De la Oarba de Mureș la Satu Mare și Carei (2)

Divizia 11 Infanterie, după înlocuire, s-a concentrat, după executarea marşului, în raionul Moara de Sus, Silvaş, Spalnaca în rezerva Corpului 2 Armată. Din prezentarea acestor aspecte ale epopeii de la Oarba de Mureş, ar fi firesc să evocăm şi câteva fapte de eroism. Întrucât succesiunea evenimentelor a făcut din fiecare ostaş un erou, vom recurge doar la o pildă, ea înglobându-le prin simbol pe toate. Faptele de vitejie, virtuţile şi slăbiciunile sunt strânse în mănunchi în fapta căpitanului de rezervă Gheorghe Pănoiu, sublocotenentul şi logodnicul eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu din 1917. După ce a refuzat, chiar şi la insistenţele mareşalului Ion Antonescu, participarea pe front, la 23 august 1944, el fusese eliberat din lagărul de la Târgu Jiu. Căpitanul Gheorghe Pănoiu a fost primul voluntar al Regimentului 19 Infanterie, tocmai în timpul luptelor de pe Mureş. Înaintea luptelor el „a povestit ostașilor episoade de luptă din Primul Război Mondial”, povestirile sale îmbărbătându-i pe subordonaţi. Pe timpul unui atac „schije de obuz l-au smuls din fruntea companiei sale pe bătrânul căpitan de rezervă Gheorghe Pănoiu tocmai când poruncea « Să nu scape unul! Înainte! »”. A încetat din viaţă în spitalul din Târnăveni. Jertfa sa a simbolizat jertfa ostaşilor români pe câmpul de bătălie de la Oarba de Mureş. (Planşa nr 2)

Aflată în rezerva Corpului 6 Armată, începând cu 7 octombrie, Divizia 11 s-a cantonat in raion, completându-şi efectivele cu 300-400 oameni de fiecare regiment, reorganizat pe două batalioane a patru companii de puşcaşi, o companie comandă şi o companie de pionieri. În urma luptelor de la începutul lunii octombrie 1944, Armata 4 română avea să acţioneze la Vest de Munţii Apuseni, eliberând oraşele Salonta, Oradea şi ajungând pe cursul mijlociu al Tisei. Rupând apărarea pe un front larg între Salonta şi Timişoara Frontul 2 Ucrainean căruia i se subordonau trupele române, şi-a îndreptat apoi atacul pe direcţia Debreţin. Inamicul care se apărase cu îndârjire în Podişul Transilvaniei, ameninţat de încercuire, a fost silit să se retragă, rupând apărarea pe Mureş şi Arieş. Armata 4 a înaintat pe direcţia principală Câmpia-Turzii, Cojocna, şi a executat o lovitură secundară pe direcţia Berghia, Şăulia, Frata. Corpul 6 Armată a acţionat pe direcţia loviturii principale Viişoara, Cojocna, Divizia 11 continuând să fie în rezerva sa. Prin Ordinul de operaţii nr. 43, la ora 12,00 ea a primit misiunea de a se deplasa în raionul Cojocna. Vitejia luptelor de la Oarba de Mureș a fost recunoscută la toate eșaloanele operative, atât ca fapte de eroism individuale cât și ca acțiuni colective.

După ajungerea în cantonamentul ordonat, pentru câteva zile a desfăşurat un program administrativ Curând în baza Ordinului de operaţii nr. 30 al Armatei 4, Divizia 11 Infanterie a dat Ordinul special nr. 45 atacând cu Regimentul 3 Dorobanţi, Grupul 11 Cercetare şi compania 11 pionieri pe Direcţia Gădălin, dealul Groapa Iclod, în eşalonul întâi, şi cu Regimentele 19 Infanterie şi 2 Dorobanţi ,în eşalonul doi. Pe 13 octombrie, la ora 10,00, a început marşul pe un drum foarte greu. Inamicul a fost urmărit îndeaproape în avangardă fiind Regimentul 3 Dorobanţi. Urmărirea a fost dificilă datorită faptului că podurile peste Someş fuseseră distruse, trecerea făcându-se numai prin vad, pe timp friguros. Până seara, Regimentul 3 Dorobanţi a trecut om cu om Someşul şi ocupat satul Fundătura, cota 363 Sud Vest de sat. Cu ordinul de Operaţii nr. 60, regimentului i-a revenit misiunea de a „interzice pătrunderea inamicului pe direcţia Luna de Jos, Bonţida”.

Capul de pod făcut de regiment a fost păstrat, compania de pionieri a amenajat trecerile prin vad, iar restul diviziei a trecut a doua zi la urmărirea inamicului pentru ocuparea obiectivelor: 1 Stoiana, Aluniş şi nr. 2 Tiocul de Sus”. 2 18Urmărirea a continuat şi în zilele următoare, fără a se semnala incidente majore cu inamicul, pe direcţia Panticeu. Cu ordinul de operaţii nr. 30, Corpul 2 Armată a hotărât ca Divizia 11 să continue înaintarea pe direcţia Cehul Silvanei, Oarţa de Jos, Soconzel, Socond. Căprioara, Gârbou, Gâlgău, Tihău, Var, Jibou. Ploile ce au desfundat drumurile au îngreunat marşurile. Inamicul avea să opună o rezistenţă mai serioasă începând cu 18 octombrie 1944.

Documente anexă

Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, Locotenent Alexandrescu M. Laurenţiu, Regimentul 2 Dorobanţi, în zilele de 18-19 octombrie 1944, în avangardă manevrează cu iscusinţă satele Oarţa, Sălişte, Stremţi, Solduba, Homorodul, căzând în spatele inamicului producându-i pierderi considerabile şi capturând 3 tunuri, 6 arme automate, 30 puşti şi numeroşi cai de harnaşament. În noaptea de 19/20 octombrie cucereşte importantele înălţimi de la Nord Vest de Tătărăşti şi respinge 4 contra-atacuri inamice consecutive menţinând dârz poziţia. La 20 octombrie inamicul reuşind să pătrundă în spatele companiei, locotenent Alexandrescu contraatacă de mai multe ori reuşind să spargă încercuirea şi cauzând din nou grele pierderi inamicului. Grav rănit de un glonț, în cap, este luat prizonier pe un tanc, dar evadează chiar în timpul transportării sale şi revenind în liniile amice furnizează foarte preţioase informaţii regimentului. Prin eroica rezistenţă la Tătărăşti, prin capturile de armament folosite imediat şi prin preţioasele informaţiuni, a favorizat mult acţiunea regimentului” [16].

- Va urma -

-------------------------------------------------
[16] Constantin Moșincat, Cronică de marș, Editura Cogito, Oradea, 1996, p. 128