Marele Român - Mareşalul Ion AntonescuUn personaj cheie al istoriei noastre recente rămâne Mareşalul Ion Antonescu. Din păcate, până în ziua de azi, încă nu a fost făcută o analiză pertinentă, obiectivă, asupra rolului acestuia, a personalităţii sale, a acţiunilor şi deciziilor sale, dar nu oricum, ci în lumina contextului geopolitic al perioadei extrem de tulburi în care acesta a ajuns la putere şi a condus ţara pe un anumit drum. Hulit de istoriografia oficială, comunistă, până în 1990, după această dată se identifică două curente majore: unul care continuă să-l învinovăţească exclusiv...
Până se va risipi năluca rătăcitoare din capetele unor sus-puşi
Mai mult decât o „veghe a armelor”, perioada de până la atacul preventiv al Germaniei din 22 iunie 1941 poate fi apreciată una de pândă reciprocă. Ambele părţi au apelat la cele mai sofisticate metode de inducere în eroare a celeilalte părţi cu privire la planurile avute în vedere în viitorul apropiat. În acest domeniu, sovieticii au demonstrat o abilitate incredibilă în a-şi camufla intenţiile. Într-un secret absolut - căci armatele de invazie sovietice (vorbesc de armate deoarece în primăvara lui 1941 Stalin crease deja 30 de Armate) călătoreau doar noaptea şi cu trenuri de marfă, rupte total...
Cedarea Basarabiei s-a petrecut din cauza unei dezinformări a membrilor Consiliului de Coroană?
Pentru a fi recunoscut în dreptul internaţional, ca simbol al independenţei şi al unităţii depline a naţiunii, tricolorul românesc mai avea de parcurs două etape decisive: participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878, în urma căruia Congresul de pace de la Berlin a recunoscut independenţa de Stat şi unirea Dobrogei, străvechi pământ românesc, cu patria mamă precum şi înfăptuirea Marii Uniri din 1918, care a însemnat desăvârşirea unităţii politice a naţiunii române. Până la războiul de Independenţă, armata română a avut drapele model 1872. La 6 aprilie 1877, armata română a fost...
În 1857, preşedintele Comisiei europene de informare, baronul Talleyrand de Perigord, trimis de Puterile Garante la Bucureşti pentru a constata, conform Tratatului de la Paris, dacă românii vor sau nu Unirea, scria contelui Walewski, ministrul de externe al Franţei, că în drumul său spre Iaşi a fost întâmpinat, la intrarea în Bacău, de 300 de moldoveni. I-au fost deshămaţi caii de la trăsură şi în loc s-au înhămat oameni care aveau şleahurile hamurilor împletite în tricolorul naţional al unirii. De asemenea, la Iaşi, mitropolitul, episcopii şi cei 90 de preoţi care l-au întâmpinat purtau brâie...
Interogatoriile asupra prizonierilor au încercat să lămurească cauza scufundării distrugătorului Moskva, dar puține lucruri s-au putut afla de la supraviețuitori.
Arhivele Statului au luat fiinţǎ în mai 1831 în Ţara Româneascǎ (Muntenia) şi în ianuarie 1832 în Moldova. Dupǎ Unirea Principatelor, în 1859, a urmat un proces de constituire a instituţiilor unice, la nivelul întregii ţǎri. În acest proces s-au integrat şi cele douǎ instituţii de arhivǎ, care s-au unit în octombrie 1862, conducerea lor fiind asiguratǎ de Direcţia Generalǎ a Arhivelor Statului cu sediul în Bucureşti. Dupǎ Marea Unire din 1918 s-au constituit Direcţii Regionale ale Arhivelor Statului la Cluj (1920), Cernǎuţi (1924), Chişinǎu (1925), Craiova (1931), Timişoara (1936), Nǎsǎud...
Oficializarea tricolorului românesc în contextul revoluţionar paşoptist
Unii comandanți sovietici au urmat ordinele inițiale și au acționat conform acestora. Iar aceste ordine nu erau de apărare, ci de atac. Să vedem cum s-a manifestat asta pe frontul nostru.
Regele Mihai I, pe când era un Mihăiţă, a dat „de pădure şi s-a rătăcit” sub directa îndrumare a experimentatului său tătic Carol al II-lea. Aventurile erotice ale tatălui său, mai ales „frumoasa” relaţie cu Duduia Lupescu, au fost adevărate pilde morale pentru puberul prinţ. 
15 Octombrie 1947
Să încercăm depăşirea momentului 23 august, chiar dacă el a fost detonatorul exploziei şi a instaurării comunismului în România.
Hitler i-a luat-o lui Stalin înainte cu câteva zile
Istoria Tricolorului Naţional
Acest text a fost scris în data de 25 iulie 2013, înainte de interviul pe care Ion Mihai Pacepa i l-a acordat jurnalistului Andrei Bădin.
Lupta împotriva alcoolismului
Prima „mişcare” a noii puteri, în frunte cu regele, a fost predarea Mareşalului gărzilor comuniste organizate de agentul sovietic Emil Bodnăraş. Ţinut sub arest, Mareşalul este aruncat în braţele bolşevicilor la 31 august 1944. V-a fi dus în U.R.S.S. şi declarat prizonier de război. Ce ironie! Armata Roşie capturase un mareşal, şef de stat, dar nu prin luptă ci datorită trădării de către regele ţării inamice… Nici renumiţii „vânători de nazişti” nu-şi imaginau asemenea „plocon”. Practic regele Mihai, prin actul dela 23 august, şi-a donat propriul guvern inamicului. Halal patriotism...
„Există aici un rege care îşi predă armata duşmanului?
În 1944 Armata Română avea efective de 454.972 militari, din care 19.462 erau ofiţeri activi. Elita militară era formată din generalii aflaţi în funcţii de conducere în Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de Armată, Diviziilor şi Brigăzilor. Majoritatea acestor generali, formaţi în cultul onoarei şi demnităţii, participaseră la Primul Război Mondial, având o contribuţie remarcabilă la realizarea României Mari. Deasemenea participaseră la luptele pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei şi pe...
Începutul secolului al XX-lea a corespuns întocmai neliniştii ce o intuia Goethe care notează cu acribie că… „bogăţia şi viteza, iata ce admiră lumea şi spre ce se straduieşte fiecare…” consemnare căreia renumitul comparatist francez Calude Pichois, îi gaseşte o acută facticitate între anii 1906-1913, când lumea este copleşită de interesul de a reduce distanţele prin înfrangerea graviaţiei, prin născocirea zborului cu aripi, precum păsările cerului. În Carpaţi, un român, Aurel Vlaicu este mistuit de acest vis, de această năstruşnică idee de a construi pasărea cu care să se înalte pe bolta...
În istoriografia ungară s-a vorbit foarte mult despre divizia de secui, ba chiar s-a susţinut că dacă toată armata ungară din 1919 ar fi avut moralul acestei divizii, altul ar fi fost rezultatul confruntării româno-ungare de atunci. S-a exagerat mult capacitatea ei combativă, dându-se multe exemple, cu atât mai exagerate cu cât timpul scurs de la evenimente estompa mai mult realitatea crudă a faptelor. De aceea, cred că este necesară dezvăluirea adevărului istoric, aşa cum este el, chiar dacă este contradictoriu cu ceea ce mulţi istorici maghiari, în căutarea unor inexistente fapte de...
România și Cominternul
III - 10 iulie 1940
