3. Literatura.
Referindu-se la condițiile în care evoluase literatura basarabeană până la 1918, Ștefan Ciobanu afirma că, spre deosebire de Ardeal, care lăsase o urmă adâncă în istoria literaturii românești, și de Bucovina, care deși nu avea o contribuție în aceeași măsură, satisfăcuse cel puțin cerințele sufletești ale românilor de acolo, „Basarabia, în lunga noapte de înstrăinare (1812-1918.- n.n.) a rămas stearpă pe ogorul literar". Istoricul literar basarabean găsea nu o literatură, ci doar câțiva scriitori izolați și depista singura notă specific basarabeană în influența literaturii...
Pe data de 24 ianuarie 2018 se împlinesc 100 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) faţă de Rusia. Având la bază Procesele verbale ale Legislativului basarabean[
În Manuscrisul 2.255 de la Biblioteca Academiei Române se găsește o scrisoare semnată „F.A. Brockhaus" și adresată „Domnului bibliotecar M. Eminescu la Iași". Scrisoarea a fost expediată din Leipzig, la 12 iulie 1875. A fost publicată în revista „Manuscriptum", nr. 1, 1983, de către Mariana Petrescu-Popa. Semnătura are altă grafie decât textul (scris foarte clar, în gotic). A fost scrisă cu altă peniță și altă cerneală. Semnatarul are două intervenții pe fila 331 recto (subliniază un „dumneavoastră" și introduce un „însă"). El se referă la o scrisoare a lui Eminescu din 27 februarie 1875 și...
2. Știința.
Ne despart 64 de ani de la consumarea evenimentelor prezentate de Dr. Liviu Ţăranu. Ar fi deosebit de interesantă alăturarea stenogramelor de atunci stenogramelor şedinţelor guvernelor postdecembriste. Lăsând la o parte caracteristicile perioadelor comparate şi a nenorocirilor aduse de regimul pro-sovietic, contemporanii noştri ar fi uimiţi de contrastul negativ actual şi lipsa de responsabilitate a conducerii României încorporată în lagărul concentraţionar al noii Uniuni Sovietice, de condamnabila atitudine a celor care au adus ţara la dezastru faţă de perioada dificilă postbelică în care se...
Primul tractor românesc s-a numit IAR-22 şi a fost realizat la 26 noiembrie 1946 la fostele uzine de avioane, I.A.R., devenite în final „Tractorul", din Braşov. În primul an de fabricaţie, 1947 s-au construit 280 de tractoare, iar în timp, capacitatea de producţie de tractoare a crescut, în România la cca 60.000 bucăţi/an, in vremurile bune când fabricaţia de tractoare s-a extins şi la Craiova, Miercurea-Ciuc, Timişoara şi Codlea. In anul 1951 a început fabricaţia în serie a tractorului pe şenile KD-35 cu destinaţie generalã, care realiza cinci viteze pentru mersul înainte cuprinse între 3,81...
Venirea Misiunii Militare Germane în România a fost legată, în literatura de specialitatea predecembristă, de numele lui Ion Antonescu. Dar bazele acestei colaborări au fost puse încă în mai 1940. Pactul cunoscut sub denumirea „Der Ol-Waffen Pakt", semnat, după îndelungate tratative, la 29 mai 1940, imediat după capitularea Franţei, a marcat prima fază a negocierilor pe care România le va purta în scopul aducerii unei misiuni militare germane în ţară. Complicarea situaţiei din sud-estul Europei, ameninţările sovietice la adresa României, care atingeau, de fapt, şi interesele Germaniei în zonă, l-au...
În prima parte a anului 1919, țara vecină Ungaria a cunoscut din experiență proprie pericolul bolșevizării. Un aventurier periculos, Béla Kun, a încercat și a reușit pentru aproximativ o jumătate de an transformarea Ungariei în „Republică" Sovietică. Acest Béla Kun, pe numele său de familie inițial Cohen, s-a născut în Ardeal, după cunoscutul istoric militar Aurel Vaida la Nimigea, jud. Bistrița-Năsăud
Maximilian von Weichs: „Orice mișcare de fugă se va împiedica fără cruțare, la caz de nevoie făcându-se uz de arme. Soldații români ce vor fi găsiți fără arme, echipament și ordin de serviciu, retrăgându-se spre vest, vor fi arestați și internați". Conștient de pericolul pe care îl reprezentau cele două capete de pod deținute de sovietici, la Kletskaia și Serafimovici (ultimul cu o dezvoltare frontală de 70 km și adânc de 25 km), care permiteau concentrarea unor puternice forţe inamice şi executarea unor atacuri concentrice la flancul drept şi în centrul dispozitivului de luptă al armatei...
În momentul izbucnirii Primului Război Mondial (15/28 iulie 1914), România avea, din 1883, un Tratat de alianţă cu Germania şi Austro-Ungaria. Pentru stabilirea poziţiei statului român, regele Carol I a convocat Consiliul de Coroană, care s-a întrunit la Sinaia în ziua de 21 iulie/3 august 1914. Marea majoritate a participanţilor s-a pronunţat pentru neutralitatea României şi adoptarea măsurilor de întărire a armatei. Profund afectat de această decizie, Carol I a intenţionat să abdice, dar nu şi-a putut duce la îndeplinire această idee, deoarece a încetat din viaţă la 27 septembrie/10...
Întemeierea Legiunii Arhanghelul Mihail, la 24 iunie 1927, a fost urmată de o acţiune vizând structurarea acestei organizaţii, de popularizare a ideilor şi acţiunilor sale.
Atrocitățile din timpul războiului
Prezentarea adevărului în toată gama sa de cenuşiu de la alb la negru este obligatore pentru cunoaşterea adevărului, fie el şi parţial. Abdicarea de la 30 decembrie 1947 rămâne unul dintre punctele de cotitură ale istoriei recente a României, pe a cărei scenă unii actori au luptat şi s-au sacrificat pentru Ţară, iar alţii au trădat. Înainte de lectură, invităm cititorul să „uite" pentru câteva minute că trăieşte în zilele numărate ale anului 2017 şi să accepte „teleportarea" temporară în atmosfera anului 1947. O întoarcere cu 70 de ani în urmă. Poate astfel, „Sine ira et studio" înţelegerea...
Regele Mihai a domnit de două ori: între iunie 1927 şi iunie 1930, când, fiind minor, a fost tutelat de o Regenţă, şi între sepetembrie 1940 şi decembrie 1947. Prima dată a ajuns rege datorită faptului că moştenitorul de drept, principele Carol (tatăl său) a renunţat la această calitate în decembrie 1925. Mai renunţase de două ori (în 1918 şi 1919), fapt ce l-a determinat pe regele Ferdinand să taie „creanga putredă" din arborele dinastiei. Hotărârea sa a fost confirmată de Consiliul de Coroană de la 31 decembrie 1925 şi de Adunarea Naţională Constituantă, la 4 ianuarie 1926. Articolul 77 din...
Războiul Civil Spaniol, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste - cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști - ale celei de a Doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile din perioada premergătoare celui de-Al Doilea...
În România, relaţia bancă
Celălalt aspect al diagnosticului regelui Carol este cel legat de durerea proprie, fizică ce se acutizează transformându-se în agresiune, în violenţă asupra partenerei, cum s-a petrecut cu principesa Elena a Greciei, soţia sa. În acea stare a relaţiei anormale a cuplului Carol-Elena ia parte în calitate de avocat tânărul I.G. Duca!
„S-au cheltuit miliardele Statului român, au fost aruncate în vânt, împreună cu toată energia noastră... Țara se ține cu armată mobilă". (Ion Antonescu).
„Eu măicuţă dragă, Cărluţă scump, ce să-ţi spun, emoţii şi scârbă fără seamă am de când ai plecat". (Elena Wolf-Lupescu)
Cu aceste cuvinte începea Mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul Țării și Comandant de căpetenie al Armatei, la 1 decembrie 1943, în discursul omagial prilejuit de aniversarea a 25 de ani de la desăvârșirea unității național statale și făurirea României Mari. Obiectiv de suflet al Mareșalului, pentru care personal participase nemijlocit pe front în două rânduri. Odată la primul război mondial, în calitate de ofițer de stat major și mâna dreaptă a marelui strateg - generalul Constantin Prezan, pentru întregirea națională și apoi după circa 20 de ani, la cel de al doilea război mondial, de data...
1 septembrie - 31 decembrie 1942
„Trădătorii sunt odioşi chiar şi acelora pe care îi preferă". (Tacitus, Ann. 1,58)
Motivaţie 1. Tot felul de improvizaţi, pseudo politicieni, strategi de bodegă la un şpriţ, dar şi academici cu ştaif sau istorici miluiţi cu Burse Sörös acum, după 75 de ani de la uriaşa bătălie a Stalingradului, cotrobăie impudic prin memoria Stepelor Nogai şi Kalmukă spre a găsi argumente care să infirme şi să condamne prezenţa noastră pe Don şi Volga, reluând sloganul rahitic al opririi la Nistru după ce, cu masiv ajutor german, am eliberat Basarabia, Bucovina şi Herţa. Prezenta intervenţie nu-şi propune să îmbogăţească istoriografia bătăliei Stalingradului, cantonând pe drama Armatei a 3-a...
La 2 iulie 1940, regele Carol al II-lea a transmis lui Adolf Hitler (prin intermediul lui Wilhelm Fabricius) că guvernul român a renunțat la garanțiile franco-engleze și că dorește „o strânsă legătură cu Germania în toate domeniile, garantată prin tratate politice în beneficul ambelor țări". Pentru consolidarea acestei colaborări, suveranul român l-a rugat pe Führer „să trimită la București o Misiune militară". La rându-i, a doua zi după detronarea regelui și preluarea întregii puteri în stat (cu un evident sprijin german), generalul Ion Antonescu a solicitat și el Berlinului trimiterea la...
„O asigur pe Sfinţia Voastră (patriarhul) că am acţionat din proprie iniţiativă şi că sunt perfect conştient de faptele mele". (Principele Carol de Hohenzollern)
Inițial, Armata a 3-a, subordonată Armatei 17 germane, era formată din Corpul de Cavalerie (Diviziile 5, 6 și 9 Cavalerie) și Corpul 1 (Divizia 2 Munte și Divizia 298 de Infanterie a Germaniei). De asemenea, au fost alocate 3 escadroane de observari. Cu toate acestea, după reorganizare, la 7 august, a rămas doar cu Corpul Cavalerie. Pe 4 august, Divizia 5 Cavalerie a traversat râul Don de lângă Rostov. A fost împărțită în două detașamente. Cel de-al 8-lea Regiment de Rosiori a avansat pe coastă și a ajuns pe Yeisk, un obiectiv important pentru controlul Mării Azovului, pe 9 august și...
Este de remarcat că datele statistice referitoare la numărul populației Basarabiei și repartizarea ei pe medii de locuire invocate de Gh. Murgoci și E.N. Giurgea au fost acceptate și preluate, practic, de majoritatea absolută a cercetătorilor temei în cauză, inclusiv de I. Pelivan, Șt. Ciobanu, P. Cazacu, L. Boga, Em. de Martonne, A. Babel și alții. Mai mult, putem considera justă, în principiu, opinia celor doi autori referitoare la numărul și proporția germanilor, bulgarilor și găgăuzilor din Basarabia, cifrele invocate de ei fiind confirmate inclusiv de statisticile de origine germană și...
