Biografia celui ce a fost conducătorul statului român în anii 1940-1944, mareșalul Ion Antonescu, este încă departe de a fi complet cunoscută, una dintre cauze datorându-se şi restricţiilor impuse prin intimidare de legislaţia actuală. Cea mai importantă pată albă o constituie, prin puținătatea surselor de informare, perioada celor 20 de luni în care mareșalul a fost în prizonierat sovietic. Primul document oficial referitor la anchetă la care a fost supus mareşalul Antonescu la Moscova a fost publicat, de către prof. univ. dr. Ioan Scurtu în numărul 8/1997 al revistei „Magazin istoric". În...
24 iulie 1941. Generalul Ion Antonescu la Cernăuţi: „Aici totul e românesc, aici este leagănul nostru, unde se găsesc înmormântați domnitorii nostri glorioși și voievozii care au zidit din temelii, prin luptele și sacrificiile noastre, întregul nostru tezaur national. Tot ce vedeți aici este opera țăranului român".
Un alt caz care a făcut valuri în Occident pe marginea acţiunilor spionajului românesc a fost cel al ofiţerului ilegal Matei Pavel Haiducu. Acesta pare să fi fost fiul unui demnitar din M.A.I., prin anii '50, fiind recrutat încă de pe vremea duetului Nicolae Doicaru-Ion Mihai Pacepa şi pregătit să se infiltreze în unele obiective de interes din Franţa. Potrivit unor surse din presa românească („Jurnalul naţional") M.P. Haiducu, cu sprijinul discret al C.I.E., trebuia să obţină cetăţenia franceză, urmând ca apoi să se stabilească în Africa de Sud, ca om de afaceri francez şi să treacă la...
„Lichidarea fizică şi morală a tot ce a însemnat mai valoros ca opoziţie ori rezistenţă faţă de regimul comunist, printr-o varietate de metode dintre cele mai terifiante, înseamnă terorism de stat culpabilizat de crimă contra umanităţii". (Cristian Troncotă)
De la D.I.E. la U.M. 0110 C.I.E.
4 iulie 1941.
Germania şi Uniunea Sovietică - Forţe armate la 22 iunie 1941
„Nu mai am casă şi am fost adăpostit cum s-a putut până în momentul de faţă, dar acum mă lupt din răsputeri să-mi găsesc o locuinţă propie. Mai grea este problema existenţei. Nu am pensie şi-mi vine pur şi simplu penibil să fiu întreţinut de alţii, dar aceasta fiind situaţia trebui să mă resemnez". (Pavel Moraru, Serviciile Secrete si Basarabia: 1918 - 1991. Dictionar, Ed. Militare, Bucureşti, 2008, p. 156).
Dat fiind că numărătoarea averescană din 24 aprilie - 5 mai 1927 nu s-a desfășurat conform rigorilor unui recensământ al populației, o amplă dezbatere din cadrul Consiliului Superior de Statistică [139] a avut drept obiect validarea/invalidarea acelei prime tentative, de după 1918, de determinare a numărului total al populației României Întregite și a structurii ei etnice. Într-o primă ședință a Consiliului, din 25 februarie 1927, la care a participat și subsecretarul de Stat de la Ministerul de Interne, C. Bucșan, s-a cerut „să se aprobe executarea imediată a unui recensământ al populației...
Dincolo de evidenta necunoaştere a istoriei României, a tradiţiilor de luptă pentru libertate şi neatârnare ale poporului român, această afirmaţie stupefiantă demonstrează că la nivelul superior de analiză al Departamentului de Stat, nu se cunoşteau nici măcar:
1 iulie 1941.
Situaţia României în blocul sovietic la acel moment era atât de particulară, de precară, încât sovieticii nici nu se mai străduiau să-şi ascundă antipatia, vecină cu ura, faţă de ea şi de Ceauşescu. O dovadă extrem de grăitoare în acest sens o constituie modul de-a dreptul ofensator în care ţara noastră şi conducera ei au fost "informaţi" de către sovietici cu privire la decizia de invadare a Cehoslovaciei. Tot Ion Stănescu, în lucrarea menţionată
Privită pe marile regiuni istorice ale României, numărătoarea generală efectuată pe cale administrativă de Ministerul de Interne la 24 aprilie - 5 mai 1927 a constatat o populație de 5.312.358 de locuitori în Transilvania și Banat, de 811.742 locuitori în Bucovina, de 2.555.071 locuitori în Basarabia, de 8.260.903 locuitori în Vechiul Regat, rezultând un total general de 16.940.074 de locuitori pentru întreaga Românie, - cu 519.189 de locuitori mai puțini față de cifra probabilă de 17.459.273 de locuitori ai României pentru finele anului 1926, invocață în anuarul statistic al României pe...
Mi se pare extrem de semnificativ să arăt că Nicolae Ceauşescu a demonstrat, în cazul lui Richard Nixon (ca şi în alte cazuri), inspiraţie şi viziune politică pe termen mediu şi lung. Astfel, Nixon a fost timp de opt ani vicepreşedinte al Statelor Unite, între 1952 şi 1960, în echipa preşedintelui Dwight Eisenhower, cel mai celebru şi mai titrat general al armatei americane, dar şi candidat perdant al cursei prezidenţiale din anul 1960, în fata lui John Fitzgerald Kennedy şi, în aceste condiţii, părea a fi un om cu cariera politică terminată. Aşa păreau să fi judecat foarte mulţi oameni...
Intenționând să ofere României Întregite o soluție practică și eficientă unor probleme ce puneau în pericol însăși securitatea națională prin admiterea unei imigrări în masă și necontrolate, pe de o parte, și acceptarea tacită a emigrării unei părți a populației din Basarabia în Lumea Nouă (faimoasa „afacere a pașapoartelor")
Duminică, 22 iunie 1941 - Ordin către Armată.
Intuind din start ţelul final al acestei campanii, conducerea României a reacţionat imediat şi energic. Şi, ceea ce a surprins total conducerea de la Kremlin, reacţia a venit de la cele mai înalte niveluri. Printr-un articol semnat chiar de Ion Gheorghe Maurer. Ceea ce a iritat la culme conducerea sovietică. Dovadă că la întâlnirea la nivel înalt de la Moscova, la care m-am referit anterior (sursa 4) s-a reproşat României că la un articol, chipurile „ştiinţific", scris de un profesor oarecare de geografie economică într-o revistă cu un tiraj de 1.500 de exemplare, citită, chipurile, doar de...
Un element care particularizează România în istoria comunismului est-european îl constituie activitatea diplomatică extrem de vastă, de dinamică, de imaginativă şi de originală prin care s-a afirmat în special începând din jurul anului 1960 şi până către începutul deceniului al nouălea. În această privinţă, constatăm o diferenţă netă, pe de o parte faţă de rigiditatea ideologică din politica internă, pe de alta faţă de diplomaţia celorlalte state socialiste din Europa, care nu se abăteau nici măcar cu un pas de la linia monolitică trasată de la Moscova. Acest element a devenit evident destul...
Fără să-și fi mărturisit vreodată gândurile, intenția generalului Al. Averescu, din chiar primele zile ale celui de-al doilea său mandat de prim-ministru, a fost de a desfășura o politică proprie, singura care i-ar fi permis să-și refacă formațiunea sa politică. Astfel, încă nu fuseseră date publicității principiile care urmau a călăuzi acțiunea noii formațiuni ministeriale, când, în paginile ziarului „Îndreptarea", începuse a se formula unele corective la adresa legislației economice și financiare liberale. Replica liberalilor nu s-a lăsat mult așteptată. Văzându-se înșelați și amenințați de...
În ziua de 27 martie 1926, la împlinirea a patru ani de la alegerea Corpurilor legiuitoare, prim-ministrul României Ion I.C. Brătianu
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, la 1 mai 1865, România a fost prima țară din Europa modernă care a abolit pedeapsa cu moartea
„O țară își apără hotarele cu soldați, arme și muniții, dar și cu armamentul cifrelor doveditoare a existenței și dezvoltării sale naționale". (Virgil Madgearu, Recensământul populației - 14 februarie 1940)
Marele ideal al făuririi României Mari a fost înfăptuit alături de dăruirea și jertfa a sute de mii de patrioți și prin jertfa supremă a marilor Constantin Prezan și Ion Antonescu. Într-un succint inventar, pentru perioada participării armatei române la războiul de întregire națională, în plan militar, cuplului de comandă și stat major Constantin Prezan și Ion Antonescu i se datorează: elaborarea planurilor operative ale campaniilor anilor 1916,1917 și 1919, a proiectelor de reorganizare a armatei în 1917 și 1918-1919; coordonarea operațiilor de apărare a Moldovei din 1917 inclusiv a deciziei...
„După 25 de ani de la terminarea răsboiului româo-rus care a avut loc între anii 1941-1944 constatăm că Marele Stat Major Român n-a tipărit și n-a publicat nici o lucrare istorică militară asupra acestui răsboi. Datorită editurii « Carpaţii » de la Madrid, am putut aduce la cunoștință publicului cititor roman din exil, prin lucrarea «Istoria politică şi militară a răsboiului României contra Rusiei sovietice » apărută în anul 1945 , cauzele acestui răsboi și desfășurarea lui de-alungul celor trei ani de eforturi şi sacrificii pentru apărarea frontierei de est a ţării şi a independenţei...
În urmă cu 72 de ani, în ziua de 1 iunie 1946, aproximativ la ora la care încep să scriu aceste rânduri, cădea răpus de gloanţele unui pluton de execuţie de strânsură unul dintre cei mai mari bărbaţi iviţi din mijlocul Neamului Românesc de la începuturi şi până astăzi. Patriot desăvârşit, credincios profund, de o demnitate şi cinste exemplare, modest şi auster, sever, dar drept, şi-a închinat întreaga viaţă slujirii României şi poporului ei.
„Să ne ne toarcem din durere puterea, din exemplul strămoşilor unirea şi din credinţa în Dumnezeu şi Justiţie drumul viitorului". (Ion Antonescu 10 mai 1941)
Biografia celui ce a fost Conducătorul Statului român între anii 1940-1944, Mareșalul Ion Antonescu, este încă departe de a fi complet cunoscută. O importantă pată albă o constituie, prin puținătatea surselor de informare, perioada celor douăzeci de luni în care mareșalul a fost în prizonieratul sovietic.
