7 ianuarie 1942.
După şase luni de participare continuă la război, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte, raportează comandantului Armatei 3 situaţia în care se aflau trupele române pe frontul din Crimeea: „Trupa este extrem de obosită. Este lipsită de orice aprovizionare şi igienă. Militarii stau în frig şi continuu îmbrăcaţi. Toate batalioanele sunt în linie. Ofiţerii şi trupa sunt plini de paraziţi; sunt numeroase cazuri de scabie. Din această cauză nu se pot odihni. Tot timpul în ger şi viscol; au stat sub cerul liber sau în mici adăposturi de stâncă. Efectivele au scăzut simţitor; sunt multe companii comandate de sublocotenenţi şi plutoane de sergenţi. Din cauzele arătate mai sus moralul trupelor este evident scăzut; trupa nu mai acordă încredere în promisiunile şefilor”.
- Informat despre acest lucru, Ion Antonescu este necruţător: „Moralul trupei este ce este moralul ofiţerilor. Ofiţerii sunt deci cei adevăraţi vinovaţi dacă această situaţie este reală. Ofiţerii de la comandamentul Corpului vânători de munte, de la comandamentele de divizie şi până la comandanţii de batalioane. Este evident că situaţia în care împrejurările războiului au dus trupele de munte şi de cavalerie este foarte gravă. Sunt evenimente care nu au fost prevăzute, dar cărora trebuie să le facem faţă. Nimeni nu a socotit că în timpul iernii ruşii vor fi capabili de atâtea reacţiuni şi atâtea acte de iniţiativă. S-a crezut şi contat pe o stagnare. În faţa situaţiei create, ce era de făcut? Cu tot pericolul trebuia să retragem trupele? Se poate concepe o astfel de mentalitate? Trupele germane luptă de 5 ani, aleargă de pe un front pe altul fără răgaz, suferă de aceleaşi privaţiuni şi trăiesc şi se zbat cu aceleaşi greutăţi şi totuşi se bat. O fac pentru ţara lor. O fac pentru victorie. Iar noi ne-am obosit în câteva luni! În războiul trecut luptătorii noştri au îndurat în Moldova greutăţi şi lipsuri şi mai mari şi totuşi nu au dat nici un semn de slăbire. Să se arate generalului Avramescu şi comandanţilor comandanţi de brigăzi surprinderea mea pentru lipsa lor de înţelegere. Pentru mine, care mă zbat pentru tot neamul, greutăţile sunt mult mai mari şi totuşi nici o clipă nu m-am gândit să mă las copleşit de oboseală, de luptă. Nu mă las fiindcă ar fi o crimă. Să se lucreze necontenit asupra moralului ofiţerilor care au moralul pe care îl au şi l-au transmis şi trupelor din cauză că nu sunt destul de căliţi. Vor fi schimbaţi şi retraşi în rezervă de îndată ce va fi posibil”.
- Intelectualii din Cernăuţi îşi manifestă nemulţumirea pentru faptul că Universitatea din oraş a fost desfiinţată.
- Tineri saşi din Sibiu, din contingentul 1942, se prezintă la comandamentul german din oraş şi cer să fie încorporaţi în armata germană.
- Generalul Nicolae Tătăranu raporteză Cabinetului Militar al marealului Ion Antonescu: „Statul major al armatei este sesizat că Serviciul de Informaţii maghiar contează mult în activitatea lui informativă pe concursul ce-l are din partea soţiilor de origine etnică maghiară ale funcţionarilor români şi în special ale ofiţerilor. Acestea, sub pretextul intereselor familiare, fac dese călătorii în Ungaria, unde sunt interogate de organele informative maghiare şi făcându-se apel la sentimentele lor maghiare sunt solicitate a servi ca informatoare”.
10 ianuarie 1942.
- În mod paradoxal, trupele române se confruntă pe frontul de la est de Nistru cu... insuficienţa şi chiar cu lipsa combustibilului.
- Chiar dacă au fost expediate vagoane cu provizii, furaje, lemne, muniții, benzină (din Golta spre Dnepropetrovsk, Nikolaev, Melitopol), Brigada 4 munte raportează că rația zilnică de benzină primită de la Armata 11 germană era „cu totul insuficientă”.
- Cu cei 1 180 litri primiți zilnic între 28 decembrie 1941 și 7 ianuarie 1942 nu se puteau acoperi nici necesitățile de aprovizionare cu subzistențe pentru care avea nevoie de 2 000 de litri zilnic, Brigada având formaţiunile de servicii împrăștiate pe 70-100 km și 15% din animale inapte datorită eforturilor depuse.
- Ca urmare, aprecia că are nevoie de cel puțin 1-15 tone pe zi de combustibil.
- Într-o situaţie asemnătoare se afla şi Corpul de munte.
- Deși comandamentul german a promis că va expedia zilnic 25 mc de benzină, în realitatea a oferit cantități foarte mici (3 mc. zilnic) sau nimic, în timp ce nevoile zilnice ale Corpului se ridicau la un vagon de benzină și la 1 000 kg de ulei.
- Aflată la vest de Nipru, cu misiune de pază şi siguranţă, Divizia 1 infanterie primeşte ordinul Grupului german de armate „Sud” să se concentreze urgent în zona Dnepropetrocsk, Novomoskovsk, Zaporoje spre a fi introdusă pe frontul de la sud de Harkov, unde sovieticii declanşaseră un puternic contraatca. Se deschidea astfel un nou front de luptă pentru trupele române pe care aveau să mai fie introduse încă trei divizii.
- Conform dispoziţiilor date de Ion Antonescu, guvernatorul Transnistriei ia măsuri pentru evacuarea evreilor internaţi în zona Odessa şi deplasarea lor în judeţele Oceakov şi Berezovka.
- Aflând că la Biserica maghiară din Bucureşti (aflată pe strada Bărăţiei) a început înscrierea evreilor care doreau să fie botezaţi după ritul catolic şi că până la 10 ianuarie s-au înscris circa 1.000 de evrei, Ion Antonescu notează: „Cu sistemul acesta evreii se fac unguri”.
- În zona Lugoj populaţia germană continuă „acţiunile cu tendinţă de autonomie”.
- Mareşalul Ion Antonescu cere să se ia măsuri împotriva şvabilor din Sfânta Ana, judeţul Arad, care au arborat doar drapelul german pe clădirea în care avea loc un curs de pregătire militară a tinerilor din localitate.
- În Bucovina, în rândul ucrainienilor este răspândit un buletin de propagandă intitulat „Prin sabie!”, prin care populaţia era îndemnată la „nesupunere şi rebeliune” împotriva germanilor şi românilor.
- Aflând că Gheorghe Tătărescu a comunicat lui Dinu Brătianu (prin dr. Costinescu) că se consideră „soldat devotat al partidului, în subordinea şefului” şi că regretă divergenţele care l-au despărţit de conducerea Partidului Naţional Liberal, Ion Antonescu notează: „Nu mă miră. Are toată îndrăzneala acest domn. De ce nu ar avea-o şi pe aceasta?”.
Jurnal de pe Frontul de Est (16)
