Marţi, 22 iulie 1941. A 31-a zi de război!

Ziarul „Universul” publică cuvântarea rostită la radio de regele Mihai I: „Ostași! Împreună cu Mama Mea și țara întreagă, ne închinăm cu smerenie înaintea ofițerilor, subofițerilor și trupei, români și germani, care și-au jertfit viața pentru dezrobirea pământului strămoșesc. Iar vouă, care v-ați vărsat sângele pentru Țară, pentru onoarea Neamului și pentru Tron, vă închin recunoștința noastră caldă și mărturia de griji ce v-o purtăm. Prin faptele voastre de vitejie, pășim din nou cu fruntea sus, fiindcă jertfa voastră a spălat umilirea și ne-a deschis mândru drum viitorului. Trăiască România și cei care au luptat și sângerat pentru ea”.

Pe front, Armata 3 continuă înaintarea spre Bug, iar Armata 4 spre Nistru.

- Brigăzile 6 şi 8 cavalerie reiau contactul cu inamicul şi-l resping spre est.

- Cavaleriştii români comentează negativ faptul că „nu se acordă suficientă grijă mormintelor camarazilor ce cad pe câmpul de onoare și că pe cruci nu se scrie numele celor ce se odihnesc sub ele”.

Înapoia Corpului de cavalerie înaintează spre Nistru, trupele Corpului de munte.

- Aflat mereu în fruntea Batalionului 3 vânători de munte, pe care îl comanda, maiorul Vasile Scârneci consemnează în Jurnal: „Coloanele diviziei (brigăzii - n.n) (brutării, coloanele cu muniţii, cu tot felul de tarhaturi în căruţe cu coviltir, înhămate cu căiuţi pirpirii şi conduse de tătuci miliţieni (rezervişti - n.n.) dau buzna peste noi... Uneori se merge pe trei şiruri de-a valma, ca la nuntă, toţi se grăbesc. Spre seară, când se mai răcoreşte, apar peste noi ştabii diviziei (brigăzii - n.n), în coloană auto, cu ordonanţe, furieri, bucătari, cofetari, cuşti de păsări etc. «Ţine dreapta; de ce nu se ţine distanţa între căruţe; cine v-a dat voie să vă dezbrăcaţi în vestoane; de ce nu se merge... în cadenţă? Etc. Cine este comandantul unităţii? Domnule comandant, ce este debandada asta? Unde ai ordin să cantonezi pentru noapte? În satul cutare, se răspunde. Nu, vei mai împinge încă 10 km». Acesta ca şi cum după 50 km, ar fi vorba de câţiva paşi. În timpul zilei s-au odihnit, s-au ospătat undeva la umbră deasă şi acum toţi sunt grăbiţi, deşi etapa pe care noi o facem într-o zi plină, de 10 – 12 ore, ei o fac într-un salt de un ceas sau două... Chiar şi ordonanţele ştabilor şi furierii se simt obligaţi să se zborşească la noi. Le dăm însă peste bot cum se cuvine. Cât priveşte lungimea etapei, pe şefi nu-i prea luăm în serios... Mărşăluim acum noaptea. Scăpăm astfel de zăpuşeala zilei şi de cicăleala şefilor”.

În Basarabia, unităţile Diviziei 3 infanterie raportează că în înaintarea lor spre Nistru (fără contact cu inamicul) „câmpul pe care-l străbat este presărat cu mine, proiectile, muniţii de infanterie, armament, efecte şi cadavre, ceea ce denotă marea dezordine ce domneşte în retragerea inamicului”.

Generalul Nicolae Ciupercă citează prin ordin de zi la locotenentul Marinescu din Regimentul 5 artilerie călăreaţă pentru „atitudinea eroică” pe care a avut-o în luptele de la Sărăţeni, în ziua de 16 iulie 1941, când „într-un moment de criză a luptelor a rămas statornic pe poziţie, împreună cu bateria sa, şi din proprie iniţiativă s-a pus la dispoziţia comandantului Regimentului 2 grăniceri pe care l-a sprijinit cu toată eficacitatea”.

Pentru a asigura trecerea Nistrului şi manevra ulterioară la est de fluviu, Armata 4 constituie un grup de apărare, în sectorul Dubăsari, zonele principale de trecere (Vadul Lui Vodă, Grigoriopol, Speia, Tighina, Chiţcani, Talmaz) urmând a fi apărate de batalioane de mitraliere, întărite cu companiile anticar şi sprijinite de artileria grea a regimentelor de fortificaţii.

Pe alte fronturi:

- În Rusia, trupele germane sunt oprite de sovietici în apropierea lacului Ilmen, la 200 km sud de Leningrad.

- În sectorul central al frontului, armatele 29, 30, 24 și 28 sovietice contraatacă şi străpung dispozitivul german din jurul Smolenskului (până la 7 august), permiţând unora dintre trupele încercuite să iasă din încercuire.

Miercuri, 22 iulie 1942. A 396-a zi de război!

Locotenent-colonelul (de la 18 iulie 1942) Vasile Scârneci, aflat într-o binemeritată permisie, soseşte, în sfârşit, acasă, la Braşov: „Ora 14.00. Sunt între ai mei dragi şi scumpi (cât de repede m-a împins dorul de casă). Soţia mea, Mioara, este bine sănătoasă, voinică. Ancuţa s-a făcut mare şi tare frumoasă, Răducu, un vlăjgan cât un munte. Mai să nu-i cunosc după 15 luni de când am plecat dintre ei... Zilele sunt aşa de scurte şi trec aşa de repede. Mă năpădesc oaspeţii, care-mi răpesc din timpul atât de preţios. Aş vrea să fiu numai între ai mei, să lucrez în tihnă, să fac planuri pentru viitor. Cât este de bine să dormi într-un pat moale, curat, în căldura familiei tale, să te ospătezi pe îndelete la masa ta, cu ai tăi, în jurul tău. Când mă gândesc că în curând, toată această fericire se va sfârşi. Şi Braşovul mişună de învârtiţi şi afacerişti. Unii se căinează, bocesc şi fac totul ca să nu fie trimişi pe front”.

Pe alte fronturi:

- Detaşamente înaintate germane din Armata 6 iau contact cu fâşia exterioară de apărare a Stalingradului, la 120 km de oraş, în timp ce unităţi blindate ale Armatei 4 tancuri realizează capete de pod peste Don, în zonele Konstantinovsk şi Ţimbeleansk. Concomitent, forţele Grupului de armate ,,A” trec la ofensivă spre Rostov.

- În Egipt, Divizia 5 indiană atacă în zona înălţimilor Ruweisat spre Deir El Shein, iar Divizia neozeelandeză în depresiunea El Mreir.

- Germanii încep deportarea sistematică a evreilor din ghetoul Varşoviei la Treblinka.

Joi, 22 iulie 1943. A 761-a zi de război!

Pe frontul din Kuban, Vasile Scârneci face, în „Jurnal”, un emoţionant elogiu ... cailor: „Bieţii căiuţi! Ei nu vor avea nicio cruce la căpătâi. Nu-i va pomeni şi nu-i va plânge nimeni. Ei sunt eroii anonimi. Ce frumos şi-au făcut datoria, trăgând din greu la căruţe pe drumuri desfundate, pe ger, pe zăpadă. Pe spinarea lor au cărat samarele grele cu muniţie şi hrană, pentru ostaşii mei, prin ploaie de gloanţe şi obuze”.

Pe alte fronturi:

- Dino Grandi încearcă (fără succes) să-l convingă pe Benito Mussolini să abandoneze puterea

de bunăvoie.

- În Sicilia, trupe din Divizia 3 americană (general Lucian K. Truscott) pătrund

în Palermo, iar cele din Corpul 2 (general Omar Bradley) ajung pe litoralul nordic, la Termini

Imerese.

- La Atena, circa 300 000 de greci demonstrează împotriva trupelor germane de ocupație.

- Germanii organizează ghetoul de exterminare de la Treblinka.

Sâmbătă, 22 iulie 1944. A 1 127-a zi de război!

Informat de Alexandru Cretzianu despre măsurile luate de guvernul român în legătură cu emigrarea evreilor, Ira A. Hirschmann a mulţumit şi „a ţinut să reliefeze aprecierea guvernului Statelor Unite pentru atitudinea binevoitoare a guvernului român în chestiunea emigrărilor”, întrebând dacă guvernul român îşi va da ,,autorizaţia de tranzit prin România evreilor unguri ce s-ar îmbarca în porturile noastre”.

Receptând pericolul viitoarei ofensive sovietice, generalul Mihail Racoviță, comandantul Armatei 4, solicită „reexaminarea situației militare”, apreciind că altfel „se poate întâmpla să ne vedem în fața unei avalanșe și atunci va fi prea târziu”.

Pe alte fronturi:

- La Chełm, în Polonia, Comitetul Naţional Popular Polonez este transformat (prin decizia lui I.V. Stalin) în Comitetul Polonez al Eliberării Naţionale (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego), instalat la Lublin (26 iulie) sub conducerea Consiliului Național de Stat (Krajowa Rada Narodowa), fiind considerat de guvernul sovietic (1 august), ca singur reprezentant oficial al poporului polonez (nu şi de englezi), cu rol de Guvern şi Parlament. Funcţia de şef al statului a fost atribuită lui Bolesław Bierut, cea de prim-ministru lui Edward Osóbka-Morawski, iar cea de comandant al Armatei poloneze lui Michał Rola-Żymierski.