Prima companie de paraşutişti din compunerea Armatei Române a fost înfiinţată la 10 iunie 1941, cu personal recrutat pe bază de voluntariat din rândul militarilor din Aeronautică (la 20 octombrie aceasta a devedit sarcină de mobilizare a Flotilei 1 aerostație).

Pentru a fi admişi, candidații trebuiau să îndeplinească următoarele condiții: să fie cetățeni români, să aibă între 18 şi 24 de ani, să nu fie căsătoriți, să fie perfect sănătoşi etc. Cei admişi erau angajați pe un termen de trei ani. Prima serie a fost compusă din 15 ofițeri, 13 subofițeri şi 180 soldați. După ce au fost instruiți la Centrul de instrucție al Aeronauticii, aceştia au fost brevetați la 1 octombrie 1941.

În februarie 1942 a fost înființată încă o companie, luând astfel ființă primul batalion de paraşutişti. A doua serie de paraşutişti a fost brevetată la 1 octombrie 1942, iar a treia la 25 ianuarie 1943. Cu toate acestea, efectivele necesare încadrării Batalionului de paraşutişti (40 ofițeri, 103 subofițeri şi 718 soldați) au rămas insuficiente, în mai 1943 existând doar 30 ofițeri, 38 subofițeri şi 230 de soldați paraşutişti. Această situație l-a determinat pe mareşalul Ion Antonescu să ordone, la 27 mai 1943, în şedința Consiliului de colaborare: „Trebuie să se treacă energic la formarea unui corp puternic de paraşutişti şi la infanterie transportată cu planoarele. Marele Stat Major şi Statul Major al Aerului să studieze bine problema şi să facă propuneri practice”.

După ce la 16 octombrie 1943, Comitetul consultativ al Aerului a decis ca paraşutismul să devină o specialitate aparte, la 10 decembrie acelaşi an, prin Înaltul Decret nr. 3 188, s-a hotărât înființarea Corpului de paraşutişti al Aeronauticii, prevăzut a avea unități luptătoare (batalioane, regimente), un centru de instrucție şi şcoli speciale. Din păcate, acest deziderat nu s-a realizat.

La sfârşitul anului 1943, Batalionul de paraşutişti avea în compunere trei companii (a câte trei plutoane de puşcaşi), un pluton armament greu şi eşalonul rulant.

După trecerea României de partea Națiunilor Unite, subunitățile de paraşutişti s-au remarcat în acțiunile militare duse împotriva trupelor germane, în special în zona aeroporturilor Boteni, Pipera şi Băneasa, înregistrând 19 morți, 59 răniți și 3 dispăruți.

La 15 dec. 1944, în urma cererii Comisiei Aliate de Control (partea sovietică), Batalionul de paraşutişti a fost transformat în Batalionul 5 pază (cu companiile 33, 34 şi 35) cu misiunea de a face siguranța aerodromurilor Popeşti-Leordeni, Băneasa, Giuleşti şi a instalațiilor de la Pantelimon.

În final, acesta a fost desființat la 1 mart. 1945.

Aranjament grafic - I.M.