Evaluare utilizator: 5 / 5

„În toate înfăţişîndu-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strîmtorări, în bătăi, în temniţă, în tulburări, în privegheri, în posturi.” (Sfântul Apostol Pavel)

Fenomenul diabolic al „reeducării”, este cunoscut în rândul familiilor celor care au pătimit, în familia cea mare a naţionaliştilor creştini şi de câţiva cercetători voluntari. Faptul că marea masă a poporului nu prea ştie aceste lucruri este oarecum scuzabil, dar neabordarea de către istoricii de ieri şi de astăzi, cu excepţia câtorva personalităţi precum Demostene Andronescu...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Vara şi toamna anului 1940 rămân în memoria românească, ca cea mai neagră pagină a istoriei naţionale. Izolată în plan internaţional cu alianţele tradiţionale interbelice destrămate, România devine o pradă uşoară pentru forţele internaţionale revizioniste şi revanşarde. Lovitura de graţie îi este aplicată prin rapturile teritoriale săvârşite cu cinism de U.R.S.S., Ungaria horthystă şi Bulgaria militaro-fascistă, sub directa supraveghere şi coordonare a Germaniei naziste şi Italiei fasciste[1]. Ţara era în pragul de a se prăbuşi, independenţa, integritatea sa teritorială şi însăşi entitatea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Iuliu Maniu și Alexandru Vaida nu doreau unirea Transilvaniei cu România ci anexarea României de către Austro-Ungaria, făceau presiuni pentru ieșirea ei din Războiul de Reîntregire și renunțarea la statalitate!

Constantin Stere mărturisea: „Vaida și Maniu, cari credeau că singura noastră scăpare în vremurile acelea era intrarea noastră în confederația austro-ungară, au mers până acolo, că au cerut, pentru mine, fără știrea mea, audiență la împărat. Noroc că nu m-am dus. Altfel puteam fi foarte bine împușcat, fără ca nici Vaida nici Maniu să se găsească obligați de a vorbi, clarificând o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Continuarea participării la război şi dincolo de Nistru, numeroasele probleme cu care se confruntau ostaşii pe front şi familiile lor în ţară, precum şi alţi numeroşi factori au făcut afectat starea de spirit a tuturor românilor. Chiar şi în timpul bătăliei de la Odessa (august-octombrie 1941), care a relevat învăţăminte interesante și în ceea ce privește moralul ostașilor, documentele epocii fiind concludente în acest sens (pentru cei care doresc să le ia în seamă). Tristă a fost, de exemplu, constatarea făcută de un medic de batalion român, care raporta dezamăgit: „Batalionul 2 din...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

În cursul războiului, starea de spirit și moralul militarilor români şi a populaţiei civile, au fost determinate de împlinirea unora dintre mobilurile angajării în luptă, de desfășurarea operațiilor militare pe front, de evoluțiile social-politice interne, de situația materială a familiilor aflate în țară, precum și de numeroși alți factori. Speranța reîntregirii teritoriale în estul țării, a provocat, la început, un etuziasm deosebit, semnificative fiind în acest sens manifestările sontane ale populației și militarilor, declaraţiile de adeziune făcute de instituții reprezentativeale...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Aviaţia română sau germană este inexistentă… privelişti şi situaţii de groază, cutremurătoare”. (Preot-căpitan Marin Dumitrescu, din Batalionul 7 vânători de munte).

Încadrat la 15 iunie 1941 în clerul militar cu gradul de căpitan, preotul Marin Dumitrescu a fost repartizat la Batalionul 7 vânători de munte, la postul de prim-ajutor al unităţii (împreună cu medicul locotenent Gheorghe Vrăjoiu şi cu echipele de brancardieri) a identificat, înregistrat şi înmormântat ostaşii decedaţi în lupte sau în urma rănilor primite, oficiind slujbe religioase pentru militari şi populaţia civilă din zonă...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

„Nimeni să nu înşele prin minciună obştea frăţească, nimeni să nu strice adevărul credinţei printr-o vicleană vânzare!” († Sf Cyprian-Episcopul Cartaginei)

„Urmaşul” lui Petru deci, al lui Hristos, prin extensie, în varianta latină trebuia să fie singurul păstor al Bisericii Celei Una Apostolească şi Sobornicească întemeiată la Pogorârea Sfântul Duh, prin Ucenicii Mântuitorului Hristos. După viziunea apuseană a „alegerii” apostolului Petru pe scaunul de episcop al Romei, „succesiunea” Primatului papal a fost asigurată, iar pentru a avea şi temei „legal”, s-au inventat plăsmuirile...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O nouă înfrângere. Cauze şi consecinţe!

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Pentru o mai largă şi bună înţelegere a articolului, reproducem un fragment din Proclamaţia Regelui Mihai citită la „Radio România” în seara zilei de 23 august 1944:

Citeşte articol complet...

Necesitatea reformelor agrare şi electorale au devenit stringente la începutul secolului al XX-lea, ca urmare a situaţiei în care se afla ţara. Pe de o parte, în mediul urban, unde  locuia cam 10% din populaţia României, se  realizaseră progrese importante, iar pe de altă parte  satele se aflau într-o  cruntă mizerie. Acest fapt a ieşit puternic în evidenţă la Expoziţia Naţională organizată în 1906 în Parcul Libertăţii  (devenit atunci Parcul Carol) din Bucureşti cu prilejul „jubileului” - 40 de ani de domnie a lui Carol I. Expoziţia, deschisă la 15 iunie...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Primatul ar fi fost moştenit succesiv din primatul apostolic-Petru, ai cărui urmaşi sînt episcopii Romei care-şi au succesiunea de la papa Clement al Romei, ca urmaş direct al Apostolului Petru” (Sf. Nectarie de Eghina).

Scurtă retrospectivă a Bisericii Romei.

Punându-l pe Apostolul Petru din ceata cerească a Apostolilor, nelegitim pe Scaunul de Episcop al Romei, i s-a uzurpat conferirea apostolică dată de Iisus. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Biserica Ierusalimului care i-a încredinţat Apostolului Iacob, ruda Domnului, dar nelegitim Ierarhia Bisericii Cetăţii Sfinte. Urmaşii...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Fiţi oameni de onoare şi mai presus de partide slujiţi Patria, Patria, Patria !”  (Petru Gheorgheoni)

 „Faptul  că lucram împreună cu aceşti oameni remarcabili îl consideram un privilegiu sau, mai degrabă, un dar providenţial. Nichifor Crainic şi Radu Gyr îmi spuneau că sunt volumele lor de poezii şi că, fiind mai tânăr, trebuie să le scot în afara închisorii, lucru ce mi-l sugera deseori şi filosoful Petrovici. De la Crainic şi Radu Gyr, am învăţat sute de poezii, aşa încât, în ianuarie 1957, când m-am eliberat din Aiud, aveam în memorie peste 10.000 de versuri”....

Citeşte articol complet...

Este regretabil că personalități cu o solidă pregătire intelectuală, precum Ion Gheorghe Maurer și Alexandru Bârlădeanu, au recurs - din motive politicianiste - la falsificarea istoriei, nerealizând că, mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieși la suprafață.
Și unii cercetători s-au îndeletnicit cu falsificarea adevărului istoric, punând în circulație aprecieri care nu au nici o legătură cu realitatea. Au făcut-o deliberat, pentru a arunca o pată neagră asupra unui moment important din istoria poporului român și a-l diaboliza pe Nicolae Ceaușescu, prezentându-l ca un sinistru dictator...

Citeşte articol complet...

28 ianuarie 1942

- Analizând cererile comandamentelor române din Crimeea, generalul Ilie Şteflea se adresează Misiunii Militare Germane, solicitând soluţionarea problemelor cu care se confruntau trupele române pe front.

- „În operaţiunile care s-au desfăşurat în Crimeea o parte din unităţile române au fost angajate în luptă fără a se fi menţinut întotdeauna legăturile organice normale de comandament. Ca urmare, două comandamente de corp de armată (Corpul de munte şi Corpul 6 armată) au rămas temporar fără întrebuinţare operativă. Suntem de acord că adeseori nevoi operative imperioase pot...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 3 / 5

În Ţările Române, despre existenţa unor structuri informative cu un grad primar de organizare se poate vorbi încă din timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) şi a lui Ştefan cel Mare (1456-1504) în Moldova, fără a omite însă faptul că și alți domnitori au beneficiat de astfel de structuri informative. Dar durata scurtă a domniilor  acestora nu a oferit șanse pentru dezvoltarea unor structuri puternice și continue. Activitatea informativă din această perioadă de pionierat este caracterizată prin folosirea iscoadelor, anchetarea prizonierilor, interceptarea curierilor, efectuarea...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

De sărbătoarea Unirii Țării Românești și Moldovei, s-ar cuveni să se rostească alocuțiuni festive sau să se facă rememorarea întâmplărilor din 1859 ori ale premiselor acestora, din istoria mai apropiată ori mai îndepărtată. De cele mai multe ori se și face acest lucru, deși uneori se evocă fapte, procese istorice, personalități, fără cunoașterea suficientă a trecutului. Cele mai mari erori în domeniul istoriei se fac din ignoranță, dar se perpetuează, cel mai adesea, din interes. Nu demult apărea într-un ziar de mare tiraj și cu îndelungată tradiție un articol care începea cu formula „Mitul...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Ianuarie 1942 - Conflict între Conducătorul Statului şi şeful Marelui Stat Major!

Numit şef al Marelui Stat Major (22 septembrie 1941, după decesul generalului Alexandru Ioaniţiu), generalul Iosif Iacobici a intrat în conflict cu mareşalul Ion Antonescu la începutul anului 1942, după ce a aflat conţinutul scrisorii lui Hitler din 29 decembrie 1941 prin care acesta solicita participarea românească la campania din 1942 cu forţe sporite. Acceptând cererea Führer-ului, Ion Antonescu a informat Marele Stat Major (4 ianuarie 1942) că intenţiona să angajeze în luptă 10 divizii în primul eşalon...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Munca la Ministerul Cultelor, Rebeliunea și Exilul

În anul 1940 Gheorghe Racoveanu a fost numit în diferite funcţii la Ministerul Cultelor: inspector general şi director. În acelaşi timp 1940-1941 a îndeplinit şi funcţia de redactor şef al ziarului legionar „Cuvântul”. Cercetătorii Adrian Nicolae Petcu și Gheorghe Vasilescu notează că ” …În calitatea sa de inspector la Culte şi împreună cu alţi teologi legionari (Liviu Stan, George Racoveanu) va iniţia un amplu program de reforme în Biserică, menite să fluidizeze activitatea pe care această instituţie trebuie să o...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 1 / 5

Gheorghe (George) Racoveanu s-a născut la 10 Februarie 1900 în Crăgueşti (comuna Şişeşti), judeţul Mehedinţi. Părinţii săi, Ana şi Constantin (învăţătorul satului), erau originari din satul Racova (comuna Ilovăţ) şi au avut 9 copii. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea unde a fost coleg de clasă cu fostul patriarh Iustinian Marina. Urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă la Universitatea Bucureşti şi se specializează în teologia Bisericii Ortodoxe.În 1924 se angajează la ziarul „Cuvântul”, unde în 1938 devenea redactor şef. În acelaşi an a fost numit inspector general şi...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

„Am rămas drept faţă de neamul meu, de Biserica mea, de idealul acesta al slujirii”.  (Vasile Turtureanu-23 de ani de temniţă)

Dacă, vreodată curiozitatea te îndeamnă să pleci din Cluj-Napoca spre Alba Iulia, capitala Marii Uniri, drumul tău trece prin Aiud care, are o amprentă istorică, bogată. Pe vremea dacilor nemuritori, Aiud se numea Brucla, târg de viticultori înstăriţi, cu oameni harnici şi meşteşugari pricepuţi. Martor al acelor vremuri imemoriale este Mureşul. Undele sale uneori line, alteori zgomotoase povestesc şi duc istoria mai departe, din tată în fiu şi nepot, din ţară...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 4 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

S-au scurs 77 de ani de la apariţia textului pe care vi-l supunem atenţiei. Trecând peste aspectele conjuncturale ale anului 1941, cuvintele importantei personalităţi ale celui care a fost Constantin Rădulescu-Motru îşi dovedesc temeinicia gândirii în perspectivă, dar şi valabilitatea în contextul actual. Poporul român are nevoie de astfel de oameni pentru a scoate Ţara din marasmul în care au aruncat-o anii de după 1989. (Redacţia ART-EMIS)

„Omul chemat să salveze România de la pieirea ce-o aştepta în urma dezastrelor din cursul anului 1940 a fost Mareşalul Ion Antonescu". Cu această frază...

Citeşte articol complet...

Evaluare utilizator: 5 / 5

O afirmaţie... care necesită nuanţări şi o bună înţelegere a unui timp istoric, precum şi a unei decizii, controversate în epocă şi după, însă corectă, în opinia mea, din punct de vedere militar şi strategic. Istoricul Gheorghe Brătianu identifica printre cele două „poziţii-cheie" - respectiv poziţii geopolitice decisive pe care România trebuia să le includă obligatoriu în calculele ei strategice - şi Peninsula Crimeea, care, prin „porturile ei naturale, prin cetăţile ei din timpurile cele mai vechi, prin bastionul maritim înaintat pe care-l reprezintă în Marea Neagră este evident o poziţie...

Citeşte articol complet...

20 decembrie 1941. Locotenent-colonel Vasile Scârneci: „Un vâjâit pe la urechea mea dreaptă (mai să mi-o şteargă), apoi o plesnitură seacă. Pitiş se îndoaie, alunecă pe mine. Îl iau în braţe, mă priveşte o clipă, îmi pune mâinile după gât şi-mi spune mie, prietenului drag: Sunt mort. Oftează parcă uşurat, şi în mai puţin de un minut se sfârşeşte".
- În zona Sevastopol, prin lupte grele vânătorii de munte cuceresc satul Ciorgun şi înălţimile de la est. În zonă se dă „o luptă pe viaţă şi pe moarte, la grenadă şi baionetă". La orele 17.00, cu pierderi foarte mari, este cucerită înălţimea cu cota...

Citeşte articol complet...

„[Românii sunt] un popor fără istorie... destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale... [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice... Dispariţia lor de pe faţa pământului ar fi un pas înainte". (Marx şi Engels)[1], articolul „Lupta maghiarilor", 1849, menţionat de Larry Watts, în recenta sa carte „Oaia albă în turma neagră. Politica de securitate a Romaniei in perioada Razboiului...

Citeşte articol complet...