Septembrie 1941. În încercarea de a opri/încetini pătrunderea trupelor germane în Crimeea, sovieticii declanşează la nord de Marea de Azov, în zona şanţului anticar Balki-Melitopol, puternice acțiuni ofensive, care aveau să se intensifice în zilele le următoare.

Pe frontul Odessei, datorită insuficienței muniției pentru artileria grea, oboselii trupei, aşteptării sosirii a 3-4 divizii din țară cu efective complete şi a înfrângerii înregistrate de Corpul 5 armată în ziua precedentă, atacul planificat se amână. Motivându-şi decizia, mareşalul Ion Antonescu precizează (şi acuză): „Un corp de armată a fost, în condițiuni ruşinoase, dat 10 km înapoi pentru că s-a produs o defecțiune la un regiment, care a antrenat un întreg corp de armată. Un regiment inamic a cărui valoare şi forță combativă este contestabilă a produs această catastrofă ruşinoasă unui corp de armată până atunci victorios. Oboseală, laşitate, neprevedere, uşurință? Nu ştiu ce a fost. Fapt este că aceasta mi-a deschis definitiv ochii asupra valorii combative rămase a armatei noastre şi, la cerea generalului Iacobici, am contramandat acțiunea care speram să constituie ultimul efort şi ultimul pas pentru cucerirea Odessei. Defecțiunea Corpului 5 armată m-a oprit pe drumul victoriei care era asigurată. Toate sacrificiile făcute în oameni, munițiuni şi în timp pentru înfrângerea definitivă şi totală a inamicului au rămas inutile. Toate speranțele nației, ca şi mândria ei au fost spulberate”. Cu toate acestea, cei aflați pe front au continuat să lupte.

Pentru străpungerea pozițiilor inamice, Divizia 15 infanterie (ca și alte mari unități) constituie un batalion de asalt (batalion de infanterie întărit cu subunități de artilerie și două gupuri de asalt ale pionierilor formate din câte un pluton, comandate de sublocoteneții Ionescu și Oncescu).

- „Fiecare grup de asalt era dotat cu încărcături alungite de exploziv, mânuite de câte o echipă pentru crearea breșelor prin rețelele de sârmă, încărcături de exploziv concentrate de 5 kg și 2 kg pentru distrugerea crenelelor, ambrazurilor și intrărilor blindate ale cazematelor, aruncătoare de flăcări pentru incendieri, grenade explozive și armament automat pentru lupta apropiată, precum și lumânări fumigene pentru a înlesni apripierea mascată de obiectiv. Acțiunea pionierilor era susținută cu focul întregului batalion, care ataca simultan sau după cucerirea cazematei” (Locotenent Emanoil Ene, Batalionul 51 pionieri).

În şedinţa de Guvern, Mihai Antonescu se referă şi la situaţia refugiaţilor ardeleni: „Astăzi domnilor, după ce ne-am dezrobit pământul de la Răsărit, problema refugiaţilor rămaşi nu mai este o problemă de asistenţă, ci o problemă naţională […] În acest ceas, mai mult ca oricând, trebuie să punem acest accent românesc pe ocrotirea ardelenilor şi drepturilor lor […] O serie de violaţiuni de drepturi, grave, au fost săvârşite împotriva românilor din Transilvania ocupată: şcolile, aşezămintele noastre bisericeşti au fost distruse, au fost dărâmate 16 biserici, activitatea confesională se desfăşoară cu foarte mare greutate. Învăţământul nostru este compromis; de asemenea, sub forma unui decret care dă un drept de anulare împotriva actelor de proprietate, sunt deposedaţi românii, chiar de bunurile dobândite prin împroprietărire. În sfârşit, liberii profesionişti sunt aproape în imposibilitate să-şi mai exercite profesiunile… Deocamdată ne apărăm drepturile românilor din teritoriul ocupat. De aceea, la conferinţa de după-amiază vom stabili care sunt etapele introducerii, începând de săptămâna viitoare a actelor de represalii. Eu am anunţat deja Guvernul Reich-ului şi Guvernul italian că Guvernul român trece la represalii, acesta fiind singurul mijloc ca să poate apăra drepturile şi viaţa spirituală a românilor din Transilvania ocupată”.

- Din expozeu mai rezultă ideile generale care guvernau activitatea forurilor române de decizie în acest sens: contracararea politicii şi propagandei ungare referitoare la Transilvania; asigurarea condiţiilor normale de viaţă pentru populaţia română majoritară („fără a primi ca act definitiv Actul de arbitraj de la Viena”); demersurile externe dirijate spre eliberarea Transilvaniei („Nu va fi pace în Sud-Est şi nu va fi linişte în Carpaţi până când României nu i se va face dreptate, restituindu-se pământurile româneşti”). „În orice caz Transilvania n-am uitat-o niciodată şi Transilvania de acum înainte va începe să se simtă că în toată vremea ne-am adus aminte de ea -  a precizat vicepreşedintele Consiliului de Miniştri - 

Corpul 54 armată german începe ofensiva în istmul Perekop. Datorită rezistenței puternice opuse de trupele sovietice, germanii nu reuşesc să străpungă poziția inamică. În acest context, la nord de Marea Azov, Armata 3 română, intensifică acţiunea de înlocuire a Corpului 49 alpin german, care este dirijat spre Crimeea.

Înainte ca trupele române să schimbe forţele germane, trupe din armatele 6 şi 18 sovietice contraatacă puternic cu infanterie şi tancuri pe întregul front dintre Balki şi Melitopol, cu intenţia de a pătrunde în flancul stâng şi spatele trupelor germane care înaintau spre Perekop, realizând unele pătrunderi la joncțiunea dintre brigăzile 2 și 4 munte şi să ajungă la Elisavetovka.

Pe frontul Odessei se desfăşoară lupte de uzură, dotarea insuficientă a marilor unități slăbind încrederea și curajul în propriile forțe.

- „Nu poți lupta cu pieptul deschis contra tancurilor, nu te poți apăra numai cu ascunderea de aviația inamică; nu poți, tu, atacator, să scoți dintr-o poziție bine organizată un inamic mai bine dotat ca tine în armament de tot felul; nu poți urmări un inamic superior motorizat în retragere cu trupe pedestre; nu poți reduce la tăcere armamentul automat și artileria inamică încadrându-te într-un consum de muniții raționat sau calculat nu după reacțiunea inamicului, ci după disponibilitățile diferitelor eșaloane. Ofensiva asigură victoria, dar cere un enorm consum de materiale. Jumătățile de măsură influențează spiritul ofensiv și dă posibilitatea apărătorului să reacționeze profitând de această slăbiciune a atacatorului. Pierderea inițiativei este urmarea acestor neprevederi și compromite ofensiva” concluziona comandantul Corpului 3 armată generalul Vasile Atanasiu -,

În aceeași ordine de idei, generalul Alexandru Dobriceanu, șeful de stat major al Diviziei de gardă, cerea ca în școli și unități să „se renunțe la spiritul defensiv, domol, în care au fost crescuți, incapabili de inițiativă și încătușați numai de supravegherea și controlul șefilor.[. ..] Ințiativa și curajul trebuiesc cultivate pentru ca ofițerii să-și reocupe locul tradițional de conducător, animator, exemplu. Formarea unităților într-un spirit ofensiv animat de mult curaj, îndrăzneală și șiretenie, dorința de a merge mereu înainte pe direcțiuni fără a simți neapărat nevoia de a fi încadrat”.

Sunt acestea doar câteva constatări şi învăţăminte rezultate din desfășurarea luptelor pe frontul Odessei.

Aranjament grafic - I.M.