Primele forme de organizare şi activitate ale Serviciului Secret„Nevoia de informaţii este cu atât mai mare cu cât ele trebuie să suplinească inferioritatea şi slăbiciunile de alt ordin. Informaţiile trebuie să fie invers proporţionale cu aceste slăbiciuni. Vreau să spun că un popor mai slab demografic şi cu armată mai puţin numeroasă trebuie să apeleze mai mult la iscu¬sinţa în conducere, la o mai completă şi sigură in¬formaţie şi la o mai rafi¬nată contrainformaţie". (General de divizie (r) Titus Gârbea)
„Un serviciu secret nu se poate improviza"
Autorităţile politice româneşti de la...
Procesul odios organizat împotriva liderilor Partidului Naţional-Ţărănesc de către guvernul condus de dr. Petru Groza (în vara şi toamna anului 1947), arestarea cetăţenilor care se opuneau în diferite moduri noului regim, precum şi intervenţia brutală a autorităţilor de la Bucureşti în chestiunile religioase (prin reorganizarea impusă Bisericii Ortodoxe Române şi dizolvarea abuzivă a Bisericii Greco-Catolice din România) au constituit principalele motive pentru care reprezentanţii din România ai guvernelor Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii au depus memorii de protest la Ministerul român...
Timp de 23 de ani, a existat un interes major din partea autorilor războiului secret, purtat prin operaţiuni sub acoperire pentru distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global, de a-l ascunde, atât cât a fost posibil sau de a se confecţiona măcar o imagine idilică, de epopee, a câtorva aspecte esenţiale ale evenimentelor din decembrie 1989, considerate punctul zero al startului României spre democrație. Prin urmare, rămâne şi azi de actualitate menținerea poporului român şi a armatei sale în minciună".
Titlul nu este o ficţiune, ci un fapt real care s-a petrecut în timpul bătăliei de la Arcole, între 15 şi 17 noiembrie 1796. Bătălia de la Arcole s-a desfăşurat în timpul războiului napoleonian dintre Austria şi Franţa, între anii 1796 şi 1797, în timpul primei ofensive a lui Alvinzi.
De ce am ajuns să îi urâm pe ruşi
Anteu al panromânităţii şi ortodoxiei la 1512
În scopul înzestrării unităţilor de apărare antiaeriană cu mijloace de foc moderne, autorităţile de la Bucureşti au demarat încă din anul 1956 un program de dotare cu tunuri antiaeriene sovietice KS-19, calibru 100 mm, iar în anul 1957 au fost importate primele piese sovietice de artilerie antiaeriană KS-30, calibru 130 mm. Acestea au înlocuit modelele vest-europene de tunuri antiaeriene (calibru 20, 25, 40 mm „Bofors", 75 mm „Vickers" şi 88 mm „Krupp"), care au fost scoase din dotare în perioada 1958-1959. Concomitent, a fost achiziţionat sistemul sovietic de rachete antiaeriene S-75 „Dvina"...
La 24 februarie 1922, membrii Comitetului Societăţii Coloniei monahilor români din Sfântul Munte Athos, ieroschimonahul Gherasim Sperchez, schimonahul Ioachim Bărcănescu, schimonahul Ilarion Mârza şi ieromonahul Serafim Şoima, îi scriau episcopului de Argeş, Visarion Puiu, pe care-l rugau sa intervină pe lângă Ministerul Cultelor „temându-se şi de data asta că va rămâne cerinţa noastră fără rezultat,... că la formarea budgetului să se aibă în vedere umilita noastră cerere".
Cartea „Din elita artileriei" a fost scrisă din respect pentru înaintaşii noştri artilerişti, care au servit ţara cu credinţă, unii dintre ei dându-şi viaţa pentru binele ei, şi-au aşezat iubirea lor, arma ARTILERIEI, la loc de cinste în Armata Română, pe drept cuvânt Regele Carol I, el însusi artilerist, numind-o „podoaba mândrei Mele armate".
Deoarece industria românească de apărare era insuficient dezvoltată la începutul anilor '70, iar armata română avea nevoie de armament, muniţie şi tehnică de luptă cu performanţe deosebite, autorităţile de la Bucureşti au încheiat acorduri guvernamentale bilaterale pentru colaborare în domeniul tehnicii militare şi, pe baza acestor acorduri, au fost dezvoltate programe militare comune cu alte state. Unul dintre cele mai cunoscute a fost programul româno-iugoslav de construire a avionului bimotor IAR-93 B, de vânătoare-bombardament. Primul act oficial al programului YUROM este acordul încheiat...
Intrarea Statelor Unite ale Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial s-a făcut în urma controversatului atac de la Pearl Harbour, socotit atunci de majoritatea absolută a americanilor o agresiune „incalificabila" dar considerată astăzi de tot mai mulţi istorici, care au studiat documentele secrete ale vremii, un „atac anunţat" şi chiar dorit de preşedintele Franklin Roosevelt, drept casus belli absolut necesar. Totuşi, acesta nu a fost singurul atac îndreptat împotriva teritoriului american de către japonezi. La 17 septembrie 1942, un temerar aviator nipon a atacat America la ea acasă...
Când se apropie ziua naţională, îşi amintesc şi aşa-zişii conducători că au responsabilităţi şi în această direcţie. De obicei, se îmbracă elegant, dacă plouă, li se ţine umbrela, de către slugi, iar, dacă ninge, se feresc, cu străşnicie, să nu li se murdărească obrazul subţire cu zăpada patriei. Ţin cuvântări bine simţite, echilibrate, echidistante şi profunde, în care-şi dovedesc iubirea, recunoştinţa şi grija faţă de neamul lor!!! Ba, mai mult, dacă cumva se găsesc în locuri precum Mănăstirea Dealu, duşi de vreo aniversare, vorbesc, înainte de toate, de tatăl lor, şi-i zic cât de mare şi bun...
Încă de la începutul perioadei cât s-a aflat în fruntea României, Ion Antonescu a acordat o mare atenţie situaţiei românilor din Transilvania de Nord-Est, ocupată de Ungaria în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940; şi, în niciun moment nu a considerat că graniţa trasată de Italia şi Germania ar putea fi definitivă, viitorul Tratat de Pace urmând să redea României regiunea răpită - convingere împărtăşită deseori, inclusiv celor care impuseseră Dictatul. Din ordinul lui Antonescu, pe 8 septembrie 1940, s-au oficiat în toate bisericile din România slujbe dedicate tragediei naţionale a...
„A Man called Lucy" 1939-1945 (Un bărbat numit Lucy), de Pierre Accoce şi Pierre Quet, Editura Coward-McCann din New York, 192 pagini
