie nu a fost mai mare de 3 avioane disponibile.
2. În cursul acestor 3 luni de luptă grupul a totalizat 77 zile de front şi 55 zile de acţiune efectivă, a executat 1.136 ore de sbor, în 105 misiuni de bombardament, cu un total de 529 avioane ieşite la inamic şi a lansat 861.584 kg. bombe.
3. Rezultate: a distrus sau avariat instalaţii de cale ferată, material rulant din gările de mare trafic şi a întrerupt circulaţia în 13 puncte prin distrugerea liniilor, în cursul a 14 ieşiri avion, toate executate în perioada de pregătire a ofensivei inamice pe DON. Ulterior, a distrus 2 trenuri şi a avariat 3, a distrus sau avariat 400-500 autovehicule, autospeciale C.L. şi vehicule hipo, a distrus 20-30 tunuri terestre, 10-15 tunuri A.A., 1-2 poziţii de aruncătoare, 2 poduri de pontoane, 1 vas şi mai multe ambarcaţiuni, un mare depozit de muniţii şi a incendiat numeroase rezervoare de combustibil din Stalingrad, provoacând numeroase incendii şi 6 explozii puternice. Totodată, a provocat inamicului pierderi numeroase în oameni, în această perioadă susţinând 13 lupte aeriene şi a obţinut o victorie aeriană.
4. Pierderi: în personal - 9 ofiţeri, 5 subofiţeri, 3 maiştri şi 5 trupă, în material - 4 avioane, din care 3 doborâte de artileria antiaeriană şi 1 dispărut la inamic.
Grupul 5 Bombardament a fost unitatea care s-a afirmat cel mai mult dintre unităţile de bombardament greu ale Grupării Aeriene de Luptă prin măsurile pe care le-a luat de a putea interveni la timp în toate acţiunile ce i s-au ordonat, prin pregătirea, conştiinciozitatea şi tenacitatea cu care le-a executat, prin faptul ca niciodată echipajele sale nu au ezitat a se angaja în misiunile cele mai periculoase (acţiunea dela Raspopinskaia şi cele din perioada ofensivei inamice de pe Don când echipajele s-au angajat în atacuri la înălţimi de 50 şi 100 m.). Rezultatele care au fost obţinute au fost dovedite, în majoritate a cazurilor, prin probe fotografice.

B. Grupul 1 Bombardament (S.Ju.)

1. Forţa combativă iniţială a fost de 16 avioane, iar disponibitatea a variat în timp astfel:
- până la 15 octombrie disponibilitatea a scăzut cu 25%, având în mediu 12 avioane disponibile;
- de la 15 octombrie la 1 noiembrie disponibilitatea a scăzut cu 50%, iar forţa combativă medie s-a redus la 8-9 avioane disponibile.
- de la 1 noiembrie s-a menţinut aceeaşi disponibilitate, după 25 noiembrie a scăzut cu aproximativ 80%, având în mediu un efectiv de 3-4 avioane disponibile.
2. În cursul acestei perioade a totalizat 65 zile de front şi 38 zile de acţiune efectivă, a executat 654 ore de sbor în 91 misiuni de bombardament, cu un total de 365 avioane ieşite la inamic şi a lansat 369.115 kg. bombe.
3. Rezultate: a distrus sau avariat instalaţii de căi ferate şi materialul rulant în 5 gări de mare trafic, a întrerupt circulaţia în 3 puncte, prin distrugerea liniilor de cale ferată, toate în perioada de pregătire a ofensivei inamice pe Don. Ulterior, a distrus sau avariat 3 trenuri în mişcare, 1 remiză de căi ferate, 1 pod de pontoane, 2-3 baterii artilerie, 1 atelier reparaţii care de luptă, cca. 200-300 autovehicule, care de luptă şi vehicule hipo. A provoacat mai multe incendii şi 5 explozii la obiectiv. Totodată, a provoacat inamicului pierderi în oameni, a susţinut 6 lupte aeriene, obţinând 2 victorii aeriene.
4. Pierderi: în personal - 2 ofiţeri, 5 subofiţeri şi 2 trupă, în material - 3 avioane, din care un avion doborât de aviaţia de vânătoare, un avion de artileria antiaeriană, un avion avariat de artileria antiaeriană care a aterisat forţat şi apoi a fost capturat de inamic.
Grupul 1 Bombardament Greu Savoia, prin rezultatele obţinute, a contribuit cu eficacitate la micşorarea forţei combative a inamicului şi la întreţinerea unei depresiuni morale în rândurile adversarului.

C. Grupul 3 Bombardament uşor (Potez 63, Karas, IAR 37)

1. Forţa combativă iniţială a fost de 22 avioane şi a variat în timp astfel:
- până la 1 noiembrie disponibilitatea a scăzut cu 25%, rămânând în medie cu 16 avioane disponibile.
- de la 1 noiembrie la 6 decembrie disponibilitatea a scăzut cu 60%, rămânând cu o forţă combativă medie de 8-9 avioane disponibile, iar în ultimele zile cu 1-2 avioane disponibile.
2. Grupul a totalizat 47 zile de front şi 25 zile de acţiune efectivă, a executat 431 ore de sbor în 104 misiuni de bombardament, cu un total de 294 avioane ieşite la inamic şi a lansat 91.257 kg. bombe.
3. Rezultate: a distrus sau avariat 100-150 autovehicule, care de luptă şi vehicule hipo, 6-8 baterii artilerie, 2 depozite, 1 ambarcaţiune pe DON, 9 trenuri, 1 haltă de cale ferată, 1 rampă de debarcare, 1 punct de comandă, 3-4 avioane inamice la sol, a provoacat 14 incendii, 7 explozii puternice şi numeroase pierderi în oameni.
4. Grupul nu a înregistrat pierderi în personal sau materiale.
Rezultatele pe care acest grup le-a înregistrat a reprezintat un maximum având în vedere posibilităţile de luptă ale materialului avut la dispoziţie, rezultate născute din elanul personalului şi conduita exemplară a comandanţilor.

Aviaţia de vânătoare

A. Grupul 7 Vânătoare (Me.109)

1. Iniţial a avut o forţă combativă de 16 avioane disponibile, pe care a menţinut-o aproape la acelaşi nivel, cu excepţia perioadei dintre 20 septembrie şi 1 octombrie, când mijloacele i s-au reduc până la 50%.
2. Grupul a totalizat 90 zile de front şi 55 zile de acţiune efectivă, a executat 837,25 ore de sbor cu un total de 805 avioane ieşite la inamic, în 85 misiuni de vânătoare liberă şi atac la sol, 80 misiuni de protecţie a aviaţiei de bombardament şi 92 misiuni de acoperire aeriană.
3. Rezultate: în atacurile la sol a distrus 3 avioane inamice, în cele 15 lupte aeriene pe care le-a susţinut a obţinut 8 victorii, fiind doborâte 8 avioane de vânătoare.
4. Pierderi: în personal - 3 ofiţeri, 2 subofiţeri, în material - 2 avioane doborâte în luptă aeriană.
Grupul 7 Vânătoare, prin comandantul şi personalul său, a pus în evidenţă noţiunile de energie, promptitudine în execuţie, conştiinciozitate în îngrijirea materialului. El s-a afirmat ca o unitate disciplinată, care nu a şovăit niciodată, când a fost trimisă să-şi execute misiunile sau când izolat de restul grupurilor, a fost pus în situaţii de mai mare complexitate şi nesiguranţă.

B. Grupul 8 Vânătoare (I.A.R. 80)

1. Iniţial a avut o forţă combativă de 23 avioane disponibile, care a variat în timp, astfel:
- până la 10 octombrie disponibilitatea a scăzut aproape cu 75%, apoi a crescut, o dată cu venirea celei de a treia escadrile aproape cu 80%, diponibilitate care s-a menţinut până la 1 noiembrie.
- de la 1 până la 21 noiembrie a scăzut cu 30%, iar până la 6 decembrie a rămas numai cu 25% din forţa iniţială.
2. A totalizat 90 zile de front şi 60 zile de acţiune efectivă, a executat 813.17 ore de zbor, cu un total de 668 avioane ieşite la inamic, în 71 misiuni de vânătoare liberă şi atac la sol, 94 misiuni de protecţie a aviaţiei de bombardament, 27 misiuni de acoperire aeriană, 4 misiuni de recunoaşteri-sonda.
3. Rezultate: a susţinut 10 lupte aeriene şi a obţinut 15 victorii aeriene, fiind doborâte 15 avioane de vânătoare.
4. Pierderi: în personal - 2 ofiţeri, 2 subofiţeri, în material - 3 avioane distruse în urma bombardării terenului de dislocare.
Grupul 8 Vânătoare şi-a împlinit datoria prin contribuţia pe care a adus-o în micşorarea forţei aeriene inamice şi în posibilitatea de acţiune pe care a asigurat-o aviaţiei de bombardament, în condiţiile greutăţilor de ordin tehnic specifice materialul din dotare şi acţiunea aeriană inamică.

C. Grupul 8 Vânătoare - Bombardament (IAR 81)

1. Iniţial a avut o forţă combativă de 14 avioane disponibile, care a variat în timp, astfel:
- până la 21 septembrie disponibilitatea a scăzut cu 30%, ajungând la o forţă combativă medie de 8 avioane disponibile;
- de la 21 septembrie la 10 octombrie disponibilitatea a scăzut cu mai mult de 60%, având o forţă combativă medie de 4 avioane disponibile;
- de la 10 octombrie la 22 noiembrie disponibilitatea a crescut cu 50%, iar forţa combativă medie s-a ridicat la 7-8 avioane disponibile;
- de la 22 noiembrie la 6 decembrie disponibilitatea a scăzut cu 75%, forţa combativă fiind de 3-4 avioane disponibile.
2. Grupul a totalizat 90 zile de front şi 56 zile de acţiune efectivă, a executat 530 ore de zbor cu un total de 391 avioane ieşite la inamic, în 46 misiuni de vânătoare liberă, 83 misiuni de protecţie a aviaţiei de bombardament, 17 misiuni de bombardament în picaj şi atac la sol, în cursul cărora a lansat 15.600 kg. bombe şi 6 misiuni de acoperire aeriană.
3. Rezultate: prin acţiunile de bombardament în picaj şi atac la sol a distrus 15-20 autovehicule şi a provocat inamicului pierderi în oameni, a susţinut 11 lupte aeriene şi a obţinut 18 victorii aeriene, fiind doborâte 18 avioane de vânătoare.
6. Pierderi: în personal - 4 ofiţeri şi 4 subofiţeri, în material - 7 avioane, 5 au fost doborâte în luptă aeriană, 2 au fost lovite de artileria antiaeriană inamică.
Grupul 6 Vânătoare - Bombardament s-a afirmat prin victoriile aeriene obţinute şi prin libertatea de acţiune pe care a asigurat-o formaţiunilor de bombardament române şi germane. El şi-a îndeplinit datorie cu toate pierderile suferite din cauza acţiunii inamicului şi a greutăţilor de ordin tehnic specifice materialului din dotare şi a terenurile improprii de operare din cotul Donului.

Grupul 1 Recunoaştere

1. Iniţial a avut în dotare 16 avioane. Disponibilitatea grupului a scăzut până la 1 noiembrie cu 62%, până la 15 noiembrie în medie cu 87%, iar până la 6 decembrie cu 93%.
2. Grupul a totalizat 53 zile de front cu 40 zile de acţiune efectivă, a executat 336 ore de sbor în cursul celor 145 misiuni.
3. Rezultate:
a) De la 15 octombrie la 19 noiembrie fiind la dispoziţia Armatelor a 3-a Română, a 6-a Germană şi a 8-a Italiană, a reuşit, prin informaţiile culese, să concluzioneze că, între 15 şi 26 octombrie activitatea inamicului se va concentra către sectorul Armatei a 3-a Română.
Concentrându-şi apoi activitatea informativă numai în zona acestei armate, a semnalat, în decurs de 15 zile, 7.000-8.000 autovehicule şi 2-3.000 tancuri, confirmând că inamicul îşi concentrează forţe importante în faţa armatei. S-a remarcat în zilele de 30 octombrie, 2, 8, 9, 10, 11 şi 14 noiembrie, când a semnalat prezenţa a 800 autovehicole, 360 autovehicole şi 20 autospeciale C.L., 140 autovehicole şi 30 autospeciale C.L., 2000 autovehicole şi 60-80 autospeciale C.L., 1100 autovehicole şi 10-15 autospeciale C.L., respectiv 285 autovehicole şi 100 avioane pe trenurile de dislocare. Totodată, a urmărit aceste coloane şi le-au determinat zonele de concentrare, Kletskaia-Krasenski- -Pospesenski şi Ceboatrev-Deviatkin-Kalmikovski.
A urmărit desfăşurarea pe teren a aviaţiei din zona Jelenskoe-Kumigla-Rakovka-Kletskaia şi a precizat intenţia inamicului de a-şi concentra aviaţia, început cu data de 14 noiembrie.
Executând toată gama de misiuni specifice a reuşit să identifice dispozitivele de luptă şi dispunerea artileriei antiaeriene inamice respectiv, o parte în lungul frontului în special la trecerile peste Don în sectorul Jelenskoe Serafimovici şi Kletskaia-Podpeskenski şi altă parte în lungul căii ferate Mihailovka-Ilovlinskaia şi Olciovka şi a determinat principalele zone de atacat cu aviaţia de bombardament respectiv, calea ferată între Kumigla-Rakovka, unde inamicul executa debarcări, raioanele Kalmikovski-Gebotarev-Deviatkin, Ribnii-Iarskoi-Seramovici-Buierak şi Podpescenkoi-N.Satovski-Kletskaia, ca zone de concentrare a trupelor inamice.
Totodată, a executat documentarea fotografică asupra căii ferate Kumilga-Rakovka-Ilovlinskaia, terenurilor de aviaţie din zona Jelankoe-Kumigla-Rakovka-Kletskaia şi a semnalat inexistenţa căii ferate Jelenskoe-Rakovka.
b) Dela 19 noiembrie la 6 decembrie:uzkan şi pe direcţia Kletskaia-Perelaskovski şi a informat asupra punctelor atinse de capetele coloanelor inamice, descoperind aglomerări de trupe şi motomecanizate în regiunile Cernişevskaia-Varlamov, Perelaskovski-Petrovka şi pe Valea Kriuşei şi a indicat importante obiective pentru aviaţia de bombardament.
3. Victorii aeriene: 3, echipajele grupului doborând 3 avioane de vânătoare inamice de tip IAK.
4. Pierderi: în personal - 3 ofiţeri, 1 subofiţer, 3 sergenţi mitraliori, în material - 2 avioane Blenheim dispărute la inamic.
Prin acţiunea sa informativă, Grupul 1 Recunoaştere a reuşit să orienteze din timp comandamentele asupra intenţiilor inamicului, a semnalat un număr important de obiective, care au folosit comandamentului Grupării Aeriene de Luptă în întrebuinţarea oportună şi eficace a formaţiunilor de bombardament.
Echipajele grupului s-au distins în mod cu totul deosebit prin zborurile lor îndrăzneţe, pline de riscuri, executate în condiţiuni atmosferice neînchipuit de grele, de la înălţimi ce au variat uneori între 30-100 m, în zone în care apărarea antiaerieană era eficace atât prin numărul mijloacelor, cât şi prin precizia tragerilor. Fotografiile şi lucrările de exploatare a acestora executate de această unitate au marcat o evoluţie faţă de modul de acţiune anterior.

Având în vedere reducerea capacităţii de luptă datorate scăderii disponibilităţii în tehnică, personal şi materilale a unităţilor din compunerea Grupării Aeriene de Luptă, prin Ordinul special nr. 51 al acestui comandament, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1943 s-a realizat regruparea forţelor aeronautice din zona de operaţii Stalingrad, fiind menţinute mari unităţi şi unităţi aeriene potrivit posibilităţilor de dotare şi încadrare, iar prin Ordinul de Zi de Comandament nr. 10 din 1 ianuarie 1943 a fost constituit Corpul Aerian Român.

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări și dezbateri ştiințifice „2017 - 140 de ani de la Războiul de Independenţă, 100 de ani de la bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

Aranjament grafic - I.M.