Evaluare utilizator: 5 / 5

Stalingrad 1942 - Acuzații reciproce privind responsabilitatea înfrângerii! Încercări de conciliere.

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Recurs la Istorie

Un text scris cu opt decenii în urmă îşi găseşte pe deplin actualitatea în societatea românească. Un Om care şi-a iubit cu devotament Patria şi Neamul, care s-a purtat demn până în ultima clipă a vieţii, afirma în faţa acuzatorilor: „în afară de crime şi furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea, toate greşelile pe care, cu ştiinţa sau fără ştiinţa mea, le-am făcut”.

În timp ce fabricanţii de istorie și „INSHR-EW” îl asasinează în fiecare zi, cuvintele sale rămân mereu vii şi de strictă actualitate. Acum, la cumpăna dintre anii 2022-2023, Colonia Corporatistă sub Ocupație...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ultimele zile ale lunii decembrie 1942 Informat că Horia Sima evadase din lagărul în care era internat în Germania şi fugise în Italia, Mihai Antonescu solicită lui Renato Bova Scopa să intervină la Roma pentru capturarea acestuia.

Feldmareşalul Erich von Manstein comunică generalului Ilie Şteflea că bătălia de la est de Stalingrad a fost pierdută pentru că „trupele române n-au opus rezistenţă serioasă”.

Imediat, şeful Marelui Cartier General român protestează şi precizează: „Diviziile 5 şi 8 cavalerie au rămas pe poziţie, carele au trecut peste ele, dar nimeni n-a intervenit să...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Generalul Arthur Hauffe recunoaşte că Înaltul comandament german nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în legătură cu angajarea armatelor române în operaţiile militare din Cotul Donului şi Stepa Kalmucă.

În lunile august-septembrie 1942  angajarea în apărare a celor două armate române a fost astfel planificată încât, mai ales în spatele frontului român de pe Don să se afle suficiente rezerve germane şi române, plan cunoscut mareşalului Antonescu (menţiona şeful Misiunii Militare Germane în România în Raportul adresat, la 3 decembrie 1942, şefului de Stat Major al Grupului de armate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Decembrie 1942. Mareșalul Ion Antonescu atrage atenţia feldmareşalului Erich von Manstein că jertfa armatei române în Campania din Est „nu trebuie privită ca o obligaţie fără restricţii, nimeni nu ne poate cere altceva decât ceea ce consimţim noi a da, între Germania şi România neexistând până la această dată nici o convenţie, nici politică, nici militară”.

După ce relevă contribuţia armatei române în Campania din 1941 şi din prima partea anului 1942 (la sud de Harkov şi în Crimeea), mareşalul român reproşează Înaltului Comandament German neîndeplinirea angajamentelor asumate încă înainte de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Răspunderea în faţa istoriei o port eu pentru că nu am făcut mai mult pentru a împiedica masacrarea armatelor, datorită uşurinţei cu care a procedat conducerea germană, a lipsei totale de prevedere şi a impasivităţii cu care a primit semnalele noastre de alarmă şi pregătirile, ştiute din vreme ale inamicului”.

Mareşalul Ion Antonescu se adresează din nou generalului Ilie Şteflea: „Am dat de mai multe ori semnalul de alarmă. Alarma a fost fără rezultat. Istoria va judeca. Arătaţi generalului Dumitrescu şi comandanţilor că încrederea mea în ei a rămas neclintită, eu ştiu că s-au bătut ca cei...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

30 noiembrie 1942

Grupul de armate „Don” cere reorganizarea marilor unităţi române care au înregistrat pierderi în lupte și întrebuințarea acestora în noi operaţiuni.

Generalul Hermann Hoth, comandantul Armatei 4 blindate germane, ordonă ca trupele române din Stepa Kalmucă, de la vest de Şarnutovski, să fie subordonate unui corp de armată german. Reacţionând, generalul Ilie Şteflea atrage atenţia Misiunii Militare Germane că prin „aplicarea acestei măsuri s-ar ajunge de fapt la desființarea Armatei 4, ceea ce credem că nu este recomandat din niciun punct de vedere” și cere să intervină...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„La 21 noiembrie 1941, Ion Antonescu a pus o Rezoluție pe o Notă ce-i fusese înaintă la 15 noiembrie, în legătură cu noua Lege de organizare a Ministerului de Externe. Mareșalul a criticat dur modul de lucru al unor diplomați români care reprezentaseră România în străinătate în perioada interbelică. Documentul se află în fondul Președinția Consiliului de Miniștri de la Arhivele Naționale Istorice Centrale” (Col. (rtg) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu).

„21 Noiembrie 1941

Legea de organizare nu se poate face cu ușurința cu care se lucrează la Ministerul de Externe. Ea este în studiu și va...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Trupe sovietice aparţinând Frontului „Sud-Vest”, realizează, la Kalaci, legătura cu trupele Frontului „Stalingrad”, încercuind 22 divizii germane cu circa 330.000 militari, majoritatea germani.

Orele 3.50. După ce află despre realizarea joncțiunii Divizei 1 blindate române cu Divizia 22 blindată germană, Hitler ordonă ca „Gruparea Lascăr, folosind acest drum deschis prin luptă să pătrundă spre sud pentru a recâștiga legătura cu Corpul 48 blindat”.

Comunicând acest lucru lui Ion Antonescu, Führer-ul apreciază că Mihail Lascăr ,,s-a distins ca un deosebit soldat”, că „s-a purtat excepțional...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Miercuri, 18 noiembrie 1942. A 515-a zi de război!

- Radu Davidescu (în numele mareșalui Ion Antonescu) atenţionează din nou Berlinul (prin Ion Gheorghe): „Nu s-au putut forma depozite de hrană, decât cu mici excepții…; trupele române au primit până în prezent numai 75 – 80% din echipamentul de iarnă...; carburanții livrați unităților noastre sunt insuficienți; cotele stabilite nu fac faţă nevoilor".

- Arthur Hauffe atrage şi el atenţia că mareșalul Ion Antonescu „a condiţionat trimiterea diviziilor române de respectarea promisiunii Führer-ului în privinţa organizării… Este imperios necesar...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Amputările teritoriale au fost nefaste pentru populația majoritară românească, dar și pentru minoritari, pentru că dacă ne referim la sudul Basarabiei de acolo au fost amputate două din cele opt județe, este vorba de Cetatea Albă și Ismail. Aici nu s-a ținut cont de criteriul etnic de la care se revendicau sovieticii, a fost încălcat acest principiu de o manieră flagrantă sunt zone până aproape de confluența cu Marea Neagră unde avem populație compact românească. Fosta R.S.S. Moldovenească a fost transformată într-o enclavă. De altfel e o recidivă, prin tratatul de pace de la București din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Moscova acceptă scenariul Kievului.

După o mulţime de răsturnări de fapte istorice sub care nu şi-ar fi pus semnătura nici un savant onest, Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Ucrainene M.Greciuha i-a expediat, pe data de 22 iulie 1940, la Moscova, secretarului C.C. al P.C.(b) din U.R.S.S. Gh. Malenkov „Nota informativă cu privire la proiectarea frontierei de stat a R.S.S. Moldoveneşti cu Ucraina”.

În ea se afirma că: „1. Bucovina de Nord (474.617 locuitori) e populată majoritar de ucraineni, sau cum li se mai spune - rusini, şi de guţuli, precum şi de o parte neînsemnată...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ucraina nu și-a înregistrat granițele în decembrie 1991. Înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat suveran nu a avut loc la O.N.U.[1] În imagine, hartă rusească cu titlul „Împărțirea Ukrainei” (Pаздел украины). Ucraina în calitate de republică sovetică și-a dus la îndeplinire planurile imperialiste. În afara darurilor rusești primite în decursul istoriei, a acaparat teritoriile românești Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei în anul 1940, poloneze în anul 1939 și slovace în anul 1945, rusești în anul 1954 (Crimeea). Pe hartă sunt marcate teritoriile revendicate de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

S-a făcut și încă se face caz despre cuvintele, care, chipurile, legionarii le-ar fi scris pe o hârtie pusă apoi pe cadavrele agățate în cârlige, la Abator, care ar fi fost: „Carne Kușer”[1]. Și aceste cuvinte invocate de unii autori ca un adevăr istoric absolut fac parte din înșelătoria pusă la cale de cei care conduceau Abatorul, în ianuarie 1941.

În „Jurnalul” său, la data de 4 februarie 1941, Mihail Sebastian notează că este uluit de „măcelul de la București”[2], care a fost de o „ferocitate absolut bestială”[3]. Susține, deci, cu fermitate „că evreii măcelăriți la Străulești au fost...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Comunicatul lui Horia Sima de încetare a revoltei, din dimineața de 23 ianuarie 1941, ora 5, a fost dat sub presiunea și supravegherea lui H. Neubacher[1]: „Neubacher a dictat ordinul de evacuare a baricadelor, pe care Sima l-a semnat”[2], susține A. Hilgruber. În ciuda Comunicatului lui Horia Sima, în dimineața zilei de 23 ianuarie 1941, după ora 5, s-au mai desfășurat lupte intense între trupe și rebeli. Ordinul lui Horia Sima de încetare a luptelor cuprinde o afirmație mincinoasă: nu el și Legiunea au vrut confruntarea armată cu Antonescu, ci dușmanii comuni „ai României și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ianuarie însângerat

Teroarea roşie, instaurată pe plaiurile mioritice, a lovit cu furie în clasele sociale considerate de către regimul totalitar ca purtătoare a valorilor societăţii burgheze. Victime ale politicii sângeroase au devenit ţăranii înstăriţi, foştii primari ai comunelor din ţinut, familiile care aveau rude înrolate în rândurile Armatei Române, negustorii, proprietarii diverselor întreprinderi, preoţii. În privinţa acestor „duşmani ai poporului”, legislaţia sovietică prevedea pedepse drastice, aplicate pe parcursul întregii perioade de dictatură bolşevică. După vizita ateului...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În legătură cu evenimentele de la 21-24 ianuarie 1941, Nichifor Crainic, în memoriile sale, nu a primit niciun fel de lămurire de la unii conducători legionari dintre cei „mai răsăriți”[1], care i-au spus că „li s-a dat ordin să se răscoale și atât”[2]. Nichifor Crainic aprecia că, „ca metodă, rebeliunea a fost o neghiobie nemăsurat mai mare decât încercarea de lovitură de stat din 3 septembrie”[3] (1940 - n.a.). De asemenea, anumiți martori semnificativi din acel timp i-au declarat lui Nichifor Crainic că „rebeliunea a fost instigată și subvenționată de Soviete prin lucrătorii comuniști...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ianuarie însângerat

În ziua de 20 iunie 1941, reprezentanţii organelor staliniste de represalii îl arestează pe Teodor al lui Titus Curic din Ciudei, fostul raiun Storojineţ. Tânărul avea 20 de ani şi poseda studii medii incomplete. Drept motiv pentru încătuşarea românului a servit un denunţ al iscoadelor bolşevice, în care se aducea la cunoştinţa Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. că bucovineanul „are intenţii să-şi trădeze patria”. În beciurile pline de groază ale cazematelor enkavediste încep interogatoriile şi tortura. Odată cu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Revenind la depoziția lui Ion Antonescu din fața așa-zisului „Ttribunal al poporului” din aprilie 1946, subliniez faptul că Horia Sima, după Ion Antonescu, a folosit confruntarea cu șeful guvernului din 16 ianuarie 1941 drept pretext de a se revolta împotriva sa, dar și a guvernului în care Mișcarea Legionară deținea parte însemnată a puterii în stat.

„Aceasta a determinat hotărârea lui de a monta rebeliunea”[1], declarase Ion Antonescu. După care adaugă: „Toată Țara era alarmată că pregătesc rebeliunea (legionarii - n. a.). Zilnic venea lume la mine, din afară de guvern, să-mi atragă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Stalingrad, octombrie-noiembrie 1942. Iniţiative româneşti înainte de bătălie!

Cu toate că erau lipsite de posibilitatea conceperii şi conducerii operaţiunilor militare, comandamentele române s-au implicat în pregătirea viitoarei bătălii, îndrumând intrarea marilor unităţi în dispozitivul de luptă stabilit de germani, în organizarea şi dirijarea transporturilor şi aprovizionărilor, precum şi în soluţionarea multor altor activităţi pregătitoare de luptă.

În încercarea de a remedia unele deficienţe ale dispozitivului de luptă, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, s-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În anul 1942, în diverse locuri din nemărginitul Gulag stalinist, care se întindea de la râul Nipru până la Extremul Orient, părăseau această lume, în chinuri cristice, martirii neamului nostru. Alţi români, arestaţi de către autorităţile sovietice în 1940-1941 şi transferaţi în interiorul fostului imperiu bolşevic, erau condamnaţi la ani grei de suferinţă.

Ianuarie însângerat

Chiar pe data de 1 ianuarie, în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, se stinge din viaţă cernăuţeanul Gheorghe al lui Nicolae Cernuşcă, născut la 1909. Muncitorul a nimerit...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Mișcarea Legionară, în fapt, a premeditat înlăturarea de la putere a lui Ion Antonescu, iar în lunile noiembrie, decembrie 1940 și în primele 20 de zile ale Noului An s-a pregătit temeinic în acest scop. De ce au adunat zeci de mii de arme, legionarii, în cele patru luni de guvernare? Împotriva cui voiau să le folosească? George Magherescu, în baza unor informații venite chiar din familia generalului Constantin Petrovicescu, în baza unor informații oferite de un nepot al ministrului de Interne, dr. I. Lăcusteanu[1], are certitudinea că Mișcarea Legionară, liderii marcanți ai acesteia au pus...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Apărut în 1997, volumul Starea de veghe, reconstituie drumul de luptă al ostașilor dorobanți din Regimentul 3 Dorobanți „Olt”, din garnizoana Slatina, de la participarea la Războiul de independență, atât de plastic surprins pe pânza lui Nicolae Grigorescu în „Atacul de la Smârdan”[1], până la serbarea, de la Oradea, a 120 de ani de la înființare.

Neîndoielnic, schițele făcute pe front de către marele artist au surprins scene dramatice de luptă, din care reiese „renunțarea la luptă a turcilor”, în scene în care ei au puștile lângă ei, iar dorobanții chiar și morți țin strâns în mâna pușca...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Exercitarea comenzii!

„Mă iertați, dar tot ce spuneți am spus nemților. Ei știu una și bună: să murim pe poziție. Vă întrebăm, să murim sau să nu murim?” (Locotenent-colonel Nicolae Dragomir).

Corecte şi principiale, în momentele normale de desfăşurare a operaţiilor militare, în special atunci când s-au înregistrat succese, relaţiile de comandament româno-germane s-au deteriorat când au intervenit înfrângerile, ajungându-se la acuzaţii reciproce, exprimate în scris până la cele mai înalte eşaloane.

- Aşa s-a întâmplat şi în cadrul bătăliei de la Stalingrad, când relaţiile au fost...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Spre sfârșitul anului 1940 și începutul anului 1941, Europa era dominată de Germania și U.R.S.S.. Pactul Hitler-Stalin, semnat în biroul lui Stalin, în primele ore ale zilei de 24 august 1939[1], prin care au hotărât să-și împartă Europa de Est în sferele de influență teritoriul cuprins între Marea Baltică și Marea Neagră, puteri care au declanșat Al Doilea Război Mondial. Șase state, vecinii europeni ai U.R.S.S. (Finlanda, Țările Baltice, Polonia și România), ca urmare a acestui pact, vor deveni victimele agresiunii Imperiului sovietic în anii 1939-1940. Polonia va fi atacată atât de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Datoria noastră este să combatem minciuna cu toată puterea, cu toată convingerea noastră, oricum, oriunde și oricând” (Gheorghe I. Brătianu,1898-1953)

A doua zi după ce, la 28 mai 1942, plenul Academiei Române susținuse propunerea ca Gheorghe I. Brătianu să devină membru activ în locul rămas vacant prin moartea lui Nicolae Iorga, președintele Academiei, Ion Simionescu, l-a avertizat că ocuparea locului lui Iorga nu este numai „o deosebită cinste”, ci și „o grea sarcină morală”[1]. Deplin conștient de acea îndatorire, proaspătul academician a confirmat, prin întreaga sa activitate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„De la Primul Război Mondial până în prezent: datoria denominată în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de S.U.A. Creditorii de pe Wall Street sunt principalii protagoniști” (M.Ch. 18 septembrie 2022).

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ion Antonescu a fost condamnat la moarte a patra oară pentru că ar fi ordonat „represiuni colective sau individuale în scop de persecuție sau din motive rasiale asupra populației civile”. Ion Antonescu a dispus evacuarea unor populații ce s-au dovedit ostile statului român, impunându-le să locuiască, să trăiască și să muncească într-o anumită zonă geografică a țării. Scopul era de a asigura siguranța statului român. Evacuarea unor populații, în condiții de război, au fost măsuri legitime pe care statul român, conducătorul lui din acei ani, a avut obligația și dreptul să le ia. Nu exact la fel...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

După sosirea în ţară a Misiunii Militare Germane, în octombrie 1940, o parte din ofiţeri au fost delegaţi pe lângă unităţile şi marile unităţi destinate reorganizării, cu misiunea de a contribui la o mai bună instruire, în conformitate cu experienţa căpătată de germani pe câmpul de luptă. Cum era firesc, au întocmit şi rapoarte referitoare la starea de luptă a armatei române, la realităţile constatate în unităţi (unele dintre acestea fiind similare cu cele întâlnite de ofiţerii francezi în 1916/1917), constatări care nu se prea întâlnesc în sintezele/rapoartele de analiză întocmite de...

Citeşte articol complet...