Simbolurile şi profeţia lui IsaiaÎn revista „Studii vâlcene” din 1971, prof. univ. dr. doc. Damian Bogdan a publicat următorul articol: „Ţara Loviştei ascunde încă multe mărturii ale trecutului de glorie a poporului român. […] În punctul „Gruiul Plăcintei” din „Dosul Dealului” s-a descoperit o piatră paralelipipedică de dimensiunile 2m x 1,70m x 0,70m. Pe latura de nord-vest a pietrei este săpată o cruce bizantină cu înălţimea de 40 cm. Pe aceiaşi latură se află şi o inscripţie slavă dispusă pe trei rânduri. […] Cele trei rânduri de text au punctuaţie şi sunt precedate de câte o cruce reprezentând invocaţia simbolică, ceea ce ne determină să credem că este vorba de trei texte deosebite. […] După factura literelor celor trei rânduri din text inscripţia ar putea fi datată prin secolele XII-XIV, urmând ca studiile ulterioare să confirme sau să infirme această ipoteză iniţială. […] Descifrarea textelor în întregime şi dublarea acestei munci de serioase cercetări arheologice poate duce la scrierea unor pagini necunoscute din trecutul patriei noastre.” Însemnele copiate atent de prof. Damian au fost recent interpretate de prof. scriitor Gheorghe Voica:
- Rândul 1: Slavă Sfintei noastre Treimi, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh;
- Rândul 2: Slavă Preacinstitei Sfintei Născătoare de Dumnezeu Tatăl şi Mângâietorul nostru Sfânt; Slavă lui Basarab Io[an] Biruitorul, Voievodul Munteniei.
Urmărind cu atenţie înscrisul, întâlnim un semn deosebit (1), care atunci când e desluşit încântă pe toată lumea; este semnul Născătoarei de Dumnezeu. Este un simbol al Maicii Domnului nemaiîntâlnit de foarte mulţi dintre noi, profanii, şi care merită cu prisosinţă o aplecare asupra interpretării lui. După cum se ştie, în primele secole, creştinii se recunoşteau după diverse însemne ce-l reprezentau pe Iisus Hristos: peştele, porumbelul, mielul, iar pentru Maica Domnului avem frumoase icoane în care apare de cele mai multe ori cu Pruncul în braţe sau o floare de mărgăritar, lotus, crin… „Ascultaţi-mă, voi, insule/ şi voi, neamuri, luaţi aminte/ După multă vreme se va petrece, zice Domnul./ Din pântecele Maicii Mele Mi-a numit El numele.” (Vechiului Testament, Isaia cap. 49, „Al doilea Cânt despre Servul Domnului. Sionul, înnoit. Neamurile şi poporul ales. Prăzile uriaşului”).
Aici, Valeriu Anania, teolog, filosof şi scriitor vâlcean menţionează: „Sfinţii Părinţi pun aceste cuvinte în gura Fiului lui Dumnezeu; numele lui Iisus va fi rostit de către îngerul Domnului în chiar clipa în care-i vesteşte Mariei că-L va purta în pântece.”„Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru?/ şi cui i s-a descoperit braţul Domnului?/ Noi ca pe un copil L-am vestit înainte-I,/ ca pe o rădăcină în pământ însetat:/ nu are chip şi nici mărire;/ noi l-am văzut,/ dar El n-avea nici chip, nici frumuseţe.” (Cap. 53, „al patrulea Cânt despre Servul Domnului”):
Din punct de vedere uman, descrierea de mai sus, transpusă în simbolul (1) pare a fi un embrion, în uterul mamei bogat în vase de sânge - „ca pe o rădăcină în pământ însetat”.
„Ci Îi era chipul nevrednic de cinstire/ şi mai prejos decât acela al fiilor oamenilor./ El era un om în suferinţă/ şi obişnuit să rabde slăbiciune;/ că faţa şi-a întors-o”
Sf. Grigorie din Nazianz remarcă: „Prin întrupare, El Şi-a asumat o natură inferioară, cea umană, care însă lăuntric se îndumnezeise prin unirea ei cu Dumnezeu şi aceasta pentru ca şi eu să pot deveni Dumnezeu aşa cum El S-a făcut om. El S-a născut, dar în fapt fusese născut; S-a născut din femeie, dar femeia era fecioară; naşterea în sine e omenească, dar naşterea din fecioară e dumnezeiască. În firea Sa omenească El nu avea tată, iar în firea Sa dumnezeiască nu avea mamă; acestea aparţin, amândouă, Dumnezeirii.” De aceea înscrisul este ca un „D”, iar în interior este simbolul unui embrion: Totul de la Dumnezeu, Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu-Sfântul Duh şi Maica Domnului.
Din punct de vedere ştiinţific, aşa arată un embrion uman după primele cinci săptămâni (vezi foto). Cei care au cioplit acest simbol pe piatra de la Titeşti - probabil în secolul al XIV-lea -, aveau cunostinţe teologice şi posibil medicale. Surprinzător este că acest înscris apare undeva într-o zonă relativ izolată faţă de marile centre culturale ale lumii acelor timpuri.[1]
---------------------------------------------------------