Marţi, 12 august 1941. A 52-a zi de război!

La orele 5.30, Brigada 4 mixtă munte începe să-şi treacă unităţile la est de Bug, pe podul de vase şi de plute.

- „De 40 de zile trupa unităţilor luptătoare n-a avut odihnă, a mâncat, a luptat şi a dormit în ploaie, pe câmp, totdeauna în dispozitiv de luptă. De 40 de zile n-a putut spăla rufe, n-a avut cu ce să se schimbe, mişcarea fiind continuă, iar raniţele lăsate în căruţe la forţarea Nistrului, nemaiputând să ajungă din urmă trupele. E prima destindere în care se refac forţele fizice şi morale, în care începe revederea instrucţiei şi reorganizarea mai judicioasă a unităţilor” - consemnează generalul Gheorghe Avramescu .

Corpul de cavalerie îşi regrupează unităţile în apropierea Bugului. De la începutul războiului a pierdut 1.211 militari (62 ofiţeri, 22 subofiţeri şi 1 067 trupă).

Colonelul Vasile Măinescu, comandantul Brigăzii 5 cavalerie, reliefează corelaţia dintre factorul material şi cel moral în luptă: „Puterea ofensivă a trupelor române a avut la bază în primul rând forţa morală. Pregătirea de război trebuie să ţină seama de noul aspect al câmpului de luptă modern şi capacitatea de adaptare a românului. Cazematele de pe Nistru s-au distrus şi cucerit prin inteligenţa şi voinţa ostaşilor, nu prin dotarea care au avut-o. O armată românească bine dotată nu poate fi învinsă”.

Colonelul Ion Codreanu, comandantul Brigăzii 6 cavalerie, consemnează virtuţile dovedite de ostaşi în lupte, dar şi insuficienţele apărute în ceea ce priveşte „disciplina focului”, care a lăsat de dorit. Exemplifică prin faptul că trupele din capul de pod de la Bădărăi au tras, într-o singură noapte, peste 12.000 de cartuşe fără să fie atacate.

Pe frontul de la Odessa, trupele Armatei 4 se află în plină acţiune de curăţire a malului stâng al Nistrului şi de învăluire a oraşului pe la nord.

Generalul Gheorghe Avramescu atrage atenția că în localitățile Marinovka și Baksa, „ostașii se dedau la jafuri, intrând în casele oamenilor, ridică cu forța alimente și siluiesc femeile”, că „cea mai mare parte a abuzurilor sunt săvârșite de înșiși jandarmi care au misiunea de a asigura ordinea și a semnala pretoratelor toate aceste fărădelegi” şi cere „a lua imediat măsuri să dispară toate aceste abuzuri”.

Pe alte fronturi:

- Cu toate că Hitler acorda o atenţie deosebită ofensivei spre flancul sudic al frontului (în Ucraina, Crimeea şi apoi în Caucaz), Anexa la Directiva nr. 34 se referă şi la viitoarea ofensivă spre Moscova „înainte de venirea iernii”.
- Marea Britanie acordă Uniunii Sovietice ajutoare (pe cale aeriană).
- Aviaţia britanică bombardează intens teritoriul Germaniei.

Miercuri, 12 august 1942. A 417-a zi de război!

I.I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu trimit o nouă scrisoare Mareșalului Ion Antonescu în care îşi reafirmă punctele de vedere cu privire la participarea României la război alături de Germania: „Mai întâi, necesitatea de a nu împinge la extrem, prin prezenţa pe frontul rusesc a trupelor noastre, al căror număr nici nu mai reprezintă un aport militar considerabil, ostilitatea Angliei şi Statelor Unite, puteri cu care nu avem niciun motiv şi niciun interes de a întreţine o stare de duşmănie. Nu trebuie să uităm că guvernul britanic, cu care ne aflăm în război, a declarat că nu va ţine seama de arbitrajul de la Viena, pe când aliaţii noştri actuali care sunt autorii arbitrajului, îl consideră în vigoare şi că nu este admisibil să continuăm a lua parte la conflictul actual mondial în contra democraţilor de la care putem spera ocrotirea intereselor noastre naţionale şi spirituale. Nu trebuie date de asemenea pretexte Rusiei, spre a putea invoca motive de securitate în îndeplinirea scopurilor ei imperialiste, nici să înrăutăţim raporturile noastre pentru viitor cu Rusia, care trebuie să fie de bună vecinătate. De altă parte, nu putem pierde din vedere că Germania nu mai are iniţiativa operaţiunilor militare şi nu va mai putea dicta condiţiunile păcii. Prăbuşirea fascismului nu mai face posibilă organizarea unitară a Europei, după programul Axei. Italia nu mai poate considera participarea sa la război ca o cruciadă contra bolşevismului şi nici nu se ştie cât timp va mai putea continua lupta. E de prevăzut că în scurt timp va căuta să încheie pacea. În ce situaţie rămâne atunci România, ca singură colaboratoare a Germaniei, într-un război purtat în interiorul Rusiei?... Nu este admisibil ca naţiunea română să fie angajată şi reţinută într-o conflagraţie universală prin voinţa unei ocârmuiri contra opiniei publice, iar armata ei ţinută departe de hotareale ţării, periclitată din toate părţile. Naţiunea română cere să se termine acest război, iar armata ei să fie adusă acasă, ca să apere hotarele ţării şi glia strămoşească”.

La vest de Stalingrad, reluând atacul la nord de Aksai, diviziile 1 şi 2 infanterie din Corpul 6 armată român ajung pe valea Miskova, unde au întâlnit o rezistenţă extrem de puternică.

Pe alte fronturi:

- La Moscova, în timpul întâlnirii cu Winston Churchill, I.V. Stalin protestează față de amânarea deschiderii celui de-al doilea front în Europa
- Forțe ale Armatei 17 germane ocupă orașul Krasnodar, Armata 56 sovietică retrăgându-se pe malul stâng al fluviului Kuban.

 Joi, 12 august 1943. A 782-a zi de război!

Trupele române continuă lupta pe frontul din Kuban, alături d ecele germane.

Pe alte fronturi:

- Trupele Frontului „Central” sovietic continuă înaintarea, Armata 65 eliberând Dimitrov-Orlovski, iar cele ale Frontului „Briansk” ajung pe căile de acces spre Koracev.
- În Sicilia, Divizia 9 americană cucerește Floresta.

 Sâmbătă, 12 august 1944. A 1.148-a zi de război!

George Duca transmite lui Grigore Niculescu-Buzeşti răspunsul primit de la Aleksandra Kollontay în legătură cu „misiunea Aldea”: „Guvernul sovietic doreşte, înainte de a se putea rosti asupra misiunii generalului Aldea, să aibă câteva preciziuni complimentare despre cei pe care d-sa îi reprezintă, adică asupra însemnătăţii noului Front Naţional-Democratic.
- Care este exact rolul şi importanţa politică a lui Tătărescu în sânul Partidului Liberal; de asemenea, care sunt legăturile lui cu Regele?
- Dacă există una sau mai multe personalităţi de mare influenţă care să aibă de spus un cuvânt hotărâtor în asociaţia Frontului (Naţional-Democratic - n.n.)?
- Dacă şi care sunt partidele politice în afara Frontului?”.

În România, colonelul Nicolae Dragomir, şeful de stat major al Armatei 4, aflată în dispozitiv de luptă în Moldova, se pronunţă pentru adoptarea unor măsuri politice şi militare care să permită evitarea eminentului dezastru: „În momentele decisive care vor urma este indispensabil să luăm în mâini româneşti frânele conducerii trupelor de pe frontul român. Aceasta ne va da putinţa de a reanaliza pe deplin manevra militară şi politică pe care o impune situaţia internaţională în curs de răsturnare. Perioada de linişte pe care o trăim de la 22 iunie a.c. (de când marea lovitură rusească s-a îndreptat spre Germania, iar noi am rămas alături şi în urma acestei lovituri zdrobitoare) este foarte prielnică pentru ca politicul să acţioneze în sensul favorabil ţării. Suntem în picioare cu armata întreagă, cu ordine şi belşug în ţară. Altfel poate lucra politicul acum şi altfel atunci când vom fi daţi peste cap, aşa cum va fi, mai curând şi mai târziu, atunci când ruşii vor fi opriţi din înaintarea spre vest, pentru care fac acum efortul şi vor putea îndrepta forţe importante spre noi. Trecătoarea noastră tărie actuală poate fi valorificată politiceşte atât în ochii aliatului, cât şi al adversarilor noştri. În acest sens conducerea militară trebuie să persuadeze neîntârziat conducerea politică a ţării”.

- O poziție asemănătoare a avut și generalul Gheorghe Avramescu, care considera că dacă trupele române și germane aflate în capul de pod de la nord de râul Bahlui nu erau retrase pe poziția „Traian”, care permitea scurtarea frontului și constituirea de rezerve, „vom avea un dezastru față de metodele și forța de atac a rușilor”. Dezamăgit de nereceptarea pericolului de către comandamentele superioare române și germane, comandantul Armatei 4 conchidea: „În zadar se spune adevărul. N-are cine să-l înțeleagă”.

Pe alte fronturi:

- Guvernul sovietic cere din nou guvernului bulgar să întrerupă relaţiile cu Germania. Bulgarii nu răspund, dar contactează, în secret, pe americani şi britanici.
- La Neapole, I.B. Tito îl dezamăgește pe Winston Churchill, nefiind de acord cu îmbunătăţirea relaţiilor cu monarhia şi cu guvernul iugoslav din exil.