Vânătorii de munte români[1]
Constituit în ianuarie 1942 de Brigada 3 munte, sub comanda colonelului Ioan D. Rotta, Detaşamentul de schiori români, a fost trimis imediat pe front, în la sud de Harkov, cu un efectiv de 19 ofiţeri, 23 subofiţeri şi 481 trupă (două batalioane, un divizion de tunuri munte, formaţiuni de întărire şi servicii). La 26 ianuarie, la scurt timp după ce a debarcat la Krasnohrad, a fost pus la dispoziţia Grupării germane „Mikosch”, care l-a întrebuinţat pe direcţia principală de pătrundere a trupelor sovietice, pe un front de 15 km, la est de Novo Komo. Inițial, a acționat izolat (timp de 12 zile), cu subunitățile (două batalioane) la mari distanțe unele de altele, pe ger și viscol puternic, reușind să oprească și să respingă forțele inmaice, superioare numeric, în sectorul Kagitcevka, interceptând căile de comunicaţie care duceau spre Krasnohrad.
Între 4 și 7 februarie, după lupte violente, batalionul 2, condus de maiorul Schuster, a înfrânt trupele sovietice („printr-un vijelios atac”) din zona Nis. Orel, obligându-le să se retragă în debandată spre sud și est. După ce au primit întăriri, sovieticii au contraatacat însă puternic, respingând vânătorii de munte români, după trei ore de luptă, spre Komunarka (înainte de a fi putut ridica toți morții și răniții). La 5 februarie 1942, în lupta de la Nis. Orel, au fost uciși opt militari din Detaşament. Peste două zile, când satul a fost recucerit, trupurile a șase soldaţi, rămaşi pe teren, au fost găsite maltratate (picioare tăiate, feţe desfigurate), dezbrăcate şi aruncate în zăpadă. La 7 februarie, împreună cu un pluton de tancuri german, schiorii români au manevrat satul pe la nord-est, după care au angajat lupta în localitate, sublocotenentul (r.) Voinescu și trei militari executând foc de mitralieră de pe unul din tancurile germane.
Vânătorii de munte români au trecut Orelul (în zona Pavlovka), au atacat și cucerit, după lupte la fel de grele, Grușino și gara Lihacevka (8-10 februarie), ajungând la sud-est de Pervomaisk (65 km sud de Harkov). În continuare a atacat (1 martie, în compunerea Grupării „Koch”) pozițiile inamice de la Șutor, Kaspurovka, Kospurovka și Novo Nikolaevka. Deplasat (8 martie) pe valea Bereka, la 50 km sud Harkov, a înlesnit atacul trupelor germane în pădurea Gomoloşka, unde inamicul respinsese trupele ungare din zonă. În această acţiune a avut în subordine un escadron ungar. La sfârşitul lunii (28 martie) a fost transferat pe malul de vest al Orelului, unde a rezistat până la 14 mai, când a fost deplasat la nord de Berdianka, primind ordin să atace, în cadrul Diviziei 454 infanterie germane, spre Andrievka şi Volni (18-25 mai). În acest sector a fost trecut în rezerva Armatei 11 germane şi deplasat în zona Pavlograd, unde, între 25 mai şi 4 septembrie 1942, a fost întrebuinţat la paza şi escorta prizonierilor şi la lupta contra detaşamentelor de partizani din bazinul Doneţului până la începutul lunii septembrie când a fost îmbrcat (4-6 septembrie 1942) în gara Lozovaia, cu destinaţia Abrud.
Comportarea în luptă a infanteriştilor (4 divizii) şi vânătorilor de munte români, la sud de Hakov, a fost elogiată de comandanții germani în numeroase scrisori de mulțumire și ordine de zi:
- Feldmareșalul Feodor von Boch a mulțumit (28 mai 1942) „tuturor comandanților și trupelor care au participat la bătălia de la Harkov” ;
- Generalul Friedrich von Paulus a relevat (10 mai 1942) „excelenta comportare” a Detaşamentului de schiori „colonel Rotta” şi a urat „prosperitate şi sănătate tuturor ofiţerilor, subofiţerilor şi trupei”;
- Generalul Joachim von Kortzfleisch a apreciat (27 şi 28 mai 1942) că participarea diviziilor române la bătălia de la sud de Doneț „va rămâne pentru totdeauna o pagină de glorie în istoria armatei române”, că la sud de Harkov trupele române ,,s-au bătut cu cea mai mare bravură şi au adăugat la istoria armatei regale române, prin vitejia lor, o nouă pagini de glorie”, remarcând „excelenta lor disciplină şi adevărata camaraderie de arme care a legat ostașii români cu cei germani”, „energica și prevăzătoarea conducere a Corpului 6 armată român prin generalul Dragalina” („Acestuia i se datorează protecția flancului de nord amenințat și succesul atacului spre Lozovaia-Krasno Pavlovka până la Bereka. Adeseori prezent în zona de luptă cea mai înaintată a oferit trupei sale un exemplu de ținută vitează, ostășească”), precum și modul în care și-au condus trupele generalii Emanoil Bârzotescu, Nicolae Ghineraru, Gheorghe Georgescu, Dumitru Tudose, colonelul Ioan D. Rotta;
Pentru faptele de arme săvârşite la sud de Harkov, colonelul Ioan Rotta şi peste 50 din militari au fost decoraţi cu „Crucea de Fier” germană, iar Detaşamentul a fost citat pe armată de mareşalul Ion Antonescu (Ordinul de zi nr. 29 din 4 iunie 1942).
Brigada 3 munte, sub comanda colonelului Ioan D. Rotta - detalii[2]
Comandată de colonelul Ioan Rotta, unitatea avea 500 militari (dintre care 19 ofiţeri, 23 subofi ţeri şi 481 soldaţi) şi a fost singura unitate de schiori din armata română (chiar dacă toate unit ăţile de vânători de munte erau capabile să lupte pe schiuri, aceasta era singura unitate denumită ca atare). În principiu, unitatea era alcătuită din două batalioane de vânători de munte, purtând numerele 25 şi 26 (ambele fiind nou-formate la Abrud în decembrie 1941 de către Batalioanele 5, respectiv 6 Vânători de Munte (subordonate la Abrud Diviziei 3 Munte din Beiuş) şi o secţie artilerie (formată de Divizionul 1 Tunuri Munte). Atunci când a fost mobilizatpntru front, Batalionul 25 Vânători de Munte (Schiori) a devenit în stilul german, Batalion, iar Batalionul 26 a devenit II. Batalion al Unităţii de Schiori, fiecare batalion fiind format din trei companii, numerotate de la 1-3, respectiv 4-6. Pe lângă acestea, unitatea a mai primit şi alte mici subiunităţi speciale, ajungând astfel la întreaga capacitate operaţională, după cum urmează :
- 1 Pluton Transmisiuni;
- 1 Grup Pioneri;-
- 1 Pluton Artilerie Anti-Aeriană (4 tunuri de 20 mm);
- 1 Companie Anti-Tanc (cu 6 tunuri de 47 mm);
- 2 Batalioane Vânători de Munte Skiori (fiecare cu: 1 Grup Comandă, Pluton Transmisiuni, 1Grup Pioneri, 2 Companii Vână
tori Munte Skiori,
- 1 Companie Mitraliere);
- Divizionul 1 Tunuri Munte (75 mm) cu 2 Baterii;-
- 1 Coloană de Transport hipo (cu 60 căruţe şi 60 sănii);
- 1 Secţie Auto (cu 6 camioane);
- 1 Formaţiune de servicii.
Activitate operaţională - 1942
În ianuarie 1942 cele două batalioane au fost trimise pe front (sub numele de Detaşament Colonel Rotta), fiind subordonate direct Armatei 17 Germane în zona Izium (sud deHarkow). Deplasarea s-a făcut pe calea ferată, din Abrud, prin Turda-Braşov-Ploieşti-Buzău-Bacău-Cernăuţi-Stanislav-Lwow-Tarnopol-Vinniţa-Fastov-Znamjanka (Snamenka) - Kremenčuk-Poltava-Krasnohrad.
26 ianuarie 1942: la scurt timp după sosirea la Krasnohrad, Detaşamentul a fost subordonat Grupul German „Mikosch”, într-o zonă la este de Novo Komo. Prima sa misiune, desfăşurată între29 ianuarie -20 februarie 1942, a fost să contraatace dinspre Krasnohrad spre Oril'ka (Oriolka). În prima fază, pe parcursul a 12 zile, a oprit şi împins înapoi puternice forţe sovietice în zona Kehyčivka, blocând toate comunicaţiile spre Krasnohrad. La 4.2.42 cucereşte Tiskiopinka.
Între 5-7 februarie 1942, învinge, după lupte grele, inamicul în zonele Nis, Orel şi Komunarka; apoi trece râul Oril pe la Pokrovka.
Între 8-10 februarie 1942: atacă şi respinge pe sovietici de la Novi Svet, Grushino şi din gara Lihacevko (aflată la sud Pervomajs'kyj - 65 km sud de Harkow)
17 februarie 1942: subordonat fiind Grupului German „Koch”, a ocupat poziţia fortificată de la colhozul Sivash (Shutor ?).
19-23 februarie 1942: cucereşte Kaspurovka şi Novo Nikolaevna (din valea râului Oril'ka).
20 februarie 1942 ocupă Pervomajskyj.
8 martie 1942: mutat în valea râului Bereka (50 km sud de Harkow) în sprijinul asaltului german asupra pădurii Gomoloshka (aici detaşamentul este întărit cu un escadron unguresc).
18-25 martie 1942: lupte grele în valea râului Ternovka (Taranivka ?).
28.3-14 mai 1942: deplasat pe noile poziţii defensive de-a lungul malului vestic al râului Oril.
14 mai 1942: deplasat la nord de Berdianka.
18-25 mai 1942: în acţiune alături de Divizia 454 Infanterie germană înspre Andriivka şi Volni.
25 mai - 4 septembrie 1942: retras în rezervă şi, cu această ocazie, trecut în subordonarea Armatei 11 Germane la Pavlohrad (40 km este de Dnipropetrovsk), cu misiuni de pază şi escortă prizonieri război şi de luptă contra partizanilor din bazinul Doneck.
4-6 septembrie 1942: după terminarea misiunii de luptă, detaşamentul este îmbarcat în trenuri în staţia Lozovaia şi se întoarce la Abrud. Ca recunoaştere a meritelor militare, Colonelul Ioan Rotta şi alţi 50 mlitari au primit ordinul german „Ritterkreuz”, iar detaşamentul a fost menţionat înordinul de zi al armatei germane cu Nr. 29/04.06.1942
Unitatea de Schi ca atare desfiinţatăă imediat după întoarcerea în ţară, dar cele două batalioane de schiori i-au continuat existenţa, formând Brigada (sau Grupul) 10 Skiori, subordonat se pareulterior Diviziei 1 (4?) Munte în noua garnizoană de la Predeal[2].
Aranjament grafic - I.M.
------------------------------------------------------
[1] Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
