Marţi, 2 septembrie 1941, a 73-a zi de război!

Indignat de felul în care îşi făceau datoria unele sectoare publice, Mareșalul Ion Antonescu se adresează lui Mihai Antonescu: „Avem de evacuat 7.000 de răniţi. Dacă circulaţia ar fi bine organizată, dacă trenurile nu ar fi ţinute cu ceasurile prin staţii şi dacă s-ar fi realizat circuitul pe care l-am cerut, s-ar fi evitat în mare parte neajunsurile actuale. Sunt informat că este la mijloc şi apatia şi dezinteresul funcţionarilor care îşi văd de burtă şi de somn pe când eu mă zbat cu disperare să fac faţă la toate încurcăturile provenite din lipsa de energie şi de pricepere a organelor din spate”.

Tot Ion Antonescu cere generalului Alexandru Ioaniţiu că se explice soldaţilor „de ce ne batem şi peste Nistru” deoarece „pare că s-a făcut şi se face o altă propagandă care le-a slăbit elanul, sub cuvânt că nu au pentru ce să se bată”. În ceea ce-i priveşte pe cei care se automutilau, ordonă „să fie împuşcaţi pe loc, fără judecată”.

Dacă presa ignoră lipsurile cu care se confruntă populaţia din ţară, în şedinţa de guvern Mihai Antonescu spune lucrurilor pe nume: „La Caraş este lipsă de grâu. La Bihor este lipsă totală de ulei comestibil. Porumbul pentru hrana populaţiei soseşte cu greutate din lipsă de vagoane... La Tutova este lipsă de var şi cherestea. Prahova se plânge de dificultăţi la transporturile care se fac pentru aprovizionare... În Mehedinţi e lipsă de sulfat de cupru, fără să mai menţionăm şi lipsa de orez. La Muscel e lipsă completă de ulei... Judeţul Botoşani n-are porumb”.

Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri se referă şi la comportarea („Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (Grupului Etnic German din România): „Pe de altă parte, nu doresc ca minoritatea germană să se situeze într-un element impermeabil despărţit de masa dominantă românească. Sunt unele tendinţe în organizarea Grupului Etnic German care manifestă o oarecare tendinţă de sciziparitate, de autonomie”.

Mihai Antonescu se pronunţă şi pentru păstrarea principiului „dreptului de rechiziţie şi de muncă prin rechiziţie al evreilor”, creându-se – pentru cei care nu o puteau presta - posibilitatea plăţii unor taxe pentru „a pune un principiu de deosebire între munca naţională, pe care o prestează obligator românii şi între munca de rechiziţie pe care o prestează evreii”.

Pe frontul Niprului, aviaţia şi artileria sovietică execută intense bombardamente şi trageri cu artileria şi brandturile, în timp ce infanteria face incursiuni la vest de fluviu, în special în zona Gavrilovka. La rându-le, subunităţi române de vânători de munte execută acţiuni rapide de infiltrare şi recunoaştere.

În zona Odessa, trupele sovietice rezistă, cedând terenul doar prin lupte grele, lăsând trupele române să pătrundă „în pungi anume create de circa 4-5 km lărgime, după care le produc pierderi mari prin trageri de artilerie şi branduri, respingându-le apoi prin contraatacuri”.

La Belaeevka sunt executați 50 de cetăţeni care posedau arme și luptau alături de sovietici împotriva trupelor române care atacau satul. Sunt împuşcaţi şi cinci partizani prinși cu grenade și pistoale automate.

Ministerul de Interne solicită Marelui Cartier General să pună la dispoziţie 25 de ordine de rechiziţie pentru „evreii care îndeplinesc rolul de informator în Direcţiunea Generală a Poliţiei”. Informatorii care îşi epuizau „capacitatea informativă” urmau să fie înlocuiţi şi întrebuinţaţi la munca obligatorie.

Pe alte fronturi:

- Aviaţia britanică începe să bombardeze obiective germane din nordul Franţei.

Miercuri, 2 septembrie 1942, a 438-a zi de război!

- La sud-vest de Stalingrad, Corpul 6 armată român român primeşte misiunea să facă siguranţa flancului drept şi a spatelui trupelor germane.

- În Taman, Divizia 6 cavalerie contribuie la cucerirea peninsulei, ocupă ocupă Starotitarovskaia (3 septembrie), Viscesteblievskaia (4 septembrie), ajungând a doua zi pe litoralul Mării Negre, în

zona istmului Veselovska.

Condamnând abuzurile și jafurile săvârșite de unii militari români, generalul Ion Arbore atrage atenţia: „Sunt încă ostași care nu înțeleg că o asemenea faptă comisă de un inconștient aruncă o lumină cât se poate de urâtă asupra întregii armate. Luarea de bunuri de la colhozuri sau de la particulari fără nicio limită ne compromite atât în fața populației cât și față de aliații noștri germani. Comandamentul german ne face cunoscut că trupele române taie oi karakul, scroafe cu purcei născuți de 3-4 zile, vaci cu lapte etc., în fine, tot ce le cade la îndemână și fără nicio considerație. De asemenea stupi de albine sunt răsturnați și mierea este risipită”. Șeful de stat major al Armatei 3 cere ca „toate aceste abuzuri și jafuri să înceteze imediat”.

În Caucaz, pe valea Sukka, în timp ce se deplasa cu postul de comandă spre înălțimea cu cota 205, colonelul Gheorghe Carp, comandantul Regimentului 7 roşiori, este atacat cu focuri de armă automată şi cu grenade, un glonț perforându-i inima.

Pe alte fronturi:

- Britanicii reiau ajutorarea Uniunii Sovietice pe ruta Artică.

- Armatele 4 blindată şi 6 germane realizează joncţiunea şi încep asediul Stalingradului. • În Egipt, trupele germane și italiene se repliază pe aliniamentul El-Taqah – Bab-el-Qattara (la sud de El Alamein), feldmareşalul Erwin Rommel pierzând 3 000 de militari, 49 de tancuri, 60 de tunuri şi 400 de camioane.

Joi, 2 septembrie 1943, a 803-a zi de război

La Cartierul general din Prusia Orientală, Hitler şi Ion Antonescu discută probleme ale relaţiilor bilaterale.

Pe alte fronturi:

- La sud-vest de Kursk, forțe ale Frontului „Voronej” eliberează Sumî, iar cel ale Frontului de „Sud-Vest” Lisiciansk (nord Rostov pe Don).