Presate continuu de trupele Armatei 3 române şi de cele ale Corpului 30 armată german, forţele sovietice aflate la nord de Marea Azov se retrag spre est.
- Dinspre nord, inamicul este manevrat de Grupul blindat german, comandat de feldmareşalul Ewald von Kleist (două divizi blindate şi o divizie motorizată), care pătrunde adânc de la Dnepropetrovsk spre Mariupol şi Berdiansk, ajungând în zona de luptă la 7 şi 8 octombrie.
- Generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, elogiază faptele de arme ale militarilor români: „Bătălia defensivă a luat sfârsit. Atacul puternic inamic s-a frânt în faţa dârzei voastre rezistenţe. Timp de cinci zile numai voi, apoi alte patru zile împreună cu vitejii camarazi germani din Corpul 49 german, Divizia 170 şi Brigada S.S. « Adolf Hitler », aţi rezistat unui atac inamic de trei ori mai numeros ca voi. Nici focul năprasnic al artileriei grele, nici atacurile năprasnice ale aviaţiei de bombardament şi de asalt, nici carele de luptă mijlocii şi grele pătrunse în spatele vostru nu v-au putut arunca de pe poziţia ce vi s-a încredinţat, aşa cum plănuise vrăjmaşul. Cu pierderi foarte grele, cu sacrificiul vostru, aţi asigurat operaţiunea de pătrundere a Armatei 11 germană în Crimeea. Aţi câştigat o mare izbândâ, care va rămâne totdeauna înscrisă cu litere de foc în istoria Ţării. Patria, Regele şi Conducătorul vă mulţumesc prin glasul meu. Astăzi, cu acelaşi elan de care aţi dat dovadă în Bucovina, la Nistru, în Ucraina până la Bug, porniţi în urmărirea inamicului înfrânt pentru a-l distruge şi completa victoria pe frontul de Sud”.
- După victorie, locotenent-colonelul Vasile Scârneci consemnează în Jurnal: „Mare bucurie, delir, nu altceva. Ruşii au şters-o… Ieşim toţi pe parapetul şanţului blestemat. Pe câmpul ca-n palmă, mormane de morţi şi un labirint de şanţuri făcute de ruşi până sub nasul nostru. Încă puţin şi ne-ar fi aruncat grenadele în cap. Apoi, cazemate de beton armat, ingenios construite, au aproape doi metri grosime… Bătălia de pe şanţul antitanc a luat sfârşit după zece zile şi zece nopţi, în care Batalionul 3 vânători de munte a respins 14 atacuri masive şi a contraatacat de şase ori. Bravii mei ostaşi s-au întrecut prin acte de vitejie, eroism şi abnegaţie”.
Pe frontul Odessei, trupele române reuşesc să anihileze, cu sprijinul aviaţiei, intrândul inamic din faţa satului Dalnik.
- Ca şi în luptele anterioare, căpitanul Ion Pârvu, îşi îmbărbătează ostaşii în lupta de la Tatarka şi acţionează alături de ei, rezistând contraatacului inamic din trei direcţii, cu infanteria perecedată de 14 tancuri. Printre cei 700 de militari români căzuţi în apriga încleştare se află şi bravul căpitan căpitan.
Subordonată Corpului 1 armată, Brigada 3 fortificaţii înlocuieşte Brigada 1 cavalerie între limanurile Hadjibey şi Kujalnik, participând la luptele de la Augstovka, Holodnaia Balka, Prițepovka, Plinka etc., fiind desființată la 19 octombrie. 1941.
Prin Legea nr. 873 se stabileşte organizarea teritorială a Basarabiei (judeţele Bălţi, Cetatea Albă, Cahul, Chilia, Ismail, Lăpuşna, Orhei, Soroca şi Tighina) şi a Bucovinei (Câmpulung, Cernăuţi, Hotin, Rădăuţi, Storojineţ şi Dorohoi).
Războiul afectează alimentaţia populaţiei: consumul şi vânzarea (excepţie făcând mezelurile) de carne (proaspătă sau conservată) de porc, bovine şi ovine sunt permise, în toată ţara, numai în zilele de sâmbătă şi duminică, consumul de peşte fiind permis în tot cursul săptămânii.
Şeful Poliţiei Bacău raportează Inspectoratului reginal de poliţie Iaşi că în oraş „sunt reţinuţi în prezent ca ostateci un număr de 34 evrei” („într-o sinagogă, sub pază militară, iar hrana o primesc de la familie”), care „se schimbă din 15 în 15 zile”.
Legiunea de jandarmi Soroca deportează peste Nistru 800 evrei, iar Legiunea de jandarmi Orhei 787 (în ziua precedentă deportaseră 700, respectiv 666 evrei).
Pe alte fronturi
Aranjament grafic - I.M.