Timpuri noi, năravuri vechi!

Precizând că unirea a fost multă vreme întârziată fiindcă nu ne-am dat la timp „Mână cu mână cei cu inimă română”, contestatul Ion Antonescu cerea concetăţenilor să nu uite lecţiile trecutului : „Învrâjbirea dintre noi, slăbirea luptei și pieirea noastră au fost întotdeauna pusă la cale de străini și de înstrăinaţi, de dușmani și de descreieraţi. Cine îi ascultă orbește și-i urmează prostește ajunge în sărăcie și termină în robie. (General Ion Antonescu - 1 ianuarie 1941). De două mii de ani nu facem decât să ne certăm între noi, pe când alţii au profitat și au pătruns în mijlocul nostru”. (Mareşal ion Antonescu - 31 octombrie 1941). Câteva luni mai târziu, în faţa avalanșei de Memorii la care era supus din partea personalităţilor politice din opoziţie, care invocau interesul naţional, acuzau și dădeau soluţii dificilelor probleme cu care se confrunta ţara, fără a se implica însă în mod concret în soloţionarea lor, Conducătorul Statului român atrăgea atenţia în ședinţa Consiliului de Miniștri : „Noi suntem individualiști. Şi acest individualism ne-a adus în situaţia în care mă găsesc astăzi: fiecare vrea să fie prim-ministru în Ţara Românească. Toţi pretind că ţara este cu ei și îmi înaintează fel de fel de memorii. […] Eu vă cer totdeauna să colaboraţi și să vă puneţi de acord, căci fără solidaritate nu se poate face nimic. Ceea ce face forţa anglo-saxonilor este spiritul de solidaritate socială și naţională pe toate planurile”. (Mareşal Ion Antonescu - 3 februarie 1942)

15 ianuarie 1942.

- În Crimeea, trupele germane şi române declaşează atacul pentru recucerirea Feodosiei (după un bombardament masiv de artilerie).
- În zona de efort (la sud) acţionează Corpul 30 armată german (diviziile 132, 170 infanterie germane şi Brigada 4 munte) cu misiunea de a ajunge, iniţial, pe aliniamentul sud-vest Vladislavovka, Petrovka, vest Daln. Baibuga, Barakol, apoi de a cuceri Feodosia şi a respinge forţele sovietice până la „gâtul” Arabat, Daln Kamîşi; un detaşament germano-român trebuia să distrugă inamicul de la Otusî, Koktebel.
- În această concepţie, Brigada 4 munte atacă (orele 6.00), la flancul drept al Corpului 30 armată german, pe direcţia Karaoba - Saîkaia. Prin manevre îndrăzneţe, vâmnătorii d emunte românni cuceresc, prin lupte la baionetă (până la orele 8.15) înălţimea Sîkaia (cu Batalionul 17 vânători de munte) şi înălţimea cu cota 236 (cu Batalionul 19 vânători de munte, care a manevrat pe la nord).
- La orele, 8.30, în flancul drept al Diviziei 170 infanterie, inamicul contraatacă şi respinge unităţile germane spre baza de plecare la atac. Situaţia este restabilită prin intervenţia unui detaşament român (două companii din Batalioanele 17 şi 14 vânători de munte), care atacă spre Popova de unde deschid un foc violent asupra inamicului care înainta la vest de Koska Ciokrak. Derutat acesta se retrage în dezordine. În urma acestei manevre, Divizia 170 infanterie germană reia înaintarea şi restabileşte situaţia.
- Pe frontul de la Sevastopol, deşi sunt înverşunate, luptele au un caracter local. La 40 de metri de maiorul Vasile Scârneci, comandantul Batalionului 3 vânători de munte, este „pulverizat, într-un adăppost”, fruntașul t.r. Scornicioiu Vasile.
- La Regimentul 89 infanterie se prezintă 4 tineri români din Ardealul ocupat, încorporați de unguri în Regimentul 27 infanterie (cu reședința la Sfântu Gheorghe), care declară că „soldații români sunt maltratați, batjocuriți și bătuți de gradați și ofițeri. Li se face educație patriotică după subiecte de revizuire totală a hotarelor. Cântece eroice în care pomenesc Brașovul, Timișoara și Aradul”. Declară că „toți românii aflați sub arme în armata maghiară au singurul gând să dezerteze pentru a veni la români”.
- Referindu-se la consecinţele financiare ale trimiterii în Germania a tinerilor muncitori români pentru specializare, Mihai Antonescu, face cunoscut în Consiliul de Miniştri: „Când m-am dus la Berlin şi am vorbit, am spus că România nu mai poate să facă niciun efort financiar, decât numai dacă primeşte aur şi devize de acolo, care să acopere emisiunile Băncii Naţionale, pentru că, altfel, mergem sigur la inflaţie şi noi nu ne putem lua răspunderea unei inflaţii, cu toate consecinţele ei şi cu dezechilibrul pe care îl provoacă. De aceea am hotărât definitiv că nu mai pleacă niciun muncitor în Germania”.
- Datorită zăpezii abundente majoritatea străzilor din Bucureşti de vin impracticabile.

16 ianuarie 1942.

„Unitățile au rămas cu sentimentul de izolare, care slăbește moralul, disciplina și micșorează prestigiul și autoritatea comadamentului român”. (General Gheorghe Avramescu):
- În Crimeea, Brigada 4 munte român continuă să ducă lupte grele la nord de Feodosia, unde atacă spre Sultanovka, Goncearova şi Daln. Baibuga.
- Compania căpitan Tomescu luptă şi ea din greu, la Tataktaş, cu trupele sovietice debarcate la Sudak.
- În afara rezistenţei puternic opuse de sovietici, comandamentele şi trupele române care acţionau la est de Nistru se confruntă şi cu mari probleme în ceea ce priveşte subordonarea şi aprovizionarea.
- Prin subordonarea (treptată) a multora dintre unitățile și marile unități române comandamentelor germane, aprecia generalul Gheorghe Avramescu, Corpul de munte a fost pus „în situația de a nu-și putea exercita atribuțiile ce-i revin și de a nu putea comanda nicio operațiune”.
„Prin acest procedeu - continua generalul român –, unitățile au rămas cu sentimentul de izolare, care slăbește moralul, disciplina și micșorează prestigiul și autoritatea comadamentului român”.
Cu toate acestea, aprecia că la nivel de comandamente și trupă exista „o bună camaraderie, atât pe câmpul de luptă cât şi în relaţiile curente” şi-l asigura generalul Erich von Manstein că vânătorii de munte români „vor continua să-şi îndeplinească misiunea încredinţată în cadrul posibilităţilor lor operative”.
Pentru viitor, a propus:
„a) Respectarea comandamentelor române, fără a se recurge la subordonarea lor către comandamentele germane de aceeași treaptă. De exemplu: comandamentul corpului de armată român să nu fie subordonat unui corp de armată german, ci să colaboreze în cadrul misiunilor date de armata germană. El să rămână subordonat numai armatei germane; comandamentul de brigadă român (considerat a fi echivalent diviziilor - n.n.) să nu fie subordonat unui comandament de divizie german. Poate fi subordonat unui comandament de corp de armată german.
b) Marile unități să nu fie fărâmițate prin detașări de elemente (unități de infanterie, artilerie, servicii) pentru misiuni speciale sau dislocate, astfel ca să nu poată fi comandate, administrate și controlate de șefii direcți și ierarhici. Materialele de tot felul (camioane, tractoare etc.) să nu fie luate de la unități și să fie întrebuințate în alte servicii decât acelea pentru care este destinat.
c) Pe lângă marile unități și chiar pe lângă unităţi să se aprobe să funcționeze elemente de legătură germane și consilieri tehnici, care să nu-și depășească această însărcinare, transformându-se în organe de comandă și control.
d) Să fie organizat un comandament român al tuturor trupelor române ce se află în Crimeea, care să fie pus sub ordinele armatei germane și prin care să se exercite comanda tuturor trupelor române din toate punctele de vedere.
e) Sancțiunile de orice natură, pentru orice fel de greșeli sau infracțiuni, să se facă numai de comandamentele române; comandamentele germane să aducă la cunoștința comandamentelor române respective orice abatere.
f) Să se organizeze spatele cu organe și elemente române, care să satisfacă nevoile de reaprovizionare și evacuare și cu țara, fără a se lăsa această importantă chestiune numai în sarcina comandamentelor germane”.
- Probleme apar şi în domeniul logistic, chiar dacă singura condiție pusă de Ion Antonescu a fost ca germanii să aprovizioneze trupele române „cu tot ce este necesar pentru lupte”.
- În pofida faptului că depozitele din Transnistria aveau posibilitatea să asigure echiparea trupelor române pentru iarnă, materialele necesare nu au putut fi ridicate deoarece „toate cererile de transport (adresate comandamentelor germane - n.n.) au rămas fără răspuns”.
- Ca urmare, foarte mulți militari români au suferit de frig în iarna 1941/1942 (unii chiar au murit) sau au rămas fără muniție și combustibil, deși la Golta și la Balta se aflau 20 de vagoane-cisterne pline cu benzină. Informând despre acest lucru pe feldmareşalul Fedor von Bock, Ion Antonescu a precizat că nu o face pentru a se plânge, ci pentru a arăta o stare de fapt care „cu foarte puțină bunăvoință și înțelegere ar putea să înceteze”.

17 ianuarie 1942.

Maiorul Vasile Scârneci: „Ofiţerii şi ostaşii arată vădite semne de oboseală. S-a împlinit o lună fără pic de odihnă. Lupte, lupte şi iar lupte. Este absolută nevoie de un cât de scurt repaus, căci surmenajul a ajuns la refuz şi starea sanitară deplorabilă”.
- În zona Feodosia, Brigada 4 munte română reia, la orele 9.00, atacul asupra inamicului la Koktebel şi la est de şoseaua Daln. Baibuga, Goncearova, cucerind, la orele 13.00, Koktebel.
- La Sudak, Grupul „colonel Rukser” (subunităţi române şi germane) atacă la Taraktaş, cu toate forţele, şi cucereşte partea de est a satului, în timp ce compania „căpitan Getner” respinge trupele inamice la nord-vest de Sudak.
- Pe frontul de la Sevastopol, maiorul Vasile Scârneci consemnează în Jurnal: „Ofiţerii şi ostaşii arată vădite semne de oboseală. S-a împlinit o lună fără pic de odihnă. Lupte, lupte şi iar lupte. Este absolută nevoie de un cât de scurt repaus, căci surmenajul a ajuns la refuz şi starea sanitară deplorabilă”.
- Din cei 7.245 militari români răniţi la mână şi la picior, 188 sunt bănuiţi de automutilare.
- Pentru a facilita guvernului român îndeplinirea obligaţiilor de plată în Germania, în special a celor rezultate din cumpărarea de material de război, guvernul german deschide „un credit bancar până la suma de 600 milioane Reichs Mark”, valabil timp de 7 ani, cu o dobândă de 4% pe an. Cu acelaşi prilej, guvernul român îşi ia obligaţia de a pune la dispoziţie, până la 31 martie, 31 miliarde lei pentru „necesităţile curente ale armatei germane din România”, precum şi sumele necesare pentru „acoperirea celorlalte obligaţii ale armatei germane în România, în sumă de circa 7,1 miliarde lei”.
- Maghiarii din teritoriul românesc ocupat de Ungaria în 1940 înființează la Cluj un partid cu numele „Ardealul”, la festivitatea de constituire participând prim-ministrul maghiar László Bárdossy.

18 ianuarie 1942.

- Pe frontul din Crimeea, unităţi germane din Corpul 42 armată cuceresc, prin lupte sângeroase de stradă, Feodosia, în timp ce Brigada 4 munte română curăţă de ultimele resturi inamice zona Ivan Baba; imediat primeşte misiunea să facă siguranţa litoralului Mării Negre între Koktebel şi Pavlovka.
- La operaţiunile ofensive din zona Feodosia, în sectorul cuprins între Seit Asan şi Marea Neagră, au participat şi Brigada 8 cavalerie, Detaşamentul „colonel Korne” şi Divizia 18 infanterie române.
- În zona Sudak atacurile trupelor germane şi române se succed cu cele ale trupleor sovietice.
- Generalul Fretter Picco, comandantul Corpului 30 armată german, transmite generalului Gheorghe Manoliu „felicitările recunoscătoare” ale Mareşalului Erich von Manstein pentru „felul admirabil cum au operat fulgerător și în condițiuni extrem de grele unitățile Brigăzii 4 mixtă munte. Nu voi uita niciodată felul cum în decursul operațiunilor de la 15 ianuarie a menținut poziția ordonată și a respins toate atacurile grele ale inamicului. Nu voi uita, de asemeni, niciodată și felul cum prin acțiunile sale a ajutat tot timpul ofensivei Diviziei 150 germană”. (Mareşal Erich von Manstein)
 
Cu același prilej, a mai făcut cunoscut că s-au oferit Brigăzii 4 munte 47 de decorații „Crucea de Fier”, din care una (clasa a II-a), „în mod excepțional”, locotenentului Costandis, care „prin bravura sa a executat o manevră îndrăzneață determinând întoarcerea apărării dârze din zona cotei 345, ușurând prin aceasta atacul Diviziei 170 germane”.

Foto : Marschall Eric von Manstein-Bundesarchiv-Bild-183-H01758