17-19 iulie 1941. Vânătorii de munte printre cazematele liniei fortificate „Stalin”

În dimineața zilei de 18 iulie 1941, o formație blindată inamică, însoțită de infanterie, a atacat în sectoarele batalioanelor 3, 4 și 23 vânători de munte din Brigada 1 mixtă munte, în interiorul liniei fortificate ,,Stalin", producând un început de panică. Situația avea să fie restabilită curând, dar cu mari eforturi şi pierderi umane.

În momentul în care sovieticii au ajuns la circa 400 m de postul de comandă al Batalionului 1, locotenent-colonelul Constantin Ionescu-Breaza a pornit „cu bastonul în mână la atac”, după cum consemna un document de epocă, atmosfera încleștării fiind redată astfel în jurnalul de operații al batalionului: „Lupta este extrem de sângeroasă, compania căpitanului Dobre, rezistă pe loc şi pierde mai mult de jumătate din luptători, printre care locotenentul în rezervă Stoica M., sublocotenentul în rezervă Vasilescu şi sublocotenentul în rezervă Leonte Mircea. Toţi comandanţii de grupe din plutonul sublocotentului Leonte au murit pe poziţie odată cu ofiţerul lor. Inamicul înaintând mereu ajunge la circa 200 m de postul de comandă al Batalionului. În acest timp, compania căpitan Ana şi căpitan Botescu, fixează pe inamic de front, locotenentul în rezervă Tănăsescu D. cu o grupă de mitralieră având piesele în braţe se vâră adânc în dispozitivul inamicului, reuşind să distrugă mai multe cuiburi de mitralieră. Lupta este viguroasă şi inamicul tot mai încearcă să se memnţină.

Atunci apar în mijlocul câmpului de luptă comandantul batalionului, locotenent-colonel Ioasescu-Breaza, care pune gornistul să sune atacul. Semnalul se împrăştie pe câmpul de bătaie şi toţi luptătorii noştri, vânători, se reped asupra inamicului cu elan şi însufleţire. Tot batalionul se ridică şi se azvârle năprasnic asupra inamicului. Focul se întețește în ambele tabere, iar vânătorii se reped în valuri. Unii cad străpunși de gloanțe, dar cei mai mulți răzbat și fac mormane de cadavre în rândurile inamice. Locotenentul Tănăsescu, care contraatacă cu plutonul său de mitraliere, prinde 3 mitraliere inamice, iar 5 sunt distruse. La această bătălie iau parte şi pionierii locotenentului Bunescu. Inamicul este respins şi pus pe fugă. Puțini mai fug; cei mai mulți au rămas pe câmpul de luptă.

Lupta a fost crâncenă şi a durat până seara, fiind dusă cu mult eroism de Batalionul 1 vânători de munte. În frunte, comandantul Mihăiescu, conduce singur grupa de aruncătoare, iar sublocotenentul Bică Paul, adjutantul batalionului, văzând inamicul atât de aproape se repede şi el, pune mâna pe o puşcă mitralieră de la un trăgător rănit şi începe să tragă în inamic, dar nu peste mult timp este rănit şi el de gloanţele duşmane. După ce inamicul se risipeşte, batalionul se regrupează în dispozitiv defensiv în careu. Lopeţile se înfig grăbite în pământ şi în câteva ore toţi sunt gata pentru a primi pe inamic, care ar mai fi încercat să atace. După miezul nopții, artileria inamică începe un bombardament greu asupra poziției noastre însă fără nicio pierdere. Toți stau în șanțuri gândind la camarazii lor morți în luptele grele din cele două zile”.

- Plutonul de mitraliere comandat de sublocotenentul Constantin Zamfir: „Am găsit cele 4 mitraliere în bătaie, cu benzile trase. În fața lor zăceau în nemișcare, ciuruite de gloanțele perforante, două care de luptă inamice. La o mitralieră am găsit pe caporalul Panait Petre mort cu mâna pe trăgaci și cu capul rezemat pe cutia mitralierei. Alături de el, rănit și apoi mutilat, pe caporalul Hortaș Mihai. Rând pe rând i-am găsit pe cei 18 eroi ai acestui brav pluton, morți la locul lor: unii lângă mitralieră, iar alții cu cutiile de muniții în mână gata pentru împrospătare. După puțin timp, l-am găsit și pe tânărul și bravul sublocotenent Zamfir ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu, la 50 m înapoi. Alături de el, sergentul Lupu Nicolae și caporalul Ioniță Ștefan, morți și ei, probabil că au vrut să-l ducă înapoi. De la sergentul Bengă și alți câțiva ostași, care prin farmec au scăpat de sub ploaia de gloanțe, am aflat că ultimul cuvânt al sublocotenentului Zamfir a fost: « Băieți, nu lăsați mitralierele!»” (Lt.Nicolae Bondoc)[1].

Notă: Denumirile localităţilor sunt cele din documentele vremii!