Adevărata faţă a războiului: luptă, suferinţă... şi moarte!
La 15 iulie, Divizia 5 infanterie română a manevrat masivul păduros de la sud de Orhei, acționând pe la est cu regimentele 8 și 32 dorobanți și pe la vest cu Regimentul 9 dorobanți. A respins trupele inamice din pădurea Doriniaca și a cucerit, succesiv, localitățile Hârtopul (17 iulie), Zahaicani (18 iulie), Movila Spânzuraților și Izbiceni (19 iulie).
La Zahaicani, Regimentul 9 dorobanţi a înscris o altă „înălțătoare pagină de jertfă și vitejie”, atacurile unităţii fiind urmate de mai multe ori de contraatacuri ale inamicului.
- „În această luptă pe viaţă şi pe moarte Batalionul 1 pierde pe eroul de legendă, căpitanul Niculescu Romulus, comandantul Companiei 3, împreună cu subalternii eroi locotenentul Popescu Constantin, sublocotenentul Son Vasile şi 81 de oameni.
Maiorul Niculescu Panait, comandantul Batalionului 2, cere în timpul acesta intervenţia Batalionului 3 ştiut în rezerva regimentului, dar Batalionul 3, deja angajat pe stânga, nu se mai poate descleşta. Sub presiunea tot mai crescândă a inamicului şi dată fiind apropierea serii regimentul începe lupta în retragere şi pas cu pas, sub cel mai sălbatic bombardament de artilerie, brandturi şi hărţuit de aviaţie, îşi regrupează forţele şi ocupă poziţie la 3 km sud-est de satele Micleşti, Steţcani... S-au petrecut în timpul acestei lupte scene care ţin de legendă. Plutonierul Berechet şi caporalul Spiţeru Mircea din Compania 2 se strecoară în satul Zahaiacani, în noaptea când regimentul a ocupat poziţia din faţa satului, pentru a culege informaţii. În aceeaşi noapte, plutonierul Berechet revine în unitatea sa, lăsând pe caporal în sat. Trădându-şi prezenţa în sat, caporalul Spiţeru se îmbracă civil pentru ca bolşevicii să-l socotească localnic.
După o jumătate de zi este descoperit, prins şi trimis cu o patrulă să dezvăluie inamicului poziţia ocupată de trupele noastre. În plină zi, sub cea mai severă pază şi cu un curaj pe care numai sufletului lui de viteaz i l-a dat, caporalul îşi dă drumul de-a berbeleacu pe o pantă repede şi reuşeşte să dispară viu, aducând comandanţilor săi informaţiuni preţioase culese într-o noapte şi o zi pline de încordare, petrecute în rândurile inamice.
Sublocotenentul Dumbrăvescu Dorel din Compania de pionieri a fost prins cu întregul pluton şi cu un curaj de nedescris se luptă la baionetă şi scapă din mâinile inamicului, trecându-şi plutonul prin liniile lor cu foarte puţine pierderi. Sergentul-major Vintilă Andrei şi sergentul Antonache Ioan din Compania 12, comandanţi de grupe de mitralieră, împreună cu sergentul TR Radu S. Radu, comandantul unui pluton din Compania 9, în iureşul lor nebun se desprind de restul trupelor şi intră în dispozitivul inamic pe stânga satului Zahaicani. Sunt contraatacaţi din faţă, iar o formaţiune inamică se infiltrează în spatele poziţiei ocupate de ei, printr-o viroagă. Se retrag spre stânga, disputând terenul pas cu pas şi, terminând muniţia, se afundă într-un lan de răsărită şi se lasă depăşiţi de urmăritori. La căderea nopţii trec prin rândurile inamicului şi îşi ajung unităţile”. (Jurnalul de operaţii al unităţii).
Situația avea să fie restabilită în zilele următoare prin alte lupte grele și mari sacrificii umane[1].