După Diktatul de la Viena din 1940, la Budapesta se așteptase ca înverșunata politică antiromânească dusă în Transilvania de Nord-Est - asasinatele; alungarea a peste 200.000 de români; răpirea proprietăților românești, de pe urma căreia au profitat mulți unguri; crearea unui sistem privilegiat pentru maghiari în toate domeniile - să-i mulțumească pe deplin pe ungurii din provincia ocupată. S-a constatat însă, că unii din aceștia nu-și cantonau aspirațiile doar în planul obținerii dominării elementului românesc; doreau și ca, odată reve iți în cadrul Ungariei, să beneficieze și de viața mai bună...
La 27 iulie 1941, motivând desfăşurarea operaţiunilor militare la flancul sudic al frontului, Adolf Hitler a solicitat Conducătorului statului român, generalul Antonescu, continuarea acţiunilor militare şi dincolo de Nistru. Acesta a răspuns, la 31 iulie, declarând că „va merge până la capăt", că „nu pune niciun fel de condiţii şi nu discută cu nimic această cooperare militară într-un nou teritoriu", că are „deplină încredere în justiţia pe care Führer-ul cancelar Adolf Hitler o va face poporului român"
Un document de stat major, de mari proporţii (399 p.), întocmit în 1939, studia minorităţile din România. Potrivit mărturisirilor autorilor, studiul pornea de la nevoia unei priviri de ansamblu, în lipsa unei lucrări documentate, asupra minorităţilor din ţară. O asemenea lucrare era determinată şi de evenimentele petrecute în Europa, cu un an mai devreme, care au pus în evidenţă actualitatea problemei elementului etnic, datorită soluţiilor neaşteptate de dezmembrare şi apoi de desfiinţare a unui stat, cum a fost cazul Cehoslovaciei. Interesul era mare din punct de vedere militar şi anume...
În perioada interbelică, Tatar-Bunar era un mic târg din județul Cetatea Albă, locuit în proporție de 70% de ruși și ucraineni. Localitatea a intrat în atenția opiniei publice interne și internaționale în septembrie 1924, când a devenit centrul unei răzmerițe puse la cale de bolșevici. Tatar-Bunar a reprezentat „pragul critic" al provocărilor regimului sovietic la adresa României și preludiul înființării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (Transnistria). Presiunile și manevrele au început încă din decembrie 1917, prin arestarea ministrului României la Petersburg, au...
Partea cea mai interesantă şi mai captivantă a memoriilor generalului Constantin Pantazi o constituie cea dedicată perioadei în care a fost deţinut În U.R.S.S., alături de Mareşal, Mihai Antonescu, generalul Constantin Z. Vasiliu şi colonelul Mircea Elefterescu. După ştiinţă noastră este singura relatare detaliată şi închegată asupra detenţiei în U.R.S.S. a ceea ce am putea numi grupul Antonescu. Referiri fugare asupra acestui răstimp mai găsim doar la Eugen Cristescu, „dar acesta a fost predat autorităţilor sovietice mult mai târziu şi nu s-a întâlnit cu grupul Antonescu. De asemenea, Ion...
Septembrie 1944. Din Vatra Luminoasă la Galițin, lângă Moscova. Ion Antonescu: „Uite, Ică, acolo ne execută".
Redăm fragmente sau integral din conţinutul celor 27 de documente din colecţia Muzeului Militar Naţional
Pe 6 august 1919, Alexandru Vaida Voievod, exprima, în sinteză, spiritul comportării civilizate a armatei române de ocupaţie: „Ungurii sunt inamicii noştri de ieri, sunt învinşii de astăzi şi vrem ca ei să fie prietenii noştri de mâine"
O revenire peste ani la subiectul emigrării basarabenilor în Brazilia
Consultarea fondului documentar
Istoria primului val de emigrare a basarabenilor în „Lumea Nouă".
Perioada de după revoluţia din 1848, până în 1918, pentru românii din Bihor a constituit un timp de luptă pentru afirmarea drepturilor naţionale. În această perioadă este cunoscută etapa naţionalismului oportunist reprezentată de Emanuil Gojdu, Aloisiu Vlad, Vlad de Selişte, Alexandru Roman şi Partenie Cosma. Idealul lor ideologic îl reprezenta egalitatea naţiunilor, dar concepţiilor lor li s-a opus pumnalul de fier al guvernului Ungar, distrugător de naţionalităţi. Emanuil Gojdu şi Nicolae Jiga instituie celebrele fundaţii culturale pentru conservarea neamului prin cultură, iar Partenie...
O retrospectivă istoriografică a participării basarabenilor pe fronturile Primului Război Mondial
Marele secret al celui de-Al Doilea Război Mondial
Marele secret al celui de-Al Doilea Război Mondial
Studiu de caz - Coriolan Moisa din Aştileu
Marele secret al celui de-Al Doilea Război Mondial
Lansată în cadrul recentului Târg internațional de carte Bookfest, Chișinău, lucrarea istoricului Anatol Țăranu „Foametea în Moldova sovietică (1946-1947)" se anunță a fi una din cele mai importante apariții editoriale din anul curent
SECRET
Perioada interbelică a marcat pe multiple planuri manifestarea ecumenică în structurile militare ale României. Aşadar, prin activitatea lor polivalentă desfăşurată în cadrul oştirii, preoţii militari reprofilau trăsăturile clasice ale Armatei, bazată predilect pe instrucţie, transformând milităria într-o şcoală a sufletului. Slujbele erau urmate în mod obligatoriu de predica sau cuvântul de învăţătură. Din cuprinsul acestor conferinţe vor lipsi aluziile confesionale, preotul axându-se cu predilecţie pe tematici evanghelice şi pe pildele de luptă ale glorioşilor înaintaţi, îndemnându-i...
„Un singur om nu şi a pierdut capul în această tulburare generală: Moruzov. El spera ca prin capacitatea lui de manevră pe mai multe planuri să poată face tranziţia de la un regim compromis la un regim viabil. Cum? Realizând tocmai sudura extremelor, integrând într un nou sistem ce a rămas din mişcare şi ce a rămas din regim, dar păstrând în fruntea lui pe Rege, ca garant al «permanenţelor statului»". (Cristian Troncotă, Mihail Moruzov şi frontul secret' , Editura Elion
„În capul Ţării Româneşti sta un domn român tînăr, îndrăzneţ, ambiţios, cu minte înaltă, cu inima aprinsă spre fapte vitejeşti, vestit meşter în războaie. El se inspiră din sentimentul naţiei, se aprinse de această idee a regeneraţiei naţionale şi, cu puternica lui voinţă, hotărî a nu pregeta pînă la moarte întru îndeplinirea ei". (Nicolae Bălcescu)
Mihail Manoilescu: „Niciodată n-am simțit mai dureros ce rău este să fii o țară mică, care nu-și poate croi singură destinul, și să atârni de țările mari care hotărăsc soarta lumii". După primirea invitației guvernului german ca ministrul român al Afacerilor Străine să participe, la Viena, la „o convorbire asupra relațiilor româno-ungare", regele Carol al II-lea a cerut să se insiste pentru aplicarea principiului etnic și a schimbului de populație (s-au luat în calcul și limitele eventualei cedări de teritoriu: între 10 000 și 18 000 kmp).
Textul documentului
Documentul american desecretizat pe care vi-l prezentăm este important nu doar ca sursă istorică. Printre altele, faptul că Nicolae Ceauşescu, primul Preşedinte al României - atunci în funcţie - era acceptat ca un apropiat al S.U.A., ca o punte de legătură între Israel şi ţările arabe, între Washington, Moscova şi Beijing. Personal, a fost apreciat de Preşedinţii S.U.A., Richard Nixon (primul preşedinte american care a vizitat România 1967 - în timpul mandatului său) şi Gerald Ford. „România este, probabil, singura ţară din lume care menţine relaţii prieteneşti cu toate marile puteri...
Cazurile de la Trăznea, Moisei, Sărmaş ş.a. au fost reclamate şi inventariate de comisia mixtă romîno-maghiară-germană-italiană. Mastan Ioan, refugiat din cauza mizeriei din comuna Trăzne, tată a 2 copii declara că n-a avut ce le da de mâncare. „Primim numai 3 kg de făină pe lună, din care nu putem trăi, şi nici asta n-o primeam regulat. Dacă mergeam să ne plângem că nu putem trăi cu atâta făină, spuneau să mergem să ne căutăm. Dacă mergeam să cumpărăm din alte părţi, şi ne prindeau, atunci ne băteau, ne amendau şi ne luau bucatele. Preot avem în comună, dar nu ştiu cum îl cheamă, primarul e...
Declaraţia mareşalului Antonescu, făcută în ziua de 21 august 1944, este de o extraordinară importanţă. Pe de o parte declaraţia dovedeşte că se gândea la acea dată - deci cu 2 zile înainte de a fi arestat, să rupă alianţa cu Germania, justificându-se prin a ne arăta efectul demoralizant, pe care lipsa de atitudine a lui Hitler l-a avut asupra armatei române şi asupra României, prin nerepararea nedreptăţii (dreptatea corectivă) acordului de la Viena. Curios este faptul că aproape peste tot se vorbea de o lovitură de stat şi singurul care nu ştia era tocmai mareşalul.
Cum au fost trataţi românii rămaşi la vetrele lor rezultă din aspectele pe care le relatăm în continuare
7 august 1940. Cererile revizioniste ale guvernului ungar. „Nu va fi pace și înțelegere sinceră între Ungaria și România fără rezolvarea problemelor teritoriale".
