De la Oarba de Mureș la Satu Mare și Carei (3). Spre borna de hotar

Trupele fiind istovite de marş şi acţiunile din timpul nopţii, divizia şi-a constituit o avangardă formată din batalionul I/Regimentul 19 Infanterie, compania 11 Pionierii şi o baterie de tunuri care a fost dirijată pe direcţia Oarţa de Jos, Soconzel, Socond. In flancgardă a operat batalionul II/Regimentul 2 Dorobanţi, pe direcţia Ulciug, Băseşti, Salişte, Vârful Supurului, în dreapta diviziei. Pe direcţia principală, în faţa avangărzii, Grupul 11 Cercetare pentru a semnala prezenţa inamicului. Acesta a acţionat cu foc de artilerie şi cu rezistenţe de mică valoare, care însă a fost „manevrate pe flanc şi date peste cap” de avangărzile noastre. Deplasarea rapidă a flancgărzii 1-a obligat să se retragă. Lupte notabile a dat Divizia 11 începând din 19 octombrie, când prin ordinul Corpului 2 Armată a primit misiunea să „înainteze impetuos pe direcţia Oarţa de Sus, Soconzel, Socod, Viile Satu Mare, Amati". Prin urmare, a fost reluată ofensiva la ora 6,30, trupele române traversând „masivul păduros de la Vest de Odeşti”. Până la ora 12,00, cu avangărzile constituite, divizia a dat peste cap apărarea organizată de un batalion german pe Dealul Mare. La 13,00, inamicul a atacat, cu două batalioane de infanterie, sprijinite de două tancuri şi patru autotunuri, avangarda batalionului I în satul Socond. Lupta a fost inegală, fapt pentru care batalionul nostru a fost nevoit să se replieze la Est de sat, unde a oprit contraatacul. Unul din cele două tancuri inamice a fost distrus de focul precis şi eficace al tunarilor anticar din compania Regimentului 3 venită in sprijinul infanteriei. În satele Hodişa şi Sandra trupele diviziei au fost oprite, temporar, datorită focului violent de aruncătoare şi arme automate ca şi de „ploaia torenţială din timpul zilei”[17].

La căderea serii divizia a adoptat un dispozitiv de apărare semicircular, cu patrule avansate, pentru a procura informaţii. Batalionul I din Regimentul 2 Dorobanţi, în cooperare la dreapta cu Divizia 38 Infanterie sovietică, a ocupat „cu rapiditate satul Solduba, Homorodul de Sus, Homorodul de Mijloc şi Tătărăști, dar a pierdut legătura cu restul unităţilor ce au fost oprite pe Şandra”. (Planşa nr. 3)

Divizia a reluat ofensiva în ziua de 20 octombrie înaintând „cu grosul forțelor pe direcția Socond, Arbud, Satu-Mare”. În acest scop, ea a constituit o avangardă „pe direcţia de înaintare formată din batalionul I al Regimentului 3 Dorobanţi, Grupul 11 Cercetare şi Compania 11 Pionieri pe direcţia Gerăuşa, Ardud şi batalionul I /Regimentul 19 Infanterie ce a acţionat ca flancgardă pe direcţia Şandra, Răteşti, Sătmărel. La ora 6,00 trupele au început înaintarea, fiind întâmpinate de un inamic ce „se agăța de fiecare cută de teren” pentru a-şi menţine apărarea. După patru ore, avangarda a ajuns la Gerăuşa, iar flancgarda la Şandra. Drumurile desfundate îngreunau vizibil transportul tunurilor pe pantele dealurilor. De la ora 11,00 Corpul 2 Armată schimba direcţia de ofensivă a Diviziei 11 spre „Şandra, Răteşti, Moftinu Mare, Carei”. in consecinţă Comandamentul diviziei a hotărât să manevreze dispozitivul angajat în luptă. Datorită încleștării forțelor” cu inamicul în cursul zilei acesta, nu s-a putut realiza. Până la ora 14,00 batalionul 1, din Regimentul 3 Dorobanţi, a ocupat însă satul Gerăuşa. La ora 18,00, inamicul a contraatacat puternic cu infanterie şi tancuri pe direcţia Beltiug, Şandra, reuşind să dea peste cap apărarea organizată în grabă. În sprijinul batalionului II, comandantul Regimentului 19 Infanterie a trimis şi batalionul I pentru a relua ofensiva. Pe timpul nopţii, Regimentul 19 Infanterie a organizat mai multe incursiuni, iar inamicul a executat trageri de artilerie. Cercetarea prin luptă făcută de români pe direcţia Gerăuşa, a determinat focuri de arme automate, duel de artilerie și aruncătoare. Inamicul utilizând grupul de tancuri de la Ardud avea însă să execute un puternic contraatac, soldat cu încercuirea batalionului I din Regimentul 3 Dorobanţi, izolat la Gerăuşa, la 3 km de legăturile cu regimentul. În această situaţie, divizia şi-a anulat ordinul de atac şi a trecut la „despresurarea batalionului încercuit”. Pentru aceasta a constituit un grup de intervenţie format din Regimentul 3 Dorobanţi, mai puţin batalionul I, Grupul 11 Cercetare şi Compania 11 Pionieri. Batalionul încercuit a luptat până la ultimul cartuş şi a angajat toate rezervele inamicului. În sprijinul diviziei a mai fost dat, la ora 18,00, Regimentul 4 Roşiori, care a atacat spre pădurea Rosgartin, dar a fost respins. Până la căderea întunericului batalionul 1 a fost totuşi despresurat, acţiunea fiind sprijinită curajos de locuitorii din Gerăuşa. Admirând vitejia ostaşilor unul din învăţătorii din sat a spus colonelului Nicolae Alecu, comandantul Regimentului 3 Dorobanţi: „faptele de vitejie ale ostaşilor şi ofițerilor au depăşit cu mult legendele de eroism cântate de poeţi. Voi împărtăşii generaţiilor de elevi vitejia acestor ostaşi”. Femeile din Gerăuşa au ajutat la „evacuarea şi îngrijirea răniților”. Cei luaţi prizonieri au reuşit să fugă, „sub protecţia întunericului, de sub escortă". Măreţia luptelor a fost subliniată prin Ordinul de Zi nr. 112 al Corpului 2 Armată, dat de generalul Nicolae Dăscălescu. În acesta se arăta: „Divizia 11 cu unităţile sale a făcut dovada unor înalte virtuţi ostăşeşti, prin eroismul, spiritul de sacrificiu si dârzenia cu care a luptat pentru a nu ceda o palmă din pământul dezrobit”[18].

Pentru fapte de arme deosebite a fost citat mod special batalionul 1 din Regimentul 3 Dorobanți. Astfel în Ordinul de Zi nr. 430 al Armatei 4, semnat de generalul de corp de armată Gheorghe Avramescu se menţiona: „Regimentul 3 Dorobanţi pășește împreună cu celelalte regimente ale diviziei prin munţii Făgetului, iar la 21 octombrie atacă şi eliberează satul Gerăușa apărat cu dârzenie de inamic […]. În luptele avute Divizia 11 Infanterie s-a bătut cu abnegație și eroism. Pentru vitejia dovedită si pentru faptele de arme săvârșite citez prin Ordin de Zi pe Armată trupele acestei divizii și pe comandantul lor, generalul de brigadă Edgar Rădulescu, împreună cu Regimentele 2, 3 şi 19 Infanterie și bateriile din Regimentele 26 şi 21 Artilerie care s-au acoperit de glorie luptând pentru dezrobirea Ardealului”. (Planșa nr 4)

În zilele următoare, pierzând apărarea pe formele tari din teren, inamicul s-a retras pe frontieră şi fiind urmărit şi hărţuit continuu , inclusiv pe timp de noapte. La 25 octombrie 1944, Divizia 11 Infanterie s-a găsit în situaţia de a executa Ordinul de Operaţii nr. 36 al Corpului 2 Armată. Misiunea diviziei consta într-un atac, în legătură la dreapta cu Divizia 133 Infanterie „Smolensk”, și la stânga cu Divizia 8 Cavalerie pe direcția Sătmărel, Oar, Porcsalma, Csenger, cu misiunea de a nimici rezistentele întâlnite în cale". Pentru îndeplinirea misiunii prin Ordinul său de operaţii nr. 92, divizia a hotărât să atace cu Regimentul 19 Infanterie în avangardă şi cu celelalte două regimente în linia a doua, Grupul de Cercetare urma să acopere flancul stâng. Ofensiva a început la ora 7,00, iar la 8,40 a fost „atins obiectivul nr. 1: calea ferată Sătmărel, Satu-Mare”, iar comunicaţia Doba, Satu-Mare până la ora 10,00.

Frontiera româno-ungară a fost atinsă la orele 13,00, în apropierea satului Oar. Prin manevra executată prin Sud, municipiul Satu-Mare a fost eliberat, trupele fascisto-hortyste retrăgându-se în dezordine. Ardealul era în sfârşit eliberat. Intre 9 - 25 octombrie 1944, Divizia 11 Infanterie luptase continuu 15 zile, ea a străpuns apărarea inamicului pe 180 km într-un ritm mediu de 8-10 km pe zi de luptă. Cele mai grele bătălii au fost cele din raionul Oarţa de Jos şi Ortiţa, precum şi cele de la Sandra, Gerăuşa, Medişa. Eliberarea Transilvaniei a fost salutată şi consemnată în Ordinele de Zi, în jurnalele de război, în presă. Bucuria victoriei a fost fără margini. La trecerea hotarului sfânt „soldații au îngenunchiat şi sărutat borna de hotar".

Documente anexă

„În cadrul luptelor pentru dezrobirea Ardealului, unităţile Diviziei a 11-a Infanterie, după ce au înfruntat prin lupte grele rezistenţele inamice din regiunea Oarţa de Jos, şi au străbătut pe vreme rea un teren foarte greu acoperit, accidentat şi complet lipsit de comunicaţii. În munţii Făget - au susţinut în zilele de 19, 20 şi 21 Oct. 1944, lupte crâncene cu un inamic dotat cu armament superior şi cu care de luptă, pentru cucerirea Socond, Sandra, Gerăuşa şi Tătărăşti. În faţa puternicelor contraatacuri date de inamic cu infanterie şi care de luptă, la Socond in, ziua de 19 Octombrie 1944, Divizia ca 11-a Infanterie şi unităţile sale au făcut dovada unor înalte virtuti ostășeşti, prin eroismul, spiritul de sacrificiu şi dârzenia cu care au luptat pentru a nu ceda nici o palmă din pământul abia dezrobit. Pentru aceste fapte de arme: citez prin Ordin de zi pe Corpul 2 Armatăn Divizia 11 Infanterie, cu toate unităţile ei, și în special Batalionul 2 din Regimentul 2 Dorob., Batalionul 1 din Regimentul 3 Dorobanţi şi Bat. 2 din Regimentul 21 Artilerie. Dat la 3 noiembrie 1944 la Cartierul Corpului 2 Armată din Ajac”.