„Tot ce-am cucerit noi, cu preţ de sânge, au luat alţii! Pe tabla de şah a lumii, noi am pus lacrimi împietrite, iar puternicii lumii au scuipat pe ele şi le-au zdrobit cu bocancii!"[1]
Deşi, oficial, data angajării României în Al Doilea Război Mondial este declarată ca fiind ziua de 22 iunie 1941, realitatea istorică demonstrează că starea de război s-a produs cu un an înainte, prin ultimatumurile U.R.S.S. din 26-28 iunie 1940. La 22 iunie 1941, Armata Română nu a atacat Uniunea Sovietică, nu a agresat o ţară străină, ci a călcat dincolo de Prut, pe pământ românesc, iar Ordinul către armată...
16 septembrie 1941.
Intrarea Statelor Unite în arena politicii internaţionale, în 1917, a coincis cu aflarea la putere a unuia din exponenţii cei mai de vază ai misionarismului american (sau, într-o altă accepţie, a „internaţionalismului liberal", etichetat şi drept „utopism" sau „idealism"
Stenograma întrevederii Adolf Hitler - Ion Antonescu din 6 august 1941(Berdicev, Ucraina)
Mihai Antonescu: „Guvernul ungar cu toate că dobândise fără luptă teritorii în care majoritatea este românescă, a dezlănţuit, în primele săptămâni ale ocupaţiei, cele mai violente atrocităţi, vexaţiuni şi dispreţuiri de drepturi".
Septembrie 1944 - aprilie 1946. Viața în prizonieratul sovietic.
Preluat de către sovietici, la 31 august 1944, din casa conspirativă a partidului comunist din Vatra Luminoasă, mareșalul Ion Antonescu urmat, apoi, până în primăvara anului 1946, calea prizonieratului în Uniunea Sovietică. Deplasarea grupului de foști demnitari români (Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Pantazi, Constantin Piki Vasiliu și Mircea Elefterescu) spre Moscova și detenția în captivitatea sovietică a fost consemnată astfel în Memorii de către generalul Constantin Pantazi: „Mareșalul împreună cu Mihai Antonescu se urcă într-o mașină Ford. Lângă șofer, înainte, înarmat cu un...
31 august 1944.
Cele mai vechi mărturii de convieţuire a omului pe meleagurile României le găsim în judeţul Hunedoara şi datează din paleoliticul superior (35.000 î.Hr.), descoperite în peştera de la Cioclovina şi la Gorj în Peştera Muierilor din zona noastră, unde s-a descoperit în 1954 un craniu de femeie vechi de 26000 de ani (Bombiţă, 1954). Aşezările dacice din Munţii Orăştiei din timpul lui Burebista şi Decebal (Grădiştea Muncelului, Costeşti, Blidari), au avut ca avanpost cetatea de la Polovragi, având rol de antene avansate şi controlau drumurile dinspre sud. Cetatea de la Polovragi a fost plasată pe...
De fiecare dată, atunci când este pomenit Ardealul, îmi amintesc, ca om al locului, de peste 76 de ani dat de acest pământ de Domnul binecuvântat, cuvintele diplomatului Nicolae Titulescu, tutelare pentru ideea de integritate statalăa ţării: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal [...] Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi harta: Ardealul e inima României geografice". Este acea „Ţară a Ardealului", pomenită şi de Nicolae Bălcescu, în „Românii subt Mihai-Voievod Viteazul". O parte din această „inimă a României politice" şi a „României geografice", noi, românii, o pierdeam...
Mareșalul Ion Antonescu:
Prin cele Zece zile din august 1968 pe care le parcurg încerc să ordonez şi să dau sens informaţiilor de care dispuneam atunci în legătură cu ocuparea Cehoslovaciei de către trupele a cinci ţări din Pactul de la Varşovia (U.R.S.S., Polonia, R.D. Germană, Ungaria şi Bulgaria) din poziţia pe care o ocupam în sistemul diplomatic românesc şi cu datele pe care le-am dobândit ulterior.
Se împlinesc 74 de ani de la infamia celui care, la 23 august 1944 şi-a trădat Armata şi Poporul, pe atunci, încă rege. Pe cei cărora calificarea de Trădător de Ţară a fostului suveran le crează disconfort şi protestează violent, îi întreb, rugându-i să-şi răspundă cu sinceritate: cum poate fi numit actul prin care un suveran arestează capul de facto al Armatei Ţării şi, în plin conflict militar, îl predă inamnicului? Atunci, la 23 august 1944, pentru România şi pentru Germania s-a întâmplat un al doilea Stalingrad, mai distrugător chiar decât cel din 1942-1943 de pe Volga. România şi-a...
La 23 august 1944, Uniunea Sovietică era dispusă să încheie un armistițiu cu Mareșalul Antonescu. Cu toate acestea, Antonescu a fost arestat de Regele Mihai, iar sovieticii au intrat pe teritoriul României, fără niciun acord scris. Proclamaţia citită la radio de regele Miai a fost considerată de sovietici drept capitulare necondiţionată (Redacţia).
În noaptea de 20/21 august 1968 procesul politic, cunoscut sub numele de „primăvara de la Praga" a fost întrerupt. Trupe din armatele Uniunii Sovietice, Poloniei, R.D. Germane, Ungariei şi Bulgariei, toate ţări membre ale Tratatului de la Warşovia, au pus capăt unui fenomen politic ce reuşise să impresioneze lumea occidentală civilizată, şi să pună pe gânduri conducerile statelor socialiste aflate în sfera de influenţă a U.R.S.S. După înăbuşirea revoltei din Ungaria (1956) de către U.R.S.S., se părea că soarta statelor din blocul sovietic era pecetluită, nimeni şi nimic nu le mai putea opri...
„În tratativele care se duceau pentru încheierea armistițiului, lunile iulie și august au însemnat o perioada de stagnare atât la Stockholm cât și la Cairo. La Stockholm nu s-a mai căutat nici un contact din nici o parte, iar la Cairo s-au înregistrat doar telegramele lui Iuliu Maniu prin care cerea un răspuns din partea occidentalilor. Cuvântarea de la 2 August a lui Churchill a fost cunoscută nu numai de ministrul Nanu, ci și de cei doi delegați români de la Cairo. Dacă Nanu a reacționat imediat printr-o scrisoare lămuritoare adresată ministrului afacerilor străine de la București...
Într-o serie de lucrări şi studii cu caracter istoric, ce au analizat contextul politic intern şi extern în care s-a desfăşurat rebeliunea legionară s-au demonstrat în baza unor documente incontestabile amestecul serviciilor secrete germane Gestapo, S.S., S.D.
La sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, numele lui Otto Skorzeny
„Tot ce s-a scris după război... nu a scos în evidenţă adevărul adevărat". (Ion Grosu)
Istoria loviturii de stat gândite de Winston Churchill pentru România.
Sunt acuzat de deportări.
Am fost acuzat că am făcut un război de agresiune în 1941 și deci România trebuia să sufere consecințele agresorului și eu am fost pus în categoria criminalilor. Am arătat mai sus cari erau raporturile cu Rusia în 1940 și 1941. Adaog că pe când Rusia a ținut în lungul noui linii circa 35 divizii, eu demobilizasem toată armata și nu lăsasem în Moldova decât 4 divizii de infanterie cu efective sporite, 3 divizii cavalerie și 2 vânători munte nemobilizate (valoare 1 1/2 divizie). Am fost pus la curent de hotărârea luată de a se ataca Rusia numai în mai 1941 și de data atacului la 10 Iunie 1941...
D.le Președinte și onorat Tribunal,
Biografia celui ce a fost conducătorul statului român în anii 1940-1944, mareșalul Ion Antonescu, este încă departe de a fi complet cunoscută, una dintre cauze datorându-se şi restricţiilor impuse prin intimidare de legislaţia actuală. Cea mai importantă pată albă o constituie, prin puținătatea surselor de informare, perioada celor 20 de luni în care mareșalul a fost în prizonierat sovietic. Primul document oficial referitor la anchetă la care a fost supus mareşalul Antonescu la Moscova a fost publicat, de către prof. univ. dr. Ioan Scurtu în numărul 8/1997 al revistei „Magazin istoric". În...
24 iulie 1941. Generalul Ion Antonescu la Cernăuţi: „Aici totul e românesc, aici este leagănul nostru, unde se găsesc înmormântați domnitorii nostri glorioși și voievozii care au zidit din temelii, prin luptele și sacrificiile noastre, întregul nostru tezaur national. Tot ce vedeți aici este opera țăranului român".
Un alt caz care a făcut valuri în Occident pe marginea acţiunilor spionajului românesc a fost cel al ofiţerului ilegal Matei Pavel Haiducu. Acesta pare să fi fost fiul unui demnitar din M.A.I., prin anii '50, fiind recrutat încă de pe vremea duetului Nicolae Doicaru-Ion Mihai Pacepa şi pregătit să se infiltreze în unele obiective de interes din Franţa. Potrivit unor surse din presa românească („Jurnalul naţional") M.P. Haiducu, cu sprijinul discret al C.I.E., trebuia să obţină cetăţenia franceză, urmând ca apoi să se stabilească în Africa de Sud, ca om de afaceri francez şi să treacă la...
