Dialogul putere-opoziţie în perioada premergătoare intrării României în cel de-Al doilea Război Mondial (ianuarie - iunie 1941)

Nici nu se încheiaseră acţiunile armatei de „curăţire” a Capitalei şi la nivelul puterii politice, încă din 24 ianuarie 1941, începuse o febrilă preocupare pentru a da ţării un nou guvern. Cu toate insistenţele Berlinului pentru a-l reconcilia pe Conducătorul Statului cu Garda de Fier[1], Antonescu era hotărât însă să nu-i mai includă pe legionari în guvern, ba mai mult, să cureţe cu desăvârşire administraţia de stat de elementele gardiste. „Legiunea nu mai are...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Armata Română în Caucaz

Nu există imagine mai cutremurătoare decât cea a soldatului țintuit de frigul iernii caucaziene, în tranșeu cu mâna aproape degerând pe arma lipsită de muniție. Nu este în niciun fel o exagerare, ci doar o rememorare a condițiilor în care trupele române au încercat să facă față măcelului adus de sovietici pe dată de 19 noiembrie 1942. Cea mai cunoscută manipulare când vine vorba de incursiunea Armatei Române la cotul Donului și în Stepă Calmucă se referă la comportamentul soldaților români care, în „lașitatea” lor s-ar fi retras și ar fi prăbușit flancurile armatei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Politica unei Naţiuni suverane şi a unui Stat naţional de drept, în climatul ei firesc, pentru a ajunge sau a reveni la „arta guvernării”, are nevoie de oameni capabili, de oameni formaţi în domeniul diplomatic, de oameni „de stat”, de oameni jertfiţi căldurii patriotismului şi focului naţionalismului creştin ortodox care, trebuie să ţină cont de cele cinci coordonate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Despre caracterul regimului politic instaurat în România în toamna anului 1940 s-a scris mult în istoriografia românească, mai ales în cea comunistă. Mai puţin însă au fost abordate condiţiile concret istorice în care acesta a fost instaurat şi raporturile dintre instituţiile puterii şi forţele opoziţioniste, atâtea câte au existat, la suprafaţă sau în culise, ceea ce se poate include într-o sintagmă mai puţin uzitată până în prezent, aceea de comunicare putere-opoziţie.Conceptul de putere, în general şi cel de putere politică în special, a fost şi este mult dezbătut din cele mai vechi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Continuarea participării la război dincolo de Nistru, numeroasele probleme cu care se confruntau ostaşii pe front şi familiile lor în ţară, precum şi alţi numeroşi factori au făcut afectat starea de spirit a românilor. Chiar şi în timpul bătăliei de la Odessa (august-octombrie 1941), care a relevat învăţăminte interesante și în ceea ce privește moralul ostașilor, documentele epocii fiind concludente în acest sens (pentru cei care doresc să le ia în seamă). Tristă a fost, de exemplu, constatarea făcută de un medic de batalion român, care raporta dezamăgit: „Batalionul 2 din Regimentul 32...

Citeşte articol complet...

După cum am arătat într-un text anterior, Episcopia Greco-catolică maghiară de la Hajdudorogh a fost înființată în mod necanonic și ilegitim, prin silnicie, cu scopul ascuns de a-i maghiariza prin bisercă pe români și ruteni. Se spune că însuși Sfântul Părinte Papa care, teoretic, ar fi trebuit să fi fost infailibil, a realizat faptul la puțină vreme după ce a semnat Bula și ar fi spus că a fost înșelat (mi hanno ingannato) de către guvernul maghiar[1]. Dar, chiar și dacă este adevărat că a fost înșelat, totuși Sf. Părinte Papa a dat dovadă de o mare naivitate, în cel mai bun caz, atunci când...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

4-6 septembrie 1940 - apogeul crizei politice interne şi instaurarea regimului Antonescu

Deteriorarea situaţiei internaţionale, izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, la 1 septembrie 1939 au afectat şi România, care a pierdut, succesiv, pieţele de desfacere din Austria, Cehoslovacia, Polonia, apoi din iunie 1940, din Franţa. Economia românească a intrat în criză, situaţia materială a populaţiei a început să se înrăutăţească; rechiziţiile, concentrările, sporirea impozitelor şi taxelor au generat o stare de nemulţumire, pe care regimul căuta s-o acopere prin festivităţi grandioase. Cea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 1 / 5

Volumul istoricului Florian Banu „De la S.S.I. la S.I.E. - O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist. 1948-1989”, precum și titlul dezbaterii „Serviciile de informații românești și sovietice. De la colaborare la confruntare: 1948-1989” ne permit să facem următoarele aprecieri asupra acestei confruntări dintre cele două servicii de informații, în contextul evoluțiilor politico-ideologice ale vremii. Precursoarea U.M. 0110 (anti-K.G.B.), viitoarea U.M. 0920/A din structura Direcției Generale de Informații Externe (D.G.I.E.) își are originea în ordinul primit de către...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Vânătorii de munte români[1]

Constituit în ianuarie 1942 de Brigada 3 munte, sub comanda colonelului Ioan D. Rotta, Detaşamentul de schiori români, a fost trimis imediat pe front, în la sud de Harkov, cu un efectiv de 19 ofiţeri, 23 subofiţeri şi 481 trupă (două batalioane, un divizion de tunuri munte, formaţiuni de întărire şi servicii).  La 26 ianuarie, la scurt timp după ce a debarcat la Krasnohrad, a fost pus la dispoziţia Grupării germane „Mikosch”, care l-a întrebuinţat pe direcţia principală de pătrundere a trupelor sovietice, pe un front de 15 km, la est de Novo Komo. ...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Contextul istoric

În perioada Primului Război Mondial, Regatul României se afla într-o situație critică, mai ales din cauza marii dileme legate de intrarea sa în luptă, alături de una sau alta dintre grupările de state beligerante. Mai concret: dacă rămâneam în tabăra Puterilor Centrale (a Triplei Alianțe), cu Germania și Austro-Ungaria, cum prevedea acordul secret din 1883, urma să câștigăm Basarabia, dar trebuia să renunțăm la Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina. Doar nu-i puteam cere aliatului nostru să ne dea nouă ceea ce considera că era al lui de drept! La fel, dacă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

De momentul constituirii dualismului austro-ungar în anul 1867 și până la recensământul populației din 1910, populația de naționalitate maghiară din Ungaria a crescut procentual de la 42% la 54% din totalul populației, iar în cifre absolute aproape s-a dublat, desigur nu atât prin creștere naturală a natalității la naționalitatea maghiară, cât prin maghiarizarea forțată a naționalităților nemaghiare: români, ruteni și slovaci. Cu toate acestea, Guvernul de la Budapesta nu era mulțumit de rezultatul obținut în primii patruzeci de ani de maghiarizare, între 1870-1910, și a căutat să forțeze și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pe vremea Dualismului Austro-Ungar, în perioada cea mai grea a asaltului Ungariei de maghiarizare a românilor din nord-vestul Ardealului, Episcopia Greco-Catolică Română de Gherla a avut un episcop nu doar filo-maghiar ci și, prin modul lui de acțiune, un veritabil agent al Guvernului de la Budapesta, în persoana lui Ioan Szabo, acesta având și cea mai îndelungată arhipăstorire de 32 de ani, între 1879-1911, aflată pe de-a-ntregul în interiorul perioadei dualismului Austro-Ungar. Dacă pentru Episcopul Inocențiu Micu-Klein, Unirea cu Biserica Romei nu a fost un scop în sine, ci mai degrabă un...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Personalitatea viitorului conducător al statului, generalul Ion Antonescu

În scurgerea organică şi firească a istoriei colectivităţilor umane, a naţiunilor şi statelor, apar şi se afirmă mai ales în momente de răscruce, de mare complexitate şi importanţă, personalităţi de excepţie în care se afirmă tot ce aceste entităţi umane au mai de preţ şi mai reprezentativ, personalităţi de elită care joacă un rol esenţial în realizarea istorică a acestor colectivităţi umane. La  români şi strămoşii lor, în istoria lor multimilenară pe care aceste meleaguri, acest fenomen, legitate istorică, se...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„În toate înfăţişîndu-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strîmtorări, în bătăi, în temniţă, în tulburări, în privegheri, în posturi.” (Sfântul Apostol Pavel)

Fenomenul diabolic al „reeducării”, este cunoscut în rândul familiilor celor care au pătimit, în familia cea mare a naţionaliştilor creştini şi de câţiva cercetători voluntari. Faptul că marea masă a poporului nu prea ştie aceste lucruri este oarecum scuzabil, dar neabordarea de către istoricii de ieri şi de astăzi, cu excepţia câtorva personalităţi precum Demostene Andronescu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Vara şi toamna anului 1940 rămân în memoria românească, ca cea mai neagră pagină a istoriei naţionale. Izolată în plan internaţional cu alianţele tradiţionale interbelice destrămate, România devine o pradă uşoară pentru forţele internaţionale revizioniste şi revanşarde. Lovitura de graţie îi este aplicată prin rapturile teritoriale săvârşite cu cinism de U.R.S.S., Ungaria horthystă şi Bulgaria militaro-fascistă, sub directa supraveghere şi coordonare a Germaniei naziste şi Italiei fasciste[1]. Ţara era în pragul de a se prăbuşi, independenţa, integritatea sa teritorială şi însăşi entitatea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Iuliu Maniu și Alexandru Vaida nu doreau unirea Transilvaniei cu România ci anexarea României de către Austro-Ungaria, făceau presiuni pentru ieșirea ei din Războiul de Reîntregire și renunțarea la statalitate!

Constantin Stere mărturisea: „Vaida și Maniu, cari credeau că singura noastră scăpare în vremurile acelea era intrarea noastră în confederația austro-ungară, au mers până acolo, că au cerut, pentru mine, fără știrea mea, audiență la împărat. Noroc că nu m-am dus. Altfel puteam fi foarte bine împușcat, fără ca nici Vaida nici Maniu să se găsească obligați de a vorbi, clarificând o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Continuarea participării la război şi dincolo de Nistru, numeroasele probleme cu care se confruntau ostaşii pe front şi familiile lor în ţară, precum şi alţi numeroşi factori au făcut afectat starea de spirit a tuturor românilor. Chiar şi în timpul bătăliei de la Odessa (august-octombrie 1941), care a relevat învăţăminte interesante și în ceea ce privește moralul ostașilor, documentele epocii fiind concludente în acest sens (pentru cei care doresc să le ia în seamă). Tristă a fost, de exemplu, constatarea făcută de un medic de batalion român, care raporta dezamăgit: „Batalionul 2 din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În cursul războiului, starea de spirit și moralul militarilor români şi a populaţiei civile, au fost determinate de împlinirea unora dintre mobilurile angajării în luptă, de desfășurarea operațiilor militare pe front, de evoluțiile social-politice interne, de situația materială a familiilor aflate în țară, precum și de numeroși alți factori. Speranța reîntregirii teritoriale în estul țării, a provocat, la început, un etuziasm deosebit, semnificative fiind în acest sens manifestările sontane ale populației și militarilor, declaraţiile de adeziune făcute de instituții reprezentativeale...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Aviaţia română sau germană este inexistentă… privelişti şi situaţii de groază, cutremurătoare”. (Preot-căpitan Marin Dumitrescu, din Batalionul 7 vânători de munte).

Încadrat la 15 iunie 1941 în clerul militar cu gradul de căpitan, preotul Marin Dumitrescu a fost repartizat la Batalionul 7 vânători de munte, la postul de prim-ajutor al unităţii (împreună cu medicul locotenent Gheorghe Vrăjoiu şi cu echipele de brancardieri) a identificat, înregistrat şi înmormântat ostaşii decedaţi în lupte sau în urma rănilor primite, oficiind slujbe religioase pentru militari şi populaţia civilă din zonă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

„Nimeni să nu înşele prin minciună obştea frăţească, nimeni să nu strice adevărul credinţei printr-o vicleană vânzare!” († Sf Cyprian-Episcopul Cartaginei)

„Urmaşul” lui Petru deci, al lui Hristos, prin extensie, în varianta latină trebuia să fie singurul păstor al Bisericii Celei Una Apostolească şi Sobornicească întemeiată la Pogorârea Sfântul Duh, prin Ucenicii Mântuitorului Hristos. După viziunea apuseană a „alegerii” apostolului Petru pe scaunul de episcop al Romei, „succesiunea” Primatului papal a fost asigurată, iar pentru a avea şi temei „legal”, s-au inventat plăsmuirile...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O nouă înfrângere. Cauze şi consecinţe!

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pentru o mai largă şi bună înţelegere a articolului, reproducem un fragment din Proclamaţia Regelui Mihai citită la „Radio România” în seara zilei de 23 august 1944:

Citeşte articol complet...

Necesitatea reformelor agrare şi electorale au devenit stringente la începutul secolului al XX-lea, ca urmare a situaţiei în care se afla ţara. Pe de o parte, în mediul urban, unde  locuia cam 10% din populaţia României, se  realizaseră progrese importante, iar pe de altă parte  satele se aflau într-o  cruntă mizerie. Acest fapt a ieşit puternic în evidenţă la Expoziţia Naţională organizată în 1906 în Parcul Libertăţii  (devenit atunci Parcul Carol) din Bucureşti cu prilejul „jubileului” - 40 de ani de domnie a lui Carol I. Expoziţia, deschisă la 15 iunie...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Primatul ar fi fost moştenit succesiv din primatul apostolic-Petru, ai cărui urmaşi sînt episcopii Romei care-şi au succesiunea de la papa Clement al Romei, ca urmaş direct al Apostolului Petru” (Sf. Nectarie de Eghina).

Scurtă retrospectivă a Bisericii Romei.

Punându-l pe Apostolul Petru din ceata cerească a Apostolilor, nelegitim pe Scaunul de Episcop al Romei, i s-a uzurpat conferirea apostolică dată de Iisus. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Biserica Ierusalimului care i-a încredinţat Apostolului Iacob, ruda Domnului, dar nelegitim Ierarhia Bisericii Cetăţii Sfinte. Urmaşii...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Fiţi oameni de onoare şi mai presus de partide slujiţi Patria, Patria, Patria !”  (Petru Gheorgheoni)

 „Faptul  că lucram împreună cu aceşti oameni remarcabili îl consideram un privilegiu sau, mai degrabă, un dar providenţial. Nichifor Crainic şi Radu Gyr îmi spuneau că sunt volumele lor de poezii şi că, fiind mai tânăr, trebuie să le scot în afara închisorii, lucru ce mi-l sugera deseori şi filosoful Petrovici. De la Crainic şi Radu Gyr, am învăţat sute de poezii, aşa încât, în ianuarie 1957, când m-am eliberat din Aiud, aveam în memorie peste 10.000 de versuri”....

Citeşte articol complet...

Este regretabil că personalități cu o solidă pregătire intelectuală, precum Ion Gheorghe Maurer și Alexandru Bârlădeanu, au recurs - din motive politicianiste - la falsificarea istoriei, nerealizând că, mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieși la suprafață.
Și unii cercetători s-au îndeletnicit cu falsificarea adevărului istoric, punând în circulație aprecieri care nu au nici o legătură cu realitatea. Au făcut-o deliberat, pentru a arunca o pată neagră asupra unui moment important din istoria poporului român și a-l diaboliza pe Nicolae Ceaușescu, prezentându-l ca un sinistru dictator...

Citeşte articol complet...

28 ianuarie 1942

- Analizând cererile comandamentelor române din Crimeea, generalul Ilie Şteflea se adresează Misiunii Militare Germane, solicitând soluţionarea problemelor cu care se confruntau trupele române pe front.

- „În operaţiunile care s-au desfăşurat în Crimeea o parte din unităţile române au fost angajate în luptă fără a se fi menţinut întotdeauna legăturile organice normale de comandament. Ca urmare, două comandamente de corp de armată (Corpul de munte şi Corpul 6 armată) au rămas temporar fără întrebuinţare operativă. Suntem de acord că adeseori nevoi operative imperioase pot...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

În Ţările Române, despre existenţa unor structuri informative cu un grad primar de organizare se poate vorbi încă din timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) şi a lui Ştefan cel Mare (1456-1504) în Moldova, fără a omite însă faptul că și alți domnitori au beneficiat de astfel de structuri informative. Dar durata scurtă a domniilor  acestora nu a oferit șanse pentru dezvoltarea unor structuri puternice și continue. Activitatea informativă din această perioadă de pionierat este caracterizată prin folosirea iscoadelor, anchetarea prizonierilor, interceptarea curierilor, efectuarea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

De sărbătoarea Unirii Țării Românești și Moldovei, s-ar cuveni să se rostească alocuțiuni festive sau să se facă rememorarea întâmplărilor din 1859 ori ale premiselor acestora, din istoria mai apropiată ori mai îndepărtată. De cele mai multe ori se și face acest lucru, deși uneori se evocă fapte, procese istorice, personalități, fără cunoașterea suficientă a trecutului. Cele mai mari erori în domeniul istoriei se fac din ignoranță, dar se perpetuează, cel mai adesea, din interes. Nu demult apărea într-un ziar de mare tiraj și cu îndelungată tradiție un articol care începea cu formula „Mitul...

Citeşte articol complet...