O floare încântă inimile tuturor, însoțește, neîndoielnic, stări emoționale dintre cele mai pozitive. Chiar și când ne desfătăm privirea cu florile de câmp. Florile, nu-i așa, reprezintă un semna al frumuseții, în care inegalabila natură a așezat multicolor strălucire. Așa este. Numai că, unii, și fără insinuări mă refer la vecinii noștri, dușmanii noștri de acum 1.000 de ani, de acum 80 de ani, și dintotdeauna: ungurii, care și din frumoasele „flori de albăstrele” au găsit un motiv să promoveze idei și acțiuni separatiste. Luna august înseamnă pentru orădeni flori, concerte şi tradiţii, în special maghiare. Anul acesta, Carnavalul Florilor va aduce în oraş care alegorice (cu motive florale, evident), dar şi un concert pianistului ungur Havasi, spectacole pe malul Crişului Repede şi degustarea unui tort al Bihorului şi a unei prăjituri a Oradiei (interesante idei, sa le vedem motivele florale incluse - țin rămășag că vor avea apartenență la fosta administrație de acum 100 de ani, sau măcar un tulipan - lalea). În plus, pe finalul lunii, localnicii şi turiştii sunt invitaţi în Cetate, la o nouă ediţie a Zilelor Culturii Maghiare.

Ne-au oferit flori! Și ce am primit?

În urmă cu vreo doi ani motivul floral a fost prezent pe afișul Partidului Popular Maghiar, prezidat de popa Tökes, (cu siguranță vă amintiți de europarlamentarul trimis de România la Bruxelles, numai că, și-a luat îngăduința să-i reprezinte acolo pe numai pe unguri!) și de ziua Ungarie, în plină vară și de „Sf. Marton”, în noiembrie florile de albăstrele ne-au fost livrate cu șiretenia pine prefăcută de către aceia care au avut vădita intenție de a reveni la vechile însemne ale apusului imperiu austro-ungar! Să fim serioși. Pentru corectă prezentare, florile de albăstrele cresc în lanurile de grâu, care pe la noi și prin vecini se recoltează la sfârșit de iunie și început de iulie - n.n. niciodată în 20/23 august, necum în 15 noiembrie).

Atunci m-am uitat mai atent și am văzut limpede cum se frământă în „mocirla politică” toate frumusețile naturii și omenești. Floarea, cunoscută și ca floarea-grâului, floarea-paiului, a fost motivația reunirii „gustului autentic unguresc” de pe Valea Ierului, unde au fost amestecați toți producătorii atârnător de numitul partid, departe de valea Ierului, dacă or fi văzut vreodată frumoasa și bogată vale a Ierului. (Cunosc bine detaliile, că m-am născut într-o colonie românească de pe respectiva vale, aproape de izvoarele acesteia, și m-am scăldat în ea, în copilărie). Numai că respectivele manifestări urmează un vast program urmărit cu perseverență, ca politică de stat de către Ungaria (merită a fi văzută prezența la Școlile de vară de la Tușnad a premierului, miniștrilor din țara vecină pentru a da claritate acestei informații) și transpus în acțiuni, unele finanțate de către guvernul maghiar de la Budapesta, altele cu finanțarea O.N.G.-ului numit U.D.M.R.!, sau/și de către organizații transfrontaliere: maghiaro-ungurești (arareori se va găsi în acestea un român. Și acel sătul de România)

Doleanțele udemeriștilor viza totdeauna, și acuma parcă și mai apăsat, autonomia etnică de suprafață, de ziua națională a maghiarilor din România la 15 martie, și alte câteva legate de învățământ și educație, folosirea limbii maghiare în administrație acolo unde sunt 20% maghiari. Noroc cu atitudinea fermă, în cele din urmă, a parlamentarilor transilvăneni, care au respins o asemenea ofensivă din partea maghiarilor, obligând PSD-ul să se întoarcă la rațiune. Unii maghiari au mers chiar mai departe în clamarea ostilității, numind anul 2018 „an de doliu”, care se impune exprimat prin arborarea steagurilor negre alături de tricolor, după cum pretindea deputatul de Covasna, Kulcsar Jozsef. Avocatul Eckstein Kovacs Peter, (fost consilier al Președintelui României), membru U.D.M.R. de formație liberală, prezent în emisiunea de la Realitatea TV, din 22 iunie a.c., pledând pentru aprobarea zilei naționale a maghiarilor, chiar nu înțelegea de ce atâta năduf din partea românilor relativ la această zi a ungurimii?

Cu ajutorul istoricului Augustin Deac să ne întoarcem la 15 martie 1848, care pentru români înseamnă genocidul orchestrat de Kossuth Lajos, când în județele Covasna și Harghita au fost „rase de pe suprafațaTransilvaniei 230 de sate românești, peste 40.000 de români au fost înjunghiați, uciși cu armele sau spânzurați, alte zeci de mii de români fiind bătuți, schingiuiți și închiși[1]. Kossuth „revoluționarul” lupta pentru drepturi exclusive pentru nația sa. În orizontul său de „revoluționar” nu intrau și drepturile altor nații pentru care s-a dovedit un tiran criminal. De aceea a trimis unități militare împotriva românilor răsculați în Munții Apuseni sub conducerea lui Avram Iancu. Așa s-a operat alipirea forțată a Transilvaniei la Ungaria pentru un an 1848-1849. Ungaria, țara vecină are ca zi națională 15 martie, care simbolizează. nici mai mult nici mai puțin decât, împlinirea de scurtă durată a obsesiei ungurești, greu de vindecat, privind anexarea unui pământ românesc.

Cât de bine intenționat este acest vecin al nostru?, o știm bine din istorie. Am mai spus-o și altădată: România s-a aflat întotdeauna între Scylla și Caribda, adică între Ungaria și Rusia, ambele cu pretenții teritoriale nefondate, dar fluturate la ei acasă și în lume, mizând pe ignoranța lumii în materie de adevăr istoric. Maghiarii se bazează pe memoria scurtă a opiniei publice, care acordă atenție celor care bat toba mereu și tare. În terminologia la modă, ei operează cu faked news. Să ne amintim că, în confruntarea dintre români și maghiari din martie 1990 la Târgu-Mureș, a fost schingiuit țăranul Cofariu, dar media ungurească a falsificat realitatea, informând chiar pe dos străinătatea și condamnându-i pe etnicii români de barbarie. Aceasta este strategia standard a cercetărilor istorice sau a publicațiilor maghiare privind legitimitatea românilor asupra Transilvaniei. L-au spânzurat în mod simbolic pe Avram Iancu, și n-au pățit nimic. Au falsificat martiriul satului Tăracaia și a ținut! Numai că trebuie să ia seama că nimic din ce se întemeiază împotriva adevărului nu poate dăinui!

Dar să revenim la carul cu flori, asemenea Calului Troian! Condus de U.D.M.R., Consiliul Județean expandează Festivalul „Fereastră deschisă spre Europa”. În schimb, carele înflorate de la Debrețin nu vor defila toate prin Oradea. Acuma, cu putere politică în exercițiu, prin președintele CJ Bihor, Pasztor Sandor (UDMR) s-a anunțat că bugetul, aproximativ, alocat de Consiliul Județean Bihor pentru cele șapte zile de festival al florilor se ridică la 300.000 de lei. În schimb, Debreținul a alocat 200 milioane de forinți. Adică, de zece ori mai mult, spunea cu evident reproș semnatarul articolului din Jurnalul Bihorean!

În Debrețin, se estimează, că vor fi circa 2.000 de participanți, eveniment pentru care vor fi pregătite 18 care alegorice și vor fi delegați (unguri invitați - n.n.) din 14 țări, după cum anunța Komolay, organizator al programului din Ungaria, precizând că, pe lângă carul alegoric comun cu Oradea, denumit „Tradiții”, va mai rula încă un car comun al înfrățitul județ vecin și Bihor, ce va avea numele de botez: „Pâinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi”, și va costă 18.000 de euro, efort suportat egal 50% de cele două Consilii Județene transfrontaliere. Și iar îmi aduc aminte că pe vremea vice-primăriței de Oradea, Rozalia Biró, delegația bihoreană depunea coroane de flori la monumentul unor ostași care făceau parte din aceiași brigadă cu honvezi de la Oradea, înainte de 1918 (adică, ca să înțeleagă toată lumea: cinstea eroii unguri, recrutați în și căzuți pentru Ungaria! Prea frumos! Dar pe ostașii recrutați din Bihor și căzuți pentru aceași cauză, de ce nu-i onorează respectiva doamnă parlamentară, udemeristă?). Și pe banii orădenilor s-a editat și o broșură. Sunt curios să aflu câți bani vor fi alocați pentru tipărirea Bihorului militar, la Centenar? (căci faptele de arme ale soldatului-erou al Marii Uniri, au fost strecurate doar printre gustări, și serbări câmpenești, prin parcurile publice).

Înțelegeți de ce s-au distrus serele din Oradea, dar funcționează cele „socialiste” din Ungaria? Pricepeți de ce bani pentru cultură, editare de carte românească, în 1919, la centenarul românilor din Primăvara Întregirii n-am avut? Înțelege, oricine altcineva, (numai ministrul (in)culturii, care l-a decapitat cu semnătură de „Identitate Națională” pe Mihai Viteazul din Oradea, și i-a ajutat pe pigmei politici, ignoranți ai istorie naționale, să-l azvârle pe Mihai, cu cal cu tot, în curtea de la Apă canal!) de ce în loc să se zidească punți între români și vecinii unguri, ni se livrează de la Debrețin: „Coroana Sfântă”, „Legenda Sfântului Ladislau”; carul Ministerului Resurselor Umane din Ungaria: „Moda este permanentă”; carul Centrului  comercial FORUM Debrețin și „Dansul Leului alb și a Leului roșu”, carul comun al localităților Toyama și Debrețin, care alegorice ce vor ocoli Oradea, dar vor defila pe Valea Ierului, acolo unde este fieful U.D.M.R.-ului deputatului Szabo Odon, cel care a prostit pe românii „parlamentari iresponsabili” cu trăznaia că la Tărcaia[2], Bihor, a avut loc un masacru în 18 aprilie 1919, comis de către detașamentul colonelului Rasoviceanu (care, din 24 iulie 2019 este declarat post-mortem Cetățean de Onoare al Beiușului). Acel detașament, după închipuirile lui Szabo Ódón, ar fi masacrat 92 persoane din rândul civilii unguri nevinovați, iar satul se cuvine a fi musai: martir !?.

Fals istoric, dovedit pe plan local când, același deputat, a vânturat ideea pe la poarta Consiliului Județean Bihor, și drept urmare a fugit pe ponos la București. Și culmea, românașii noștri parlamentari, tare grăbiți în fuga lor după voturi, nu au descifrează nimic din scopul urmărit și din dezgroparea adevărului, cu atât mai mult cu cât academicianul Dinu C. Giurescu și-a retras semnătura, după ce subsemnatul împreună cu prof. univ. Dr. Viorel Faur i-am trimis documentația pe care o pusesem la dispoziție și autorităților locale. Tare aș fi curios când și cum v-a fi corectată această imensă eroare legislativă, care lezează demnitate și onoarea nației române. Și încă ceva: miopia politică nu e cenzurată de bunul simț? Cum de oare botezatul car alegoric al parteneriatului (U.D.M.R.-P.S.D. - Bihor) Pastor-Mang: „Pâinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi”, care costă un fleac: 18.000 de euro, efort suportat 50% de cele două consilii județene transfrontaliere, poate trece frontiera ca să ne înjosească?! Ea servește pentru Ziua națională a Ungariei la Debrețen, apoi florile „pălite” sunt aduse pentru nostalgicii trans-frontalieri, din Oradea, care le-au plătit pentru ca ei, vecinii de dincolo, să se „nelcoșească” de ziua lor cu „Sf. coroană Ungariei Mari!

Afacere curat românească.

Știe oare cineva de ce comisia mixtă româno-maghiară, care a cercetat și denunțat de îndată toate atrocitățile comise de către ungurii răzvrătiți în 1918-1919 în Ardeal, documente parafate de reprezentații ambelor părți, n-au fost așezate pe masa Conferinței de Pace de la Paris?, ci erau doar cele care cuprindeau numai martirajul românilor de la Beliș, asasinatele de la Sighiștel, sau asasinatul lui Ciordaș și Bolcaș!, și pe cele de la Tărcai și Grădinari NU? Pur și simplu pentru că se cunoștea Adevărul, că, potrivit Jurnalului de Operații al Diviziei 2 Vânători, p. 420, civili din acele sate au luptat cu armele procurate prin dezarmarea Gărzii Naționale Române din Beiuș, de către trupele ucigașului căpitan Verböczy, și au luptat în tranșee alături de cadeții ce s-au retras de pe Dealul Mare, apoi au deschis foc după ce arborase steagul alb, ceea ce era echivalent cu participarea efectivă la lupte, și nicidecum n-au fost cetățeni nevinovați! Dovada facsimil din documentul citat: Va să zică, vecinii noștri europeni își întrețin florile la Debrețin deoarece se bazează, cel puțin sigur, pe cei doi fideli cumpărători români: C.L. Oradea și C.J. Bihor. Programul lor mai cuprinde și Festivalul HU-RO, interesantă idee, cu organizatori de afară și gazde primitoare și generoase, în răsplată financiară, din Oradea, dar cu program cu profit exclusiv unguresc!, care promovează în cadrul „zilelor culturii maghiare” exclusiv formații ungurești (Havasi Symphonic), dar cu implicare și finanțare numai de către Primăria Oradea! Unde?, fix în fața soclului Voievodului Mihai, soclu rămas ca un „cuib de cuc” pentru ecvestra lui Ferdinand, după crima culturală săvârșită de domnul primar al Municipiului Oradea, Ilie Bolojan.

Programul festivalului florar cuprinde titluri absolut sentimentale și inspirate, am putea spune, dacă n-ar avea șopârlă fiecare. Iată câteva exemple: Maghiarii - pentru fiecare! Tur memorial, „Rulează de la casă, acasă!”, cu această denumire organizează un tur ciclist comemorativ Asociația Tinerilor din Pesta[3]. Rog cititorii să facă diferența dintre mesaje, pardon că mesajul celor ce rulează de la casă, acasă, nu a fost declarat, de parcă ar fi fost nevoie!. Ce comemorează tinerii din Budapesta în Bihor?, nu știm.

Poate cicliștii, reconstituie traseul făcut de czendöri (jandarmii) unguri, cu pene de cocoș, puși pe fugă de vulturii românești din primăvara anului 1919?, sau poate atârnata opincă dusă „de acasă, la casa” lor din Budapesta și pusă de Iordan, pe post de steag, în bătaia vântului pe vârful clădirii Parlamentului? Sau poate rulează ei pe urmele colonelului Pronay, de la Tisa la Budapesta, care, numai că era presat de înaintarea armatei române, n-a avut răgazul să spânzure mai mult de 1.000 de unguri bolșevici, și comemorează acele victime?.

Sau poate, între timp, au descifrat mesajul amenințător de acum 100 de ani. adresant - de un fecior de secui - prefectului de Bihor, Pop Coriolan – la 2 februarie 1919, și i-au dat interpretarea pașnică?. Iată textul: „Tu valah puturos, oriunde este în lume, nici pământul să nu te primească, când vei crăpa. A sunat ceasul tău cel din urmă, voi săra carnea ta împuţită şi puturoasă a fiecăruia asemenea unui câine turbat. Vai de acela care va rămâne aici. A fost bună pâinea ungurească, acum îţi trebuie carnea ungurească, sărând voi pustii toată viţa ta, între chinurile cele mai cumplite te voi omorî, tu agitator de câine, valah”

Oare de ce niciodată, dar absolut niciodată, fruntașii U.D.M.R.-iști nu au fost prezenți la comemorarea eroilor?, căci, în cimitirul municipal unde, noi, românii, depunem coroane și la monumentul închinat „militarilor unguri căzuți la Oradea în primul și al doilea război mondial”, după cum apare inscripția de pe acel monument! (poza alăturata).

Adevărul că de fiecare dată, în toate ocaziile și programelor, care par să unească, mai dezgroapă câte ceva, mai oftează după oarece. Dar strigă că noi suntem cu năduf, și au tupeul să o scrie apăsat în Bihari Napló, că suntem nostalgici după vremurile când pe aceste meleaguri generalul francez H. M. Berthelot primea toate delegațiile, și constata atrocitățile comise de unguri în 1918-1919 pe teritoriul Ardealului, înainte și imediat după Marea Unire. Și ca să nu fim nostalgici redăm fragment din imparțiala lor prezentare când am cinstit jertfa ostașilor francezi căzuți pentru România Mare și am lansat cartea dedicată generalului, dezvelit placa comemorativă, sau când s-a așezat o coroană de flori la bustul geografului Em. de Martonne, cel care a combătut cu argumente științifice stupida găselniță a „enclavelor lui Oskar Jatzy (facsimil din ziar). Recomand organizatorilor, ca în turul lor spre Budapesta, să pedaleze prin fața gării din Oradea, unde au fost așezate spre neuitare două plăci: în memoria generalului francez Berthelot și a deportaților evrei din timpul stăpânirii Horthyste.

- Va urma -

---------------------------------------------
[1] Augustin Deac, Monstruosul genocid din 1848 împotriva românilor transilvăneni, în Opinia națională, nr. 86, 20 martie 1995, p. 7
[2] A.M.R., fond Registrul Istoric şi de Operaţii al Regimentului 9 Vânători, inv. 4317, p. 470. Din conţinutul acestui document rezultă că Regimentul 9 Vânători a trimis „un Pluton în satul Tărcaia deoarece în cursul zilei de 18/19 aprilie 1919 populaţia a luptat alături de armata maghiară în tranşee şi deşi arborase steagul alb, au deschis foc asupra trupelor române”. A.M.R., fond Registrul Istoric şi de Operaţii al Divizia 2 Vânători, inv. 1994, f. 74. Divizia consemnează faptul că „Detaşamentul col. Rasoviceanu a dus lupte între orele 14.00 şi 19.00, când inamicul s-a retras. Populaţia din Tărcaia a luat parte la lupte. Au fost executaţi 12 din capii populaţiei”. Susținerile deputatului Szabo Odon nu le-a verificat nimeni dintre responsabilii parlamentari români.
[3] Un grup de unsprezece ciclişti, împreună cu capelanul Marius Cruceru, au dat start-ul la Cluj, joi dimineaţă(16 august 2019), turului memorial: „75 de ani de la deportarea evreilor din Cluj - In memoriam Eva Mozes Kor”