Mareșalul Ion Antonescu: „Te rog să comunici generalilor, ofițerilor și trupei să fie toți strâns uniți în jurul regelui și guvernului său. Să lupte pentru reîntregirea Transilvaniei și a țării noastre. Să nu se producă nicio defecțiune și, așa cum au mers în Est, să meargă și în Vest. Numai uniți veți învinge și veți fi respectați”.
La 28 august 1944, din ordinul regelui Mihai I (care se afla la Dobrița, județul Gorj), generalul Constantin Sănătescu, prim-ministru al guvernului, a cerut colonelului Traian Borcescu din Serviciul Special de Informații să ia legătura cu Emil Bodnăraș și să-l...
Prin cele Zece zile din august 1968 pe care le parcurg încerc să ordonez şi să dau sens informaţiilor de care dispuneam atunci în legătură cu ocuparea Cehoslovaciei de către trupele a cinci ţări din Pactul de la Varşovia (U.R.S.S., Polonia, R.D. Germană, Ungaria şi Bulgaria) din poziţia pe care o ocupam în sistemul diplomatic românesc şi cu datele pe care le-am dobândit ulterior.
Se împlinesc 74 de ani de la infamia celui care, la 23 august 1944 şi-a trădat Armata şi Poporul, pe atunci, încă rege. Pe cei cărora calificarea de Trădător de Ţară a fostului suveran le crează disconfort şi protestează violent, îi întreb, rugându-i să-şi răspundă cu sinceritate: cum poate fi numit actul prin care un suveran arestează capul de facto al Armatei Ţării şi, în plin conflict militar, îl predă inamnicului? Atunci, la 23 august 1944, pentru România şi pentru Germania s-a întâmplat un al doilea Stalingrad, mai distrugător chiar decât cel din 1942-1943 de pe Volga. România şi-a...
La 23 august 1944, Uniunea Sovietică era dispusă să încheie un armistițiu cu Mareșalul Antonescu. Cu toate acestea, Antonescu a fost arestat de Regele Mihai, iar sovieticii au intrat pe teritoriul României, fără niciun acord scris. Proclamaţia citită la radio de regele Miai a fost considerată de sovietici drept capitulare necondiţionată (Redacţia).
În noaptea de 20/21 august 1968 procesul politic, cunoscut sub numele de „primăvara de la Praga" a fost întrerupt. Trupe din armatele Uniunii Sovietice, Poloniei, R.D. Germane, Ungariei şi Bulgariei, toate ţări membre ale Tratatului de la Warşovia, au pus capăt unui fenomen politic ce reuşise să impresioneze lumea occidentală civilizată, şi să pună pe gânduri conducerile statelor socialiste aflate în sfera de influenţă a U.R.S.S. După înăbuşirea revoltei din Ungaria (1956) de către U.R.S.S., se părea că soarta statelor din blocul sovietic era pecetluită, nimeni şi nimic nu le mai putea opri...
„În tratativele care se duceau pentru încheierea armistițiului, lunile iulie și august au însemnat o perioada de stagnare atât la Stockholm cât și la Cairo. La Stockholm nu s-a mai căutat nici un contact din nici o parte, iar la Cairo s-au înregistrat doar telegramele lui Iuliu Maniu prin care cerea un răspuns din partea occidentalilor. Cuvântarea de la 2 August a lui Churchill a fost cunoscută nu numai de ministrul Nanu, ci și de cei doi delegați români de la Cairo. Dacă Nanu a reacționat imediat printr-o scrisoare lămuritoare adresată ministrului afacerilor străine de la București...
Într-o serie de lucrări şi studii cu caracter istoric, ce au analizat contextul politic intern şi extern în care s-a desfăşurat rebeliunea legionară s-au demonstrat în baza unor documente incontestabile amestecul serviciilor secrete germane Gestapo, S.S., S.D.
La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, numele lui Otto Skorzeny
„Tot ce s-a scris după război... nu a scos în evidenţă adevărul adevărat". (Ion Grosu)
Istoria loviturii de stat gândite de Winston Churchill pentru România.
Sunt acuzat de deportări.
Am fost acuzat că am făcut un război de agresiune în 1941 și deci România trebuia să sufere consecințele agresorului și eu am fost pus în categoria criminalilor. Am arătat mai sus cari erau raporturile cu Rusia în 1940 și 1941. Adaog că pe când Rusia a ținut în lungul noui linii circa 35 divizii, eu demobilizasem toată armata și nu lăsasem în Moldova decât 4 divizii de infanterie cu efective sporite, 3 divizii cavalerie și 2 vânători munte nemobilizate (valoare 1 1/2 divizie). Am fost pus la curent de hotărârea luată de a se ataca Rusia numai în mai 1941 și de data atacului la 10 Iunie 1941...
D.le Președinte și onorat Tribunal,
Biografia celui ce a fost conducătorul statului român în anii 1940-1944, mareșalul Ion Antonescu, este încă departe de a fi complet cunoscută, una dintre cauze datorându-se şi restricţiilor impuse prin intimidare de legislaţia actuală. Cea mai importantă pată albă o constituie, prin puținătatea surselor de informare, perioada celor 20 de luni în care mareșalul a fost în prizonierat sovietic. Primul document oficial referitor la anchetă la care a fost supus mareşalul Antonescu la Moscova a fost publicat, de către prof. univ. dr. Ioan Scurtu în numărul 8/1997 al revistei „Magazin istoric". În...
24 iulie 1941. Generalul Ion Antonescu la Cernăuţi: „Aici totul e românesc, aici este leagănul nostru, unde se găsesc înmormântați domnitorii nostri glorioși și voievozii care au zidit din temelii, prin luptele și sacrificiile noastre, întregul nostru tezaur national. Tot ce vedeți aici este opera țăranului român".
Un alt caz care a făcut valuri în Occident pe marginea acţiunilor spionajului românesc a fost cel al ofiţerului ilegal Matei Pavel Haiducu. Acesta pare să fi fost fiul unui demnitar din M.A.I., prin anii '50, fiind recrutat încă de pe vremea duetului Nicolae Doicaru-Ion Mihai Pacepa şi pregătit să se infiltreze în unele obiective de interes din Franţa. Potrivit unor surse din presa românească („Jurnalul naţional") M.P. Haiducu, cu sprijinul discret al C.I.E., trebuia să obţină cetăţenia franceză, urmând ca apoi să se stabilească în Africa de Sud, ca om de afaceri francez şi să treacă la...
„Lichidarea fizică şi morală a tot ce a însemnat mai valoros ca opoziţie ori rezistenţă faţă de regimul comunist, printr-o varietate de metode dintre cele mai terifiante, înseamnă terorism de stat culpabilizat de crimă contra umanităţii". (Cristian Troncotă)
De la D.I.E. la U.M. 0110 C.I.E.
4 iulie 1941.
Germania şi Uniunea Sovietică - Forţe armate la 22 iunie 1941
„Nu mai am casă şi am fost adăpostit cum s-a putut până în momentul de faţă, dar acum mă lupt din răsputeri să-mi găsesc o locuinţă propie. Mai grea este problema existenţei. Nu am pensie şi-mi vine pur şi simplu penibil să fiu întreţinut de alţii, dar aceasta fiind situaţia trebui să mă resemnez". (Pavel Moraru, Serviciile Secrete si Basarabia: 1918 - 1991. Dictionar, Ed. Militare, Bucureşti, 2008, p. 156).
Dat fiind că numărătoarea averescană din 24 aprilie - 5 mai 1927 nu s-a desfășurat conform rigorilor unui recensământ al populației, o amplă dezbatere din cadrul Consiliului Superior de Statistică [139] a avut drept obiect validarea/invalidarea acelei prime tentative, de după 1918, de determinare a numărului total al populației României Întregite și a structurii ei etnice. Într-o primă ședință a Consiliului, din 25 februarie 1927, la care a participat și subsecretarul de Stat de la Ministerul de Interne, C. Bucșan, s-a cerut „să se aprobe executarea imediată a unui recensământ al populației...
Dincolo de evidenta necunoaştere a istoriei României, a tradiţiilor de luptă pentru libertate şi neatârnare ale poporului român, această afirmaţie stupefiantă demonstrează că la nivelul superior de analiză al Departamentului de Stat, nu se cunoşteau nici măcar:
1 iulie 1941.
Situaţia României în blocul sovietic la acel moment era atât de particulară, de precară, încât sovieticii nici nu se mai străduiau să-şi ascundă antipatia, vecină cu ura, faţă de ea şi de Ceauşescu. O dovadă extrem de grăitoare în acest sens o constituie modul de-a dreptul ofensator în care ţara noastră şi conducera ei au fost "informaţi" de către sovietici cu privire la decizia de invadare a Cehoslovaciei. Tot Ion Stănescu, în lucrarea menţionată
Privită pe marile regiuni istorice ale României, numărătoarea generală efectuată pe cale administrativă de Ministerul de Interne la 24 aprilie - 5 mai 1927 a constatat o populație de 5.312.358 de locuitori în Transilvania și Banat, de 811.742 locuitori în Bucovina, de 2.555.071 locuitori în Basarabia, de 8.260.903 locuitori în Vechiul Regat, rezultând un total general de 16.940.074 de locuitori pentru întreaga Românie, - cu 519.189 de locuitori mai puțini față de cifra probabilă de 17.459.273 de locuitori ai României pentru finele anului 1926, invocață în anuarul statistic al României pe...
