Brigada 7 Cavalerie.
Comandanți: coloneii Gheorghe Săvoiu (10 ianuarie - 25 iulie 1941), Cristu Cantuniar (25 iulie - 5 aug. 1941), Mihail Râmniceanu (5 august - 14 oct. 1941), Gheorghe Munteanu (14 octombrie 1941 - 15 martie 1942).
Compunere: regimentele 9 călăraşi, 11 roşiori purtat, 12 roşiori, 5 artilerie călăreață.
La 22 iun. 1941 se afla în subordinea Corpului 2 armată, în Dobrogea, în curs de concentrare în zona Basarabi, Cobadin, Bărăganul. La începutul lunii iulie a fost introdusă pe frontul din Basarabia, în subordinea Corpului 3 armată, în zona Sărățeni, Troița Nouă, cu misiunea de a pune stăpânire pe pădurea de la S de Hârtoape şi de a trimite recunoaşteri spre Tigheci, Cimişlia, Grădiştea, Zloți etc. După ce a declanşat atacul spre Sud, pe direcția Sărățeni - pădurea S Hârtoape, a fost oprită (16 iulie) de puternice rezistențe inamice pe aliniamentul Bulgărica, Bestemac.
Contraatacată puternic dinspre Sălişte şi bombardată continuu de artileria inamică, brigada a fost obligată să se retragă spre Mingir, antrenând şi trupele Diviziei 1 grăniceri aflate între Manucbeevka şi Sărățica Nouă. După eliberarea Basarabiei a primit misiune de apărare pe cursul inferior al Nistrului şi de supraveghere a litoralului Mării Negre. La sfârşitul lunii august a fost deplasată în zona de acțiuni militare de la Vest de Dalnik, pe frontul Odessei, fiind introdusă în luptă la 2 septembrie 1941, între Iosefsthal şi Tătarka. In noaptea de 14 spre 15 septembrie a trecut la urmărirea inamicului, ajungând, la 17 septembrie, pe litoralul Mării Negre, în zona lacului Suhoi.
După bătălia de la Odessa a revenit în țară, fiind reorganizată şi transformată în Divizia 7 cavalerie (15 martie 1942).
Brigada 6 Cavalerie.
Comandanți: generalul Aurel Racoviță (22 iunie - 24 iul. 1941), coloneii Gheorghe Munteanu (24 iulie - 4 aug. 1941), Ion Codreanu (4 august 1941 - 10 febr. 1942; în perioada 21 decembrie 1941 - 10 februarie 1942 când a fost în concediu a fost înlocuit de colonelul Dumitru Popescu), Cristu Cantuniar (10 februarie 1942 - 15 mart. 1942).
Compunere: regimentele 5 călăraşi, 9 roşiori, 10 roşiori purtat, 4 artilerie călăreață.
Efective şi armament: 232 ofițeri, 225 subofițeri, 5 613 trupă; 5 610 puşti, 147 puşti-mitralieră, 44 mitraliere, 10 aruncătoare de mine, 90 tunuri; 4 248 cai, 351 căruțe, 170 autovehicule.
La 22 iunuarie 1941 se afla în Moldova, între Santa Maria şi Cârniceni, în subordinea Corpului 30 armată german, care i-a ordonat să constituie capul de pod de la Bădărăi pe care l-a menținut până la 25 iunie 1941. A participat apoi la formarea capetelor de pod de la Ripiceni, Movila Ruptă şi Şerbeni (2-3 iulie 1941), după care a luptat la Dumeni, Cuconeştii Noi, Cuconeştii Vechi şi Corpaci (3-4 iulie) şi a urmărit inamicul spre Nistru (6-8 iulie 1941).
La 17 iulie 1941 a forțat fluviul în zona Moghilev, luptând la Liasevți şi în pădurea Vili (17-20 iulie), apoi la Aleksandrovka (22 iulie), Odaia (23 iulie), Mihailovka, Nemirovka, Ghenzilovo şi Mazurovo (4 august) şi Krivoe Ozero (5 august 1941).
La 21 august 1941 a trecut Bugul şi a înaintat spre Nipru, unde a ocupat un dispozitiv defensiv, între Gavrilovka şi Gruşevka, pe care l-a păstrat în pofida atacurilor puternice executate de inamic la începutul lunii sept. 1941, în timpul bătăliei de pe Nipru. Cele mai grele lupte au fost date la Gavrilovka, Zolotaia Balka şi Mihailovka, când brigada a făcut față celor 28 de încercări inamice de trecere a Niprului şi a executat şapte contraatacuri.
După şapte zile de marş prin Stepa Nogai, a luptat în apărare, la N de Marea Azov, la Izvestia şi Adamovista (26 septembrie - 3 octombrie 1941), executând alte şapte contraatacuri, apoi la Saltiskia şi Obitocinaia, la Nord-Est de Melitopol (8-10 octombrie). În perioada noiembrie 1941 - martie 1942 a primit misiune de siguranță pe litoralul Mării Azov, între Mariupol şi vărsarea Niprului.
Pentru modul în care s-au comportat în lupte, regimentele 5 călăraşi și 4 artilerie călăreață au fost decorate cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1942), iar regimentele 9 roşiori şi 10 roşiori purtat, cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a II-a (1942). Comandamentul Brigăzii 6 cavalerie a primit ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a şi stindardul de comandament (1942). La 15 mart. 1942 a fost reorganizată şi transformată în Divizia 6 cavalerie.
Brigada 5 Cavalerie
Comandant: colonelul Vasile Măinescu (27 ianuarie 1941 - 15 martie 1942).
Compunere: regimentele 6, 7, 8 roşiori, 2 artilerie călăreață.
Efective şi armament: 234 ofițeri, 187 subofițeri, 6 696 trupă; 3.764 puşti, 201 puşti mitralieră, 48 mitraliere, 18 aruncătoare, 19 tunuri anticar, 6 tunuri antiaeriene; 4.512 cai, 185 autovehicule, 442 căruțe.
La 22 iun. 1941 se afla pe frontul din Nordul Bucovinei, executând incursiuni spre Dealul Bourului, Dealul Bobeica şi localitatea Vancicăuții Mari. Apoi, s-a deplasat (30 iunnie) în zona Zahoreni-Borolea, trecând Prutul, la 4 iulie 1941, cu Detaşamentul „colonel Korne” (pe la Ripiceni), după care a atacat pe direcția Edineț-Lipnic, ajungând pe Nistru (7 iulie), unde a intrat în dispozitiv de acoperire, între Otaci şi Voloşcova, respingând incursiunile executate de trupele sovietice.
După ce a constituit (cu majoritatea forțelor) Detaşamentul „colonel Măinescu” (Regimentul 3 călăraşi-purtat, Regimentul 6 roşiori-purtat, şase divizioane de artilerie călăreață, o companie pionieri din Batalionul 58 pionieri, o baterie de artilerie grea, 45 punți de asalt, 20 vase de echipaj) a forțat Nistrul, la 17 iulie 1941, în sectorul Liasevți, constituind, după lupte grele, un cap de pod adânc de 1,5 - 2 km pe care l-a lărgit în zilele de 18 şi 19 iul. Imediat a trecut la urmărire spre Kuneva, ajungând, în seara zilei de 20 iulie, la Obodovka (cu Detaşamentul „colonel Korne”).
Până la 4 august 1941 s-a deplasat spre Bug, în rezerva Corpului de cavalerie. A reluat lupta la 5 august, cucerind a doua zi gara Sirovo şi cooperând cu Detaşamentul german „Lindemman” la alungarea inamicului din Vradievka.
La 8 august 1941 a schimbat direcția de atac spre Filimonovka-Veseloe, respingând trupele sovietice din Novo Pavlovka şi (a doua zi) din halta Bobric şi din Mukejevo. După ce a ajuns pe Nipru a fost subordonată Corpului 30 armată german, între limanul Niprului şi Kol. Kaiserthal, la flancul drept al dispozitivului de luptă germano-român, cu misiunea de a supraveghea litoralul Mării Azov spre Kirilovka şi a bara direcția Melitopol-Akimovka.
Atacul puternic executat de forțele sovietice la 26 septembrie 1941 (cu circa două divizii) a reuşit să disloce temporar apărarea brigăzii. Cu mari eforturi, marea unitate a reuşit să facă față situației şi chiar să contraatace în zilele următoare. După înfrângerea grupării principale de trupe sovietice care contraatacase, Brigada 5 cavalerie trecut (7 octombrie) la urmărire pe direcția Akimovka-Melitopol-Berdiansk, respingând trupele sovietice de la Kol. Zarizina.
La 10 octombrie 1941 a intrat în dispozitiv de acoperire a litoralului de Nord al Mării Azov, între Berdiansk şi Sud de Melitopol, până la 17 octombrie, când a fost înlocuită cu trupe de vânători de munte şi trecută în rezervă. Subordonată Grupării blindate germane comandate de generalul Ewald von Kleist (6 decembrie 1941) a primit misiune de luptă între Mariupol şi limanul Miusokoi. La 6 ianuarie 1942 a fost subordonată Corpului 11 armată german, până la 23 ian. 1942 când a fost pusă la dispoziția Grupării „von Forster”. Pentru modul în care s-au comportat în lupte, regimentele 6 roşiori purtat, 7 şi 8 roşiori și 2 artilerie călăreață au fost decorate cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1942), iar comandamentul brigăzii a primit ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1942) şi stindardul de comandament. La 15 mart. 1942 a fost reorganizată şi transformată în Divizia 5 cavalerie.
Notă: denumirile localităţilor sunt cele din documentele vremii!
Bibliografie: Alesandru Duţu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata română în al Doilea Război Mondial, 1941-1945. Dicţionar, Editura Encicopedică, Bucureşti, 2017.