Trebuia și liber putea să reprezinte Veşnicia Românească de la Prut…

În această zi istorică vin cu o fotografie a Maestrului fotograf basarabean Nicolae Pojoga, care poate înlocui zece mii de cuvinte despre Podul de flori de la Prut-1990. O altă fotografie, a mea, cu același pod, proiectat și construit de Gustave Eiffel, din zilele noastre, dar fără oameni, fără flori, în așteptare, de trei decenii, ca euro-unioniștii basarabeni să reconstruiască linia ferată Ungheni-Chișinău, cu ecartament european, ca să meargă liber trenurile europene, de la Paris pân-la Tighina… În realitate în 30 de ani nici măcar 30 de milimetri de cale ferată europeană, câte unul pe an, nu s-a reușit… La „desert” vă propun și trei documente de aur ale momentului istoric înălțător (dactilografiate de mine cu un singur degețel, din presa acelor zile), emise de istorica Mișcare de Eliberare Națională de la noi, care încă nu-și zicea P.P.C.D., ci purta faimosul nume de „Frontul Popular din Moldova”, iar Iurie Roșca încă purta hăinuțe de naționalist, unionist, anticomunist, documente din zilele de pregătire, desfășurare și totalizare a succeselor acelei memorabile manifestări… Dar despre ce și de ce s-a întâmplat după aceea cu Mișcarea noastră de Eliberare Națională merită să vorbim, să scriem, mai mult, mai adânc, mai obiectiv, și vom vorbi, vom scrie, cât suntem mai tari decât Covidul-19 și Covidul-3/2, troika cea pe două picioare de la amărâta guvernare…

(Atenție la semnatari: Numai cât face semnătura patriotului Gheorghe Gavrilă-Copil, liderul Asociaţiei Bucureşti-Chişinău!)

Apel - Podul de flori de la Prut

Prutul a fost şi va rămâne o apă ce uneşte două maluri ale Moldovei. De când acest râu a despărţit frate de frate, sufletul înjumătăţit al românului a tot umblat desculţ peste apa lui, ca Iisus peste apele mării. Conştiinţa, credinţa şi spiritul n-au avut hotare. Cei care au încercat să le hotărnicească s-au făcut de ruşine în faţa lui Dumnezeu şi a lumii întregi. Noi, românii, suntem la noi acasă „De la Nistru pân’ la Tisa”, din vârful Carpaţilor până la Mare. Şi această casă o vrem acum înainte cu toate uşile deschise, pentru a ne putea vedea la faţă cu fraţii de acelaşi sânge şi pentru a ne întregi sufletele. O vrem noi, cei de la răsărit de Prut. O vrem noi, cei de-a dreapta Prutului, fraţii de dincolo de Iordanul aspiraţiilor noastre încă nebotezate. Este o vrere certificată de evenimentele din decembrie 1989 - care, după unii observatori - a început la Chişinău, a continuat la Timişoara şi a culminat la Bucureşti, dând o altă perspectivă României în pragul mileniului al treilea.

Atunci a fost lichidată cea mai gravă consecinţă a celui de-Al Doilea Război Mondial, suportată de către poporul român. Nu uităm însă nici consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov, în urma căruia Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa au fost rupte din trupul Ţării, dar înţelegem să nu evocăm aceste probleme ale istoriei în contextul spiritual-umanist care ne interesează. Este ceea ce s-a supus atenţiei domnului Mihail Gorbaciov şi Congresului al doilea al deputaţilor din U.R.S.S., într-o scrisoare semnată, în numele Comitetului Naţional de Acţiune Bucureşti-Chişinău, de Gheorghe Gavrilă-Copil, în care s-a sugerat obiectivul acţiunii noastre de azi: Podul de flori de la Prut.

Frontul Popular din Moldova, în platforma sa şi în numeroase întruniri publice, a înaintat aceeaşi revendicare: libera trecere peste Prut în ambele sensuri, fără paşapoarte, fără vize, fără taxe vamale. La dorinţa aceasta firească a fraţilor de a se vedea unii cu alţii, în mod normal şi fără impedimente, s-a răspuns până azi cu tăcere, deşi se doreşte atât de puţin.

Pentru ca Prutul răbdării noastre să nu dea peste maluri, propunem ca la 6 mai cugetul românesc să se afle pe malul acestei ape pentru a acoperi cu flori această rană vie din trupul Moldovei. Vor veni, aşadar, la propunerea fraţilor de la Bucureşti, acceptată şi preluată de noi, cei din stânga Prutului, într-un binecuvântat pelerinaj, români din toate colţurile ţării constituindu-se la Prut într-un lanţ uman cuprins între localitatea Miorcani, vis-a-vis de Pererâta lui Grigore Vieru, în punctul de sus, şi Giurgiuleşti-Galaţi în punctul de jos. Din partea opusă vor veni, în acelaşi lanţ uman, basarabeni, aducând cu ei braţe de flori tocmai de pe malurile Nistrului.

Acţiunea va începe duminică, exact la orele 12.00, ora Bucureştiului, când în toate bisericile de pe ambele maluri ale Prutului preoţii vor oficia un Te Deum de pace şi linişte sufletească. La orele 12.30 lanţurile umane constituite se vor mişca pe ambele maluri înspre apă. Exact la orele 13.00, un dangăt de clopot şi sunet de bucium, florile vor fi lansate ca un adevărat pod pe apa Prutului.

Întreaga acțiune va fi minunată dovadă a fraternității și armoniei pe care numeroși reporteri din ţară şi străinătate, precum şi reprezentanţii ambasadelor de la Bucureşti şi Moscova o vor consemna în spiritul adevărului şi demnităţii. Nu se va ţine nici un discurs, nu se vor afişa lozinci, nu va fi lansat nici un apel. Nu se vor săvârşi gesturi necugetate. Va domni peste tot bucuria revederii fraţilor după atâta amar de vreme. Nu suntem un popor încorsetat de gândire medievală. Nu vom răspunde prin violenţă la tratamentul barbar la care am fost supuşi timp de o jumătate de secol. Vom respecta cu sfinţenie testamentul copiilor Revoluţiei Române, care murind seceraţi de gloanţe, murmurau cuvintele: „Fără violenţă!”.

Fraţilor,

Participaţi la Podul de flori de la Prut, moment sfânt al cugetului şi simţirii româneşti.
Aruncaţi florile frăţiei ca pe o punte a frăţiei.
În următoarele locuri - Pererâta, Costeşti, Sculeni, Ungheni, Leuşeni, Stoianovca, Cahul, Giurgiuleşti - stabilite oficial românii vor trece fără documente de frontieră, într-o înţelegere a viitoarei case comune europene. Vor fi primiţi cu pâine şi sare, cu dragoste şi frumuseţe.
Faceţi ca manifestarea noastră să fie un moment de linişte, înţelegere şi nădejde.
Viitorul nostru se află în frumuseţea gestului nostru de astăzi.
Podul de flori de la Prut să fie un început simbolic. Acelaşi fus orar să ne unească sufletele începând cu 6 mai 1990.
Chişinău, 23 aprilie 1990
Semnează, în numele
- Ligii culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni,Victor Crăciun
- Asociaţiei Bucureşti-Chişinău, Gheorghe Gavrilă-Copil
- Frontului Popular din Moldova, Ion Hadârcă
- Comitetului de acţiune Chişinău-Bucureşti, Iurie Roşca, Sergiu Burcă Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor, Sucursala Chişinău, Grigore Vieru[1]
 
Apelul Sfatului Frontului Popular din Moldova

- Deputatului poporului din republică, Primului secretar al C.C. al P.C.M.,
dlui Petru C. Lucinschi,
- Prim-vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri al R.S.S.M., d-lui Mihail S. Platon
- Preşedintelui Comitetului securităţii de stat al R.S.S.M., d-lui Gheorghe I. Lavranciuc

Domnilor,

Ne adresăm Dumneavoastră deoarece dispuneţi de întreaga informaţie cu privire la manifestaţiile din 6 mai 1990 „Podul de flori de la Prut” şi aveţi posibilităţi reale de a influenţa evoluţia evenimentului.

Ne exprimăm satisfacţia că autorităţile republicane au înţeles just scopul acestei acţiuni, manifestând maturitate politică şi capacitatea de a vedea realizată poziţia noii mentalităţi politice în contextul viitoarei case comune europene. La această oră ne bucurăm de concursul guvernului republicii care ne acordă ajutor în vederea unei bune organizări şi desfăşurări a manifestării proiectate. Dar iată că au apărut unele semne alarmante de la centru.

Ziarele „Izvestia”, „Trud”, „Rabociaia tribuna” publică o dare de seamă de la un briefing în cadrul căruia colonelul A. Parahin, şeful secţiei trupei de grăniceri al K.G.B. -ului U.R.S.S., a făcut un şir de declaraţii cu privire la manifestarea care urmează să aibă loc la 6 mai (v. Numerele din 25 aprilie 1990), în relatarea lui A. Vasiliev „Obstanovca na graniţe” din cotidianul „Trud” colonelul declară: „conform datelor de care dispunem, în prima decadă a luni mai naţionaliştii români şi moldoveni planifică nimicirea fortificaţiilor de frontieră dintre România şi Moldova”. F. Ivanov mai adaugă în „Izvestia” că Frontul Popular din Moldova face agitaţia pentru trecerea hotarului în semn de protest al existenţei lui cu România pe râul Prut. Ziarul „Rabociaia Tribuna” publică în pagina a 4-a o informaţie cu titlul „Graniţa v ogne” în care se face o relatare despre situaţia de la frontiera Azerbaigeano-Iraniană, autorul afirmând că „o situaţie complicată s-a creat şi la frontiera sovieto-română”.

Aflăm că „liderii Frontului Popular din Moldova şi ai comitetului „Basarabia” (un asemenea comitet nu există!) pregătesc noi acţiuni ilegale. în primele zile ale lunii mai ei intenţionează să organizeze o înfrăţire de masă în acest sector.” în continuare se declară că scopul acţiunii ar fi lichidarea frontierei de la Prut şi mutarea ei pe Nistru, iar comandamentul trupelor de frontieră al K.G.B.-ului U.R.S.S., întreprinde măsuri urgente pentru asigurarea ordinii în această zonă. Sfârşitul informaţiei este de-a dreptul uluitor. „însă cu toate acestea, după părerea colonelului Parahin, în timpul tulburărilor aici (adică la Prut) este foarte posibil să se repete situaţia care s-a creat la frontiera sovieto-iraniană”.

Este evident că cercurile reacţionare de la centru încearcă în mod premeditat şi iresponsabil - a câta oară! - să dea o turnură primejdioasă evoluţiei evenimentelor din republica noastră. Să transforme acea zi de sărbătoare pentru noi intr-un nou focar de tensiuni interetnice. Escaladarea situaţiei social-politice din U.R.S.S. este scopul urmărit de cei care doresc să aibă mână liberă pentru a înăbuşi lăstarii democraţiei şi a reinstaura un regim autoritar în U.R.S.S. Circumstanţele sunt de o aşa natură că protestele Frontului vor fi ignorate la centru.
Considerăm că numai intervenţiile Dumneavoastră, dezminţirea publică a acestor afirmaţii ar putea repune lucrurile pe făgaşul lor firesc.Podul fara flori Vasile Soimaru 6 mai 2020
Iurie Roşca, Vicepreşedintele Sfatului Frontului Popular din Moldova
Chişinău, 25 aprilie 1990[2].

Comunicat - Podul de flori de la Prut

La 6 mai 1990, binecunoscutul Prut a devenit un râu al deplinei frăţii şi înţelegeri între oamenii care locuiesc de o parte şi de alta a malurilor de Prut. Ideile de înţelepciune care năzuiesc a construi viitoarea casă comună europeană au transformat această zi într-o sărbătoare a spiritului, care a biruit, dincolo de hotărnicirile dure prestabilite de tratate şi înţelegeri.

Ceea ce şi-au propus deopotrivă Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău, împreună cu Frontul Popular din Moldova şi Liga Culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni - sucursala Chişinău a devenit realitate istorică. Peste un milion de oameni au înălţat, cu emoţii şi căldura sufletelor, Podul de Flori de la Prut. La ridicarea lui au contribuit, în urma înţelegerilor convenite, oficialităţile din Chişinău, în primul rând grănicerii şi lucrătorii vamali sovietici şi români care au găsit, la solicitarea noastră, căile de împlinire a gestului miraculos. Ei merită pe deplin întreaga noastră consideraţie, atât a organizatorilor, cât şi a tuturor participanţilor.

Podul de Flori de la Prut a prilejuit Parlamentului de la Chişinău schimbarea fusului orar de la 6 mai 1990, în R.S.S. Moldovenească bate aceeaşi oră ca în România.

Podul de Flori de la Prut a însemnat reîntâlnirea a mii şi mii de oameni, care nu s-au văzut vreme de o jumătate de secol.

Podul de Flori de la Prut a făcut să se cunoască, pentru prima dată, fiii, nepoţii şi strănepoţii acestora. A fost sfinţit de sute de preoţi, dar şi de lacrimile de bucurie şi nădejde, de dragoste şi prietenie ale tuturor participanţilor.

Podul de Flori de la Prut a dovedit că se poate! Că este posibilă libera trecere peste Prut, fără paşapoarte, fără vize, fără taxe vamale.

Tăcerea, neîncrederea, suspiciunea, aplicarea tiranică a tratatelor s-au încheiat. Nu numai milionul de oameni care s-au aflat pe malurile Prutului, în apa Prutului, deasupra Prutului, dar şi milioane de suflete care au participat cu sfinţenia cugetului lor la marele act au deplină credinţă că urmează ziua aplicării totale a cerinţelor noastre privind libera trecere peste Prut.

A fost senin şi linişte pe Prut, la 6 mai 1990, pretutindeni au domnit înţelegere şi voie bună, omenie şi nici un incident, nici o aţâţare, nici o chemare istorică, nici o tulburare care să clintească prietenia dintre România şi Uniunea Sovietică. Frăţietatea şi buna înţelegere au dovedit că acolo unde se întâlnesc chiar peste un milion de oameni, care nădăjduiesc în adevăr şi umanism sânt depline încrederea, prietenia şi pacea.

Este, totuşi, necesar să adăugăm, pentru unele societăţi din România care îşi arogă acum diverse atribuţii spre a trage foloasele de natură politică sau materială, că, dacă s-ar fi întâmplat ceva îngrijorător la Prut, probabil, că acestea ar fi tăcut. Semnatarii Apelului şi ai acestui Comunicat sânt cei care şi-au asumat răspunderea organizării şi desfăşurării Podului de Flori de la Prut, au purtat îndelungi şi fructuoase convorbiri, au avut înţelegeri cu lideri politici şi guvernamentali, făcând posibilă această grandioasă faptă de istorie.

În ce priveşte repetarea Podului de Flori de la Prut, cerută insistent de participanţi, considerăm că de vreme ce autorităţile în drept vor căuta ca într-un timp cât mai scurt să intre în vigoare, aşa cum am cerut, în mod repetat, o nouă convenţie privind libera trecere peste Prut, în ambele sensuri, fără paşapoarte, fără vize, fără taxe vamale, bineînţeles cu respectarea normelor internaţionale, acest Pod va rămâne un simbol, Serbările frăţiei - cum au fost denumite de ambele părţi - putând să se desfăşoare oriunde şi oricând, fără oprelişte. Iată de ce credem că nu va fi necesară o repetare a acţiunii noastre pentru simplul motiv că Podul de Flori de la Prut va reprezenta veşnicia !

Semnează, în numele
- Ligii culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Victor Crăciun
- Asociaţiei Bucureşti-Chişinău, Gheorghe Gavrilă-Copil
- Frontului Popular din Moldova, Ion Hadârcă
- Comitetului de acţiune Chişinău-Bucureşti, Iurie Roşca, Sergiu Burcă
- Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor, Sucursala Chişinău, Grigore Vieru
Foto 6 mai 1990 - Nicolae Pojoga
Foto 6 mai 2010 - Vasile Şoimaru

-------------------------------------------
[1] Arhiva PPCD.f 1990, d. DOC-IVJ, [“Flacăra”, 2 mai 1990, FPCD, Act de Identitate, p. 20-22
[2] Arhiva PPCDJ. 1990, d. DOC-IVJ