Miercuri, 7 ianuarie 1942. A 200-a zi de război!

Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte, raportează generalului Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, situaţia în care se aflau trupele române de pe frontul din Crimeea: „Trupa este extrem de obosită. Este lipsită de orice aprovizionare şi igienă. Militarii stau în frig şi continuu îmbrăcaţi. Toate batalioanele sunt în linie. Ofiţerii şi trupa sunt plini de paraziţi; sunt numeroase cazuri de scabie. Din această cauză nu se pot odihni. Tot timpul în ger şi viscol; au stat sub cerul liber sau în mici adăposturi de stâncă. Efectivele au scăzut simţitor; sunt multe companii comandate de sublocotenenţi şi plutoane de sergenţi. Din cauzele arătate mai sus moralul trupelor este evident scăzut; trupa nu mai acordă încredere în promisiunile şefilor”.

- Informat despre acest lucru, Ion Antonescu avea să pună următoarea rezoluţie: „Moralul trupei este ce este moralul ofiţerilor. Ofiţerii sunt deci cei adevăraţi vinovaţi dacă această situaţie este reală. Ofiţerii de la comandamentul Corpului vânători de munte, de la comandamentele de divizie şi până la comandanţii de batalioane. Este evident că situaţia în care împrejurările războiului au dus trupele de munte şi de cavalerie este foarte gravă. Sunt evenimente care nu au fost prevăzute, dar cărora trebuie să le facem faţă. Nimeni nu a socotit că în timpul iernii ruşii vor fi capabili de atâtea reacţiuni şi atâtea acte de iniţiativă.

S-a crezut şi contat pe o stagnare. În faţa situaţiei create, ce era de făcut? Cu tot pericolul trebuia să retragem trupele? Se poate concepe o astfel de mentalitate? Trupele germane luptă de 5 ani, aleargă de pe un front pe altul fără răgaz, suferă de aceleaşi privaţiuni şi trăiesc şi se zbat cu aceleaşi greutăţi şi totuşi se bat. O fac pentru ţara lor. O fac pentru victorie. Iar noi ne-am obosit în câteva luni! În războiul trecut luptătorii noştri au îndurat în Moldova greutăţi şi lipsuri şi mai mari şi totuşi nu au dat nici un semn de slăbire.

Să se arate generalului Avramescu şi comandanţilor comandanţi de brigăzi surprinderea mea pentru lipsa lor de înţelegere. Pentru mine, care mă zbat pentru tot neamul, greutăţile sunt mult mai mari şi totuşi nici o clipă nu m-am gândit să mă las copleşit de oboseală, de luptă. Nu mă las fiindcă ar fi o crimă. Să se lucreze necontenit asupra moralului ofiţerilor care au moralul pe care îl au şi l-au transmis şi trupelor din cauză că nu sunt destul de căliţi. Vor fi schimbaţi şi retraşi în rezervă de îndată ce va fi posibil…

 Asemenea situaţii sunt inerente războiului, dar comandanţii de toate treptele ierarhice trebuie să dea dovadă de înţelegere şi călindu-şi sufletele să se ridice peste greutăţile pe care le întâmpină… Numai în împrejurări grele se văd adevăratele virtuţi ostăţeşti de care corpul ofiţerilor trebuie să dea dovadă ştiut fiind că moralul şi valoarea unităţii este aceea a comandanţilor”.

După lupte de stradă extrem de grele trupele sovietice debarcate la 5 ianuarie, la Evpatoria (în Crimeea) sunt înfrânte de Gruparea „Müller”.

Intelectualii din Cernăuţi îşi manifestă nemulţumirea pentru faptul că Universitatea din oraş a fost desfiinţată.

Tinerii saşi din Sibiu, din contingentul 1942, se prezintă la comandamentul german din oraş şi cer să fie încorporaţi în armata germană.

Pe alte fronturi:

- La sud-est de Leningrad, Frontul sovietic „Volhov” declanșează ofensiva spre Liuban și Tosno, împotriva Grupului de armate „Nord”, luptele încheindu-se la 30 aprilie, cu victoria germană.
- La sud de Lacul Ilmen, Armata 11 înaintează spre Demiansk, dar nu poate elibera Staraia Russa.
- La nord-vest de Moscova, Frontul „Karelian” eliberează orașul Rjev și ajunge pe aliniamentul Selijarovo, Rjev, Zubțov.
- Nedispunând de suficiente rezerve, trupele sovietice sunt nevoite să oprească contraofensiva declanşată în faţa Moscovei.
- În Filipine, trupe japoneze atacă puternic forţele americane din provincia Bataan.