Evaluare utilizator: 5 / 5
Grupul de armate „General Antonescu” a fost o structură de comandament româno-germană, constituită din armatele 3 și 4 române și 11 germană, concepută de către Hitler la 12 iunie 1941 când Führer-ul i-a precizat lui Ion Antonescu (în timpul întrevederii de la München), că intenționează să îl lase să apară în fața poporului român drept „comandantul suprem” pe frontul din Basarabia și Bucovina.
Cu același prilej, Führer-ul a menționat că, „un stat major de legătură”, condus de generalul Eugen von Schöbert, urma să se îngrijească de respectarea liniilor directoare operative generale. Ignorând...
Grupul de armate „General Antonescu” (22 iunie - 17 iulie 1941) - 5.0 out of
5
based on
5 votes
![La Arhivele Naţionale Istorice Centrale, în fondul „Mănăstirea Câmpulung”, se află, printre altele, un document (LXI/62), scris în limbile slavonă și română (cu caractere chirilice), emis la București, în 20 decembrie 1688 (7197), prin care Constantin Brâncoveanu voievod, domnul Țării Românești, scutește schitului Golești, din județul Mușcel: „stupii și râmătorii... de dijmărit și oile de oerit și viile de vinărici... și de căminăria de la Sfântul Ilie”. De asemenea, scutește șase oameni străini de bir și de alte dări, pentru a fi „de puslușania și de treaba sfântului schit”. Actul este validat cu un sigiliu rotund (52 mm), timbrat mobil, cu foiță de hârtie romboidală, având în emblemă, în scut în formă de măr, două personaje încoronate, redate în întregime şi din faţă, flancând un arbore, mărginit, în dreptul trunchiului, de slovo-cifrele ZP-YZ (7197), pe vârful căruia stă pasărea redată în întregime, cu aripile deschise și cu zborul în jos, cu capul întors spre aripa dreaptă, ținând o cruce în cioc, însoţită, la dextra de soare figurat, la senestra de crai nou. Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob cruciger, de la care pornesc lambrechini sub formă de fâşii, are pe flancuri motive baroce şi tenanţi două personaje adosate, redate din profil și pe jumătate, privind spre marginile sigiliului. În exergă, între un cerc liniar la interior şi o ghirlandă rotundă la exterior, legenda scrisă, cu prescurtări pe alocuri, în limba slavonă: † Io COSTANDIN BASARAB VOEVOD • B(o)JÏIU M(i)L(os)TÏIU G(ospo)D(a)R ZEMLI UGR(o)VL(a)HÏI: († Io Constantin Voiuevod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Românești) La prezentul document, cuvintele au fost transcrise ca în text, iar cele slavone au fost transliterate cu caractere latine: † Milostïiu Bojïiu, Ïo Costandin Băsărab voevod i gospodar vsoe zemle Ungrovlahiscoi[1]. Davat gospodstvo mi sïiu povelenïe gospodstva mi[2] acestui sfântu schit, carele iaste la muntele ce să chiamă Goleștïi, ot sud[3] Mușcel, unde iaste hramul Trïe Sfetitele[4] Vasilïe velicago[5] i[6] Gligorïe Bogoslov[7] i Ïoan Zlataust[8], carele l-au făcut și l-au înălțat den timelïia lui părintele chir Grigorïe episcupul Buzăului, ca să-i fïe bucatele acestui sfântu schit stupïi și râmătorïi în pace de dijmărit și oile de oerit și vïile de vinărici pe unde ar avea acestu sfântu schit și de cămănărïia de la Sint[9] Ilïe. Așijderea, iar să-i fïe acestui sfântu schit + 6 + oameni strïini fără de bir și fără de gâlceavă în pace și ertați de cătră domnïa mea de bir de taler, de mïere cu ceară, de găleată cu fân, de cai de olac, de podvoade, de mertice, de conace și de toate dăjdile și mâncăturile câte vor fi preste an în țara domnïi meale. De către nime nice un val și nice o bântuială să n-aibă, pentru că fïind acestu sfântu schit un loc cu nevoe și fără de nice o hrană de nice o parte, domnïa mea m-am milostivit de am ertat acestu sfântu schit de toate precum scrïe mai sus, precum am văzut domnïa mea și cartea Ducăi Vodă și a răpusatului unchiului domnïi meale Șerban Cantacuzino voevod făcute pre această milă. Așijderea am întărit și domnïa mea mila cu această carte a domnïi meale, ca să poată fi sfântului schit de întărire și de ajutor și călugărașilor de hrană și de îmbrăcăminte. Și să-i fïe și oamenïi aceștea ce scriu mai sus în pace și ertați de toate, precum iaste mai sus zis, ca să poată fi și ei de puslușanïia și de treaba sfântului schit ce iaste mai sus numit, iar domnïi meale și răpusaților părinților domnïi meale veacinică pomenire. Și am întărit această milă și cu blestem, pre carele va aleage Dumnezeu a fi domnu și biruitor Țărăi Rumânești în urma domnïi noastre, pre acela încă-l rog cu numele lui Dumnezeu ce iaste în troiță slăvit, să cinstească și să înnoiască această milă pre tocmeală pe cum scrïe mai sus, ca și Domnul Dumnezeu să-l cinstească și să-l ferească întru domnïia lui. Și la acela veac să i să iarte toate păcatele lui și să aibă ajutori de la prea sfințïi hramul sfântului schit, ca și ale lui derease și mile ca aceastea să se afle cinstite și în seamă ținute. Seje ubo svedeatelïi postavleaem gospodstva mi[10]: jupan Ventilă Corbeanul vel[11] ban i Ghinea Rustea vel vornic […][12] vel logofăt i Ïordache Cantacuzino vel spătar i Cârstea vel vistïiar i Alixandru vel clucer i Dumitrașco Caramalăul vel postelnic i Barbul Urdăreanul vel peharnic i Dïicul vel stolnic i Șerban vel comis i Dumitrașco Poenariul vel pitar. I ispravnic, Bunea vtori[13] logofăt. I napisah az[14], Tudosïe, snă[15] Tudor logofăt Olănescul, u grad[16] București. Meseța[17] dechembrie[18], 20 dni[19], leat 7197. † Ïo Costandin voevod, milostïiu Bojïiu, gospodin[20]. Io Costandin voevoda . ----------------------------------------- [1] Din mila lui Dumnezeu, Io Constantin Basarab, voievod și domn a toată Țara Românească. [2] Dă domnia mea această poruncă a domniei mele. [3] din județul. [4] Trei Ierarhi. [5] cel Mare. [6] și. [7] Grigorie Teologul. [8] Gură de Aur. [9] Sfântul. [10] Iată și martori am pus domnia mea. [11] mare. [12] Loc alb. [13] al doilea. [14] Și am scris eu. [15] fiul lui. [16] în cetatea. [17] luna. [18] decembrie. [19] zile. [20] Io Constantin voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.](/images/stories/istorie/Document_Brancoveanu.jpg)
