Evaluare utilizator: 5 / 5

Exercitarea comenzii!

„Mă iertați, dar tot ce spuneți am spus nemților. Ei știu una și bună: să murim pe poziție. Vă întrebăm, să murim sau să nu murim?” (Locotenent-colonel Nicolae Dragomir).

Corecte şi principiale, în momentele normale de desfăşurare a operaţiilor militare, în special atunci când s-au înregistrat succese, relaţiile de comandament româno-germane s-au deteriorat când au intervenit înfrângerile, ajungându-se la acuzaţii reciproce, exprimate în scris până la cele mai înalte eşaloane.

- Aşa s-a întâmplat şi în cadrul bătăliei de la Stalingrad, când relaţiile au fost...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Spre sfârșitul anului 1940 și începutul anului 1941, Europa era dominată de Germania și U.R.S.S.. Pactul Hitler-Stalin, semnat în biroul lui Stalin, în primele ore ale zilei de 24 august 1939[1], prin care au hotărât să-și împartă Europa de Est în sferele de influență teritoriul cuprins între Marea Baltică și Marea Neagră, puteri care au declanșat Al Doilea Război Mondial. Șase state, vecinii europeni ai U.R.S.S. (Finlanda, Țările Baltice, Polonia și România), ca urmare a acestui pact, vor deveni victimele agresiunii Imperiului sovietic în anii 1939-1940. Polonia va fi atacată atât de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Datoria noastră este să combatem minciuna cu toată puterea, cu toată convingerea noastră, oricum, oriunde și oricând” (Gheorghe I. Brătianu,1898-1953)

A doua zi după ce, la 28 mai 1942, plenul Academiei Române susținuse propunerea ca Gheorghe I. Brătianu să devină membru activ în locul rămas vacant prin moartea lui Nicolae Iorga, președintele Academiei, Ion Simionescu, l-a avertizat că ocuparea locului lui Iorga nu este numai „o deosebită cinste”, ci și „o grea sarcină morală”[1]. Deplin conștient de acea îndatorire, proaspătul academician a confirmat, prin întreaga sa activitate...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„De la Primul Război Mondial până în prezent: datoria denominată în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de S.U.A. Creditorii de pe Wall Street sunt principalii protagoniști” (M.Ch. 18 septembrie 2022).

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ion Antonescu a fost condamnat la moarte a patra oară pentru că ar fi ordonat „represiuni colective sau individuale în scop de persecuție sau din motive rasiale asupra populației civile”. Ion Antonescu a dispus evacuarea unor populații ce s-au dovedit ostile statului român, impunându-le să locuiască, să trăiască și să muncească într-o anumită zonă geografică a țării. Scopul era de a asigura siguranța statului român. Evacuarea unor populații, în condiții de război, au fost măsuri legitime pe care statul român, conducătorul lui din acei ani, a avut obligația și dreptul să le ia. Nu exact la fel...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

După sosirea în ţară a Misiunii Militare Germane, în octombrie 1940, o parte din ofiţeri au fost delegaţi pe lângă unităţile şi marile unităţi destinate reorganizării, cu misiunea de a contribui la o mai bună instruire, în conformitate cu experienţa căpătată de germani pe câmpul de luptă. Cum era firesc, au întocmit şi rapoarte referitoare la starea de luptă a armatei române, la realităţile constatate în unităţi (unele dintre acestea fiind similare cu cele întâlnite de ofiţerii francezi în 1916/1917), constatări care nu se prea întâlnesc în sintezele/rapoartele de analiză întocmite de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Asasinarea bestială a mareșalului Ion Antonescu și a trei dintre colaboratorii săi a fost condamnată, dezaprobată de majoritatea absolută a poporului român, chiar dacă, atunci, România, poporul român, căzuse în robie. Mai puțin de către gruparea comunistă care fusese instalată la conducerea României de ocupantul sovietice numită P.C.R.. Gruparea comunistă se constituise într-o bandă trădătoare aflată în slujba U.R.S.S.-ului, compusă în mare parte din alogeni, care bandă organizase mascarada stalinistă prin așa-zisul Tribunal al Poporului, cât și masacrul de la Jilava din 1 iunie...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Revenind la Insula Șerpilor: insula nu a fost vreodată a Ucrainei, din moment ce,  ca stat, aceasta se formează în anul 1917[34] și intră în compunerea U.R.S.S., în anul1922, rămânând sub ocupație sovietică până în 1991[35], cu melanjul teritorial arhicunoscut.

În ceea ce ne privește: „Nu știm cum, din punct de vedere juridic, și-au clarificat problemele în Insula Șerpilor (unde sovieticii, la acea dată, aveau cel mai vestic punct strategic din Marea neagră - n.a.) - rușii și ucrainienii. Dar, un fapt rămâne indubitabil: chiar fără pretenții teritoriale din partea noastră, insula n-a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Toate legile, normele juridice invocate de procurorul Alfred V. Petrescu erau în afara cadrului juridic constituțional care funcționa în România la acea vreme. Execuția lui Ion Antonescu, cât și a celor trei colaboratori apropiați ai săi, nu a avut niciun temei legislativ cu adevărat legal. În realitate, procurorul Alfred V. Petrescu, chiar dacă invoca autoritatea unor legi și regulamente juridice (ele însele ilegale), la 1 iunie 1946, a condus nu o execuție legală, ci un asasinat odios, un masacru în toată regula[92]. În spatele uciderii lui Ion Antonescu nu se aflau Legile invocate de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Multe, foarte multe sunt cele legendate, în fel și chip, de către cei care au mai avut răbdare să deplângă în tăcere acest strop de lacrimă românească împietrit pe chip străin. Realități și povești vălurite pe potriva timpurilor, așa cum le-a perpetuat înspumat și istoria Mării Negre. Din timpuri îndepărtate, cu subiectivismul de rigoare, bineînțeles. Și, desigur, în raport de sursele oferite adesea trunchiat de către dominațiile la care  Insula Șerpilor, ca și întreg bazinul Pontului Euxin, au fost supuse direct ori expuse indirect. Fără ca cineva să se poată pronunța exact asupra...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

30 august 1940. La Viena, aşa-zişii arbitri decid răşluirea României!

La Bucureşti, Consiliul de Coroană (convocat în noaptea de 29 spre 30 august) ia în deliberare „comunicările cu caracter ultimativ făcute de guvernele german şi italian” şi decide cu 21 de voturi acceptarea „arbitrajului Puterilor Axei asupra tratativelor româno-maghiare” (împotrivă s-au pronunţat C.I.C. Brătianu, Ion Mihalache, Mihail Popovici, Victor Iamandi, Victor Antonescu, A.C. Cuza, Arthur Văitoianu, dr. Constantin Angelescu, Silviu Dragomir şi mitropolitul Nicolae Bălan), hotărârea fiind comunicată la Viena, la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La Obersalzburg, Joachim von Ribbentrop şi Galeazzo Ciano prezintă lui Hitler propunerile privind teritoriul românesc care urma să fie atribuit Ungariei.

Convins că „la primul foc de armă vor înceta toate expediţiile de petrol din România către Germania şi Italia”, că în caz de război ,,victoria Ungariei nu era deloc sigură”, că „un conflict în Balcani nu poate fi decât defavorabil Ungariei”, Hitler apreciază că pentru protejarea intereselor Germaniei se impunea şantajul: „Trebuie să impresionăm deci România şi Ungaria cu urmările grave pe care le-ar avea pentru ele persistenţa într-o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În momentul când a plecat la Palatul Regal, Ion Antonescu știa de ce se duce la regele Mihai. Cu o zi în urmă, el a luat hotărârea irevocabilă să scoată țara din război, iar chemarea lui Karl Clodius la sediul guvernului, în seara de 22 august, a fost făcută tocmai pentru a-l pune în temă pe oficialul german privind intențiile sale. Tot atunci când a mers în audiență la regele Mihai, puțin după ora 15:00 a zilei de 23 august 1944, Mareșalul Antonescu avea sprijinul ferm al liderilor Opoziției Unite, care îl rugaseră de mai multe ori (vorbesc de Iuliu Maniu și C. I. C. Brătianu) încă din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cu riscul unei dreptăți á la Piso, afirmăm și noi: „Fiat iustitia, ruat coelum”, Istoria nu se scrie cu „dacă” și „poate”, ci cu documente și mărturii autentice. Pentru respectarea și cunoașterea adevărului așa cum a fost el reluăm un mai vechi articol, aducând mulțumiri istoricului Marian Zidaru pentru cercetările sale în arhivele britanice și pentru curajul demitizării unui personaj patriotard care, la 23 august 1944 s-a comportat la fel ca generalul Atanasie Stănculescu în decembrie 1989: unul s-a ascuns internându-se într-o clinică privată, celălalt și-a pus un picior în ghips…...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

În a doua parte a verii anului 1944, era limpede pentru multă lume (am în vedere doar pe cei implicați în negocieri diplomatice, secrete cu Aliații) că tratativele diplomatice cu Națiunile Unite au ajuns în impas. Condițiile ultimative înaintate guvernului Antonescu, la 12 aprilie 1944 (în fond, un adevărat ultimatum), de la Cairo, n-au putut fi schimbate, în ciuda eforturilor lui Iuliu Maniu și Ion Antonescu. Cele două clauze ameliorate de care am vorbit în paginile anterioare pe care Aliații le-au acceptat nu au schimbat cu nimic caracterul de capitulare necondiționată a României, solicitat...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Așa-zisul proces intentat lui Ion Antonescu de către ocupantul sovietic al României și slugile lui alogene instalate la guvernarea țării a fost o înscenare mârșavă, o mascaradă judiciară specifică totalitarismului stalinist. Întreg „procesul” lui Ion Antonescu a avut un caracter ilegal, desfășurarea lui s-a bazat pe acte/norme juridice ilegal create de ocupant, în afara Constituției României din acel timp. Am subliniat îndeajuns caracterul ilegal, anticonstituțional al înscenării juridice de la București, din mai 1946, iar dovezile aduse mă scutesc de alte comentarii, considerații.

Se...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Responsabilități majore, asumare și împliniri pe fronturile de ântregire națională (1916-1919) - Campania anului  1919 împotriva Ungariei

Pentru Europa, semnarea de către Puterile Centrale învinse a Armistițiului în toamna anului 1918, însemna sfârșitul războiului, cu consecințele de rigoare. Pentru România și armata sa, contextul geopolitic a fost însă de așa natură, încât țara noastră singură, a fost nevoită să mai parcurgă o campanie militară, destul de anevoioasă și cu urmări la fel de tragice - Campania armatei române împotriva Ungariei și a comunistului Béla Khun, din necesitatea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

La 7 august 1940, guvernul ungar făcea cunoscut guvernului român (printr-un Aide-mémoire):

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

7 august 1940 - „România ştie prea bine că starea de lucruri creată în 1920 a fost considerată de toți ungurii ca provizorie și că nu va fi pace și înțelegere sinceră între Ungaria și România fără rezolvarea problemelor teritoriale. O stăpânire de 20 de ani nu se poate compara cu o posesiune milenară”.

În urma presiunilor germane privind urgentarea discuţiilor cu guvernul ungar, regele Carol al II-lea decide să trimită la Budapesta pe Raoul Bossy, fost ministru plenipotenţiar român în Ungaria, cu misiunea de a lua un prim contact în vederea „examinării unei posibilităţi de ameliorare a...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Responsabilități majore, asumare și împliniri pe fronturile de Întregire Națională (1916-1919) - Bucovina

Acțiunile politice declanșate la Cernăuți, întruneau adeziunea românilor bucovineni care-și manifestau sprijinul față de hotărârile adoptate. Demersul politic era stânjeni de acțiunile ucrainienilor, care organizați în detașamente înarmate, s-au dedat la jafuri și acte de teroare asupra populației românești. De comun acord cu ucrainienii și sprijinit de Aurel Onciu, contele Etzdorf i-a cerut lui Iancu Flondor - președintele Consiliului Național, împărțirea Bucovinei, partea de la Nord de...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

30 iulie 1940 - Mihail Manoilescu, ministrul Afacerilor Străine, dezinformează poporul român!

După întâlnirile cu Adolf Hitler, Joachim von Ribbentrop, Benito Mussolini şi Galeazzo Ciano, la Berlin şi Roma, în timpul cărora liderii celor două mari puteri au făcut presiuni pentru cedarea de teritorii în favoarea Ungariei şi Bulgariei, Mihail Manoilescu, ministrul Afacerilor Străine, dezinformează poporul, prin declaraţiile făcute presei, ignorând esenţa problemei, vorbind despre înţelegerea simpatia acestora faţă de România, de libertate, independenţă şi suveranitate, pace şi bunăstare, bună...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ca floarea dovleacului era fața lui!

În februarie 1942 am fost încorporat la Regimentul 26 „Rovine” din Craiova, la Infanterie, arma pistol-automat, unde am fost instruit până în 20 noiembrie 1942, când am plecat, cu trenul, pe front la Cotul Donului. În tren, în vagoanele de vite, întinși pe paie sau rezemați de pereții vagonului, nu mă gândeam deloc acasă; din contră, eram curios cum arăta Rusia. Aș fi vrut să ajung cât mai repede la Cotul Donului, să văd și eu întinsa Rusie, mai ales că nu avusesm ocazia, până atunci să văd o țară străină. De moarte nu-mi era deloc frică. Niciodată nu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

10 iulie 1940 - Presiuni externe asupra României

La München, Hitler încearcă să tempereze zelul războinic al oficialilor maghiari. Îi asigură însă de simpatia Germaniei faţă de „revendicările lor” şi-i îndeamnă „să-şi atingă scopul în etape separate şi prin negocieri”.

La München, în timpul întâlnirii cu Adolf Hitler (în prezenţa lui Joachim von Ribbentrop, Galeazzo Ciano şi Csáky István), Teleki Pál, prim-ministrul Ungariei, face (aşa cum rezultă din Memorandumul întocmit de un funcţionar superior din Secretariatul Ministerului de Externe german) „o lungă expunere politică, istorică şi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

„Această rușine nu trebuie să se mai repete nicicând în armata română”. Generalul (Florea Ţenescu)

Modul în care s-a retras armata română din Basarabia şi nordul Bucovinei în 1940 a ridicat şi ridică multe semne de întrebare şi domenii/direcţii de analiză (dacă se vrea).  Cu toate că nu a desfăşurat vreo luptă importantă, armata a înregistrat numeroase pierderi umane, materiale şi morale.

Conform unei Note, întocmită de Secția 1 a Marelui Stat Major, pierderile umane s-au ridicat la 62.547 de militari (304 ofițeri, 266 subofițeri și 61.977 trupă), dintre care 9 morți, 5 răniți și...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„La pretenţiile ruseşti, referitoare la drepturile istorice şi etnice ale Rusiei asupra Basarabiei, nu am răspuns nimic: nicio punere la punct, niciun contraargument, niciun protest... Fapt e că ne-am plecat în faţa forţei, fără s-o spunem şi fără să stăruim asupra bunului nostru drept” (Grigore Gafencu).

„Sunt câţiva oameni mediocri care îşi asumă dreptul să hotărască despre pământul românesc cu uşile închise. În jurul nostru pârâie şi se probuşeşte tot şi noi nu ştim nimic... Ce va fi, numai Dumnezeu ştie” (Liviu Rebreanu).

La Moscova, V.M. Molotov face cunoscut lui Gheorghe Davidescu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Urmărind să nu deterioreze relaţiile sovieto-germane, dar nici să nu dea dovadă de slăbiciune, I.V. Stalin recurge la compromis, cerând lui V.M. Molotov să-l informeze pe Friedrich Werner von Schulenburg că guvernul sovietic a decis „să-şi limiteze cererile asupra părţii nordice a Bucovinei, împreună cu oraşul Cernăuţi”.

- Încercând să obţină o compensaţie pentru România, ambasadorul german a apreciat că se putea ajunge mai uşor la „o soluţionare paşnică” în situaţia în care guvernul sovietic „ar înapoia rezerva de aur a Băncii Naţionale a României” (tezaurul românesc depus spre păstrare la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

81 de ani de la Declanşarea Războiului Sfânt pentru refacerea României Mari şi zdrobirea comunismului

La 12 ani de la scrierea și publicarea articolului prezentat mai jos, tragedia Poporului Român se repetă sub dictatura noii Uniuni Sovietice reîncarnată sub drapelul pe care, în locul secerii și ciocanului, se destrăbălează 12 stele  putrede și corupte. Caracatița Forumului Economic Mondial de la Davos și gruparea „Bilderberg” vrea cu orice chip depopularea planetei (fără ei, desigur), fie și printr-un cataclism nuclear (Redacția ART-EMIS)

22 iunie 1941

„OSTAȘI,

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Dăruire totală și responsabilitate. Ion Antonescu la comanda Școlii Superioare de Război

Şcoala Superioară de Război, actualmente Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, şi-a câştigat de-a lungul celor mai bine de 100 ani de existență, un binemeritat prestigiu în viaţa ştiințifică a oştirii noastre. Vlăstar al armatei române moderne, înalta instituție superioară de învățământ militar  a fost creaţia acelor luptători patrioţi care au înfăptuit, sub sceptrul domnitorului colonel Alexandru Ioan Cuza, prima unire românească la 1859 şi care apoi, prin jertfa vieţii lor, au înscris la...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Operaţiunea „Störfang” - 7 iunie 1942 - Ultimul asalt asupra Sevastopolului

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Considerații generale

Înfăptuirea Micii Uniri, la 24 ianuarie 1859, a creat premisele pentru dezvoltarea statului național modern, prin modernizarea societății românești. Astfel, Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I, printre altele, au luat măsuri pentru constituirea unei armate, capabile să asigure și să apere realizările obținute, iar la un moment dat să fie în măsură să lupte pentru independența țării. În acest context, au fost elaborate legile de organizare a armatei din anii 1864, 1868 și 1872, au fost alocate resurse bugetare pentru FA, s-a asigurat înzestrarea acestora cu armament și...

Citeşte articol complet...