O revenire peste ani la subiectul emigrării basarabenilor în Brazilia
Acum câteva luni, am primit pe rețelele de socializare o neașteptată cerere de prietenie de la un brazilian, Marcos Antonio Vazniac, din localitatea Lucélia, statul São Paulo. I-am acceptat-o fără ezitare dintr-o simplă curiozitate, neavând intenția de a comunica într-un mod mai special, cu atât mai mult că nu vorbesc portugheza. Mare însă mi-a fost uimirea să constat că Marcos îmi scrie într-o limbă română acceptabilă și că nu este un simplu cetățean brazilian, ci un descendent direct al unor basarabeni emigrați în anii '20 în Brazilia, care au izbutit nu numai să prindă acolo puternice rădăcini, ci și să se afirme cu succes în viața publică, științifică și culturală a acestei mari și puțin cunoscute țări din „Lumea Nouă". Astfel, părinții lui Marcos – Dimitri Vazniac și mama sa, Olivia Gutun Vazniac, sunt de etnie ruși din Basarabia interbelică, din satul Caracui, raionul Hâncești. O privire aruncată pe portalul satului Caracui confirmă că și astăzi, în respectiva localitate 8 familii poartă numele Vozneac. Din spusele lui Marcos, pronunția corectă a familiei sale este Woznhak, sau Wosnhak, iar numele Vazniac ar fi o eroare de ortografie a birocrației de stat braziliene.
Din aceleași relatări, bunicii lui Marcos s-au stabilit în 1926 în colonia Balisa, - actualul municipiu Lucélia, unde în 1972 s-a născut și unul din protagoniștii relatării noastre. Marcos este licențiat în istorie la Adamantinenses Colegii integrat, și este dedicat cercetării istoriei Americii precolumbiene și regimului militar din Brazilia (1964-1985). Este un jurnalist popular în presa orașului Lucélia, reporter la Jornal Gazeta Regional și cronicar la cele mai importante ziare din regiunea New Alta Paulista, scrie pentru subiecte de zi cu zi[51]. Este autor de romane istorice, primul dintre care – „Zborul Condorului" (2014) descrie Operațiunea Condor, desfășurată pe teritoriul statelor Argentina, Chile, Uruguay, Paraguay și Brazilia; alte romane ale sale au ca subiect de narațiune războiul paraguayan din 1864-1870 și prezența Braziliei în al Doilea Război Mondial.
Grație corespondenței cu acest talentat jurnalist brazilian cu rădăcini basarabene, am aflat că în curs de apariție este un alt roman istoric, mai special, scris în comun cu profesorul universitar Jorge Cocicov, - nepot, și el, al unor emigranți bulgari din Basarabia interbelică. La fel ca Marcos, profesorul Jorge Cocicov este un intelectual de elită în Brazilia contemporană, judecător de drept, avocat, jurnalist și un scriitor de mare valoare, afirmat în special în domeniul sociologiei și istoriografiei. Născut în anul 1935 în Mogi das Cruzes-SP, prof. Jorge Cocicov se află, actualmente, în Rezerva Oficială a Poliției Militare din Brazilia, este master în drept procesual civil, avocat și scriitor militant.
Profesorul Jorge Cocicov este un mare și erudit cunoscător al istoriei emigrării basarabene în Brazilia, a publicat 4 cărți despre descinderea bulgarilor în această țară. Cărțile sale, a câte circa 800 de pagini fiecare, se adresează aproape fiecărei familii cunoscute de bulgari basarabeni emigrați în Brazilia, localității din care provin, cu descrierea detaliată a arborelui genealogic al fiecărei familii. Lucrările prof. Jorge Cocicov tratează subiecte cum ar fi emigrarea bulgarilor și găgăuzilor basarabeni în Brazilia la mijlocul anilor '20, stabilirea lor în comunitatea slavă Balisa, - de unde își ia începutul orașul Lucélia, - în alte localități ca Varpain Tupa, Quata, Mirante do Paranapanema, Santo Anastacio și Ibipora, Parana. Autorul reconstituie întregul itinerar al emigranților spre Brazilia, urmărindu-l de la începuturile sale, când bulgarii și găgăuzii s-au strămutat, inițial, din Bulgaria spre Basarabia, pentru a ajunge, într-un final, în actuala lor țară. Așa cum subliniază prof. Jorge Cocicov, reluându-și viața în semi-sclavia și segregarea impusă familiilor de imigranți, muncind în condiții inumane pe plantațiile de cafea din São Paulo, basarabenii au reușit, într-un final, să depășească enormele dificultăți de adaptare la un nou mediu geografic, social, climateric și cultural, integrându-se plenar în noua lor țară de adopție[52].
Prin intermediul lui Marcos, am cunoscut un alt descendent al emigranților basarabeni din anii '20, - pe Mário Marins, producător TV, cu studii în domeniul comunicării sociale la Universidade Estadual de Londrina, și mai ales pe prietenul personal al lui Marcos, prof. univ. Iuri Cavlac – mare istoric contemporan al Braziliei. Născut în Lucélia – oraș colonizat de imigranți basarabeni, Iuri Cavlac provine dintr-o familie de bulgari basarabeni din Taraclia, bunicul său, Dmitri Cavlac, ajungând, la timpul respectiv, președinte al legislativului municipal, iar un bulevard din oraș îi poartă în prezent numele. De asemenea, bunica paternă a lui Iuri Cavlac a fost președinte al primăriei municipiului Lucélia.
Iuri Cavlac a studiat relațiile diplomatice dintre Brazilia și Argentina, luându-și doctoratul în istorie la Unesp în 2010. A devenit profesor de istorie la Universitatea federală Amapá din orașul Macapá, unde și-a încheiat, recent, o trilogie istorică despre „Guianas" (Guyanele). În 2014, a petrecut un an în S.U.A., cercetând surse documentare și bibliografie despre Guyana, Surinam și Guyana franceză. Investigațiile de amploare ale prof. Iuri Cavlac s-au materializat în trilogia istorică „Istoria socială a Guyanei", „Scurt istoric al Surinamului" și recent lansata carte „Introducere în istoria Guyanei Franceze". Potrivit autorului, „Guianas" (Guyanele) sunt mai multe teritorii din zona nord-estică a Americii de Sud, aflate în partea de nord a Podișului Guyanelor. E vorba, în primul rând, de cele trei cele mai cunoscute: Guyana Franceză, un departament de peste mări al Franței; Guyana, cunoscută între 1831 și 1866 drept Guyana Britanică, după ce provinciile Berbice, Essequibo și Demerara, preluate de la Olanda, au fost unite într-o singură colonie; Guyana Portugheză (sau Braziliană), astăzi statul Amapá din nord-estul Braziliei, parte a Imperiului Portughez, iar între anii 1886-1891, independentă sub denumirea de „Republica de la Counani" (oficial: Republica Independentă Guyana), stat întemeiat de către Franța.
Așa cum în trecut regiunea „Guianas" a fost împărțită între cele 5 mari puteri maritime și economice ale Erei Noi, - Portugalia, Olanda, Spania, Anglia și Franța, - astăzi, fiecare din ele a rămas cu câte o parte din respectiva regiune. Anglia a luat partea care este acum Guyana. Olanda are partea în care astăzi este națiunea surinam. Spania a rămas cu o parte din actuala Venezuela. Franța are o parte numită Guyana Franceză, - un protectorat francez în mijlocul Americii de Sud. Condusă din Paris, Guyana Franceză are o bază militară și o bază aerospațială foarte importantă, - o bază aerostrategică care face ca Centrul Spațial din Guyana Franceză să fie o bază importantă de lansare a rachetelor și sateliților, folosită nu numai de Franța, ci și de Uniunea Europeană pentru misiuni spațiale. Cât privește Guyana portugheză, aceasta este în prezent statul Amapá, unul dintre statele Uniunii.
În așa mod, o importantă regiune a Braziliei, mult timp ignorată și ocolită de studiile academice, astăzi își ocupă locul binemeritat datorită operei academice a unui mare istoric născut în orașul Lucélia, descendent al unei familii de basarabeni imigrați în această țară în anii '20. Prof. Iuri Cavlac a mers direct la sursă, adică s-a deplasat în S.U.A., unde se află o mare parte din documentele primare ale regiunilor menționate, rezultând din acest efort o contribuție academică de mare valoare și demnă de admirație. Așadar, din cele expuse se conturează un tablou pe cât de neașteptat, pe atât de important și promițător: la origini, în anii '20 ai secolului al XX-lea, Lucélia, situată în perimetrul orașului São Paulo, este o localitate întemeiată și colonizată de imigranți basarabeni de diverse etnii. Aici locuiesc, în prezent, numeroase familii de foști imigranți ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi din Taraclia, Comrat, Caracui și alte localități din Republica Moldova. Nu numai în Lucélia, ci și în multe alte orașe din statul São Paulo poate fi atestată o puternică prezență a imigranților din Basarabia, comunitățile căror pot fi urmărite pe feisbook[53]. O puternică Asociație de imigranți români din Basarabia interbelică se află în orașul Itapiranga, la granița cu Argentina.
În atare mod, o primă concluzie esențială ce se degajă din cele expuse, ar fi necesitatea instituirii unei relații de colaborare și parteneriat în scop de cunoaștere reciprocă cu respectivele comunități și asociații de brazilieni descendenți din Basarabia istorică. Așa cum pe bună dreptate susține și Marcos Vazniac, din moment ce numeroase familii din Taraclia, Comrat, Caracui și din alte localități au venit și au colonizat regiunea Lucélia, din Brazilia, un parteneriat instituțional dintre respectiva regiune cu localitățile menționate din Republica Moldova se impune în mod firesc.Pe de altă parte, întreaga corespondență întreținută cu intelectualii brazilieni menționați arată, că descendenții imigranților basarabeni din Brazilia păstrează cu tenacitate și nostalgie amintirea patriei lor istorice. Din spusele lui Marcos Vazniac, această „memorie istorică" a patriei lor de origine însumează mii de pagini de documente, imagini și mărturii scrise în limbile portugheză, română și rusă, parte din ele valorificate în cărți și studii ale autorilor brazilieni, care însă urmează a fi integrate, de asemenea, în cercetarea și descrierea aprofundată a procesului istoric din Basarabia interbelică.În atare mod, o vizită de documentare în locurile de emigrare basarabeană în Brazilia devine obiectiv necesară. Voi vizita, probabil, Lucélia. Voi vizita, cu siguranță, Lucélia și noii mei prieteni.
--------------------------------------------------------
[51] vezi www.nossalucelia.com.br
[51] http://www.nossalucelia.com.br/n20063.html
[52] http://www.facebook.com/Balisa-distrito-de-Martinópolis-e-Lucélia-1601346306790614/